MINILECTURĂ - MOCIRLA DUHOVNICEASCA - Sfantul Inochentie al Odessei

MOCIRLA DUHOVNICEASCA

- Sfantul Inochentie al Odessei

           În primavara duhovniceasca, multimea vatamatoare a apelor nu vine asa precum se întâmpla în primavara fireasca, ci altfel – nu vine de sus, ci de jos. Caci harul întru tot Sfântului Duh nu poate sa reverse daruri cu o bogatie vatamatoare pentru cei ce le primesc; însa cel ce le primeste se poate întâmpla sa nu stie a se folosi de rourarea duhovniceasca. Asa, bunaoara, când omul, în loc ca, asemenea pamântului, sa absoarba partea trebuincioasa de apa duhovniceasca, iar prisosul sa-l treaca altora spre folosul lor sufletesc, el, asemenea locurilor joase si fara sant de scurgere, absoarbe totul în sine si, nepunând în miscare duhovnicestile ape primite, se preschimba într-un fel de mocirla duhovniceasca. Fenomenul acesta se petrece arareori, dar totusi se întâmpla. Însa, în cea mai mare parte apa multa si de prisos care împiedica rodirea tarinii sufletesti vine dintru aceea ca omul, adapându-se prin diferite mijloace bune, dar nefiind slobod de gândurile trupesti, uita sa iasa din umbra unei închipuite sfintenii la aerul curat si sub cerul deschis în fata lui Dumnezeu si sa se puna sub soarele vesnicei iubiri si îndurari care straluceste de pe înaltimile Golgotei.

Sfantul Inochentie al Odessei, Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 47

JUDECATA PREVAZATOARE

- Sfantul Vasile cel Mare

               Daca cele necuvântatoare nascocesc si-si gasesc mijloace pentru mântuirea lor, daca pestele stie ce trebuie sa aleaga si de ce trebuie sa se fereasca, ce vom spune noi cei înzestrati cu ratiune, cei instruiti de lege, cei îndemnati de fagaduinte si înteleptiti de Duhul, când rânduim viata noastra mai fara de minte decât pestii? Ei stiu sa se îngrijeasca pentru viitor, iar noi, pentru ca nu nadajduim în viitor, ne cheltuim dobitoceste viata în placeri. Pestii strabat atâtea si atâtea noianuri de ape ca sa gaseasca un oarecare folos; dar tu ce poti spune, tu, care traiesti în trândavie? Ca trândavia este început al facerii de rau. Nimeni sa nu dea vina pe nestiinta! Este sadita în noi o lege naturala, care ne arata sa ne apropiem de bine si sa ne departam de cele ce ne vatama.

Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 153

Ce suntem noi, Doamne?

- Poezie de Traian Dorz –

Ce suntem noi, Doamne? Umbră şi părere,

un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere;

ce curând ne creşte şi ne ia pământul,

izvorâm ca apa şi plecăm ca vântul.

Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră

din taina cea neagră spre taina albastră?

Vrednică-i de voia şi zările Tale

doar urma luminii pe-a dragostei cale.

Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?

Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,

cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii

şi roua de aur din ochii minunii.

Ce ţinem noi, Doamne, al nostru-n vecie?

Doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie,

doar dulcea tăcere sfinţită-n suspine,

doar ceasul de taină trăit lângă Tine

Sursa: Pr. STANCIULESCU ALEXANDRU