Noul președinte al Academiei Române,
atac FURIBUND la adresa
politicienilor: 'Nu sunt oameni de stat! Vor doar locuri CĂLDUȚE...'
Autor: Alexandra-Maria
Cioroianu
Reacţie neaşteptată a noului
preşedinte al Academiei Române! Ioan Aurel Pop a criticat dur politicienii din
România, despre care a spus că nu oferă atenție educației.
“Educația
este, pentru majoritatea decidenților politici, o anexă supărătoare și o
apăsare la buget. Decidenții politici la noi nu sunt oameni de stat! Ei se
gândesc la sine și la momentul actual, la clipa de față, la realegerea lor și
la plasarea în locuri călduțe, nu la generațiile care vor veni, nu la binele
general, nu la prosperitatea acestei țări. Ca urmare, cei mai buni absolvenți
nici nu se gândesc să fie profesori, iar dacă au alte oferte (și au!) fug de
școală ca de sărăcie”, a declarat Ioan Aurel Pop într-un interviu pentru
evz.ro.
Preşedintele Academiei are cuvinte
dure şi cu privire la faptul că, spune el, România a urmat de multe ori orbește
directivele europene și s-a tot umilit.
"Din
păcate, între defectele noastre mai este unul, numit slugărnicie. Am fost
mereu, de-a lungul timpului, supuși altora și ne-am obișnuit, poate, cu acest
statut de ascultare și când trebuie și când nu trebuie. Noi am urmat de multe
ori orbește directivele europene privind globalizarea, discriminarea pozitivă,
drepturile minorităților etc. și ne-am tot umilit, cu speranța că va remarca
cineva, dar asta nu ne va răsplăti cumva, făcându-ne europeni deplini. Azi, ce
vedem pe scena europeană? Vedem cum se afirmă plenar vechile orgolii naționale,
vechile idei de suveranitate națională, egoismele etnice, cum renaște ura față
de străini, cum înfloresc prejudecățile etno-lingvistice etc. Iar noi, defazați
ca mai întotdeauna, vrem să „modernizăm” școala românească renunțând la anumite
ore de română, de istorie, de latină etc. Ca să obținem ce? Nu putem obține
astfel decât incultură, prostie, spirite gregare, ușor de manipulat. Cel mai
bine se poate învăța ce înseamnă Europa de la orele de istorie, tot de la
istorie se poate învăța ce înseamnă să fii român în Europa, alături de
francezi, de germani ori de polonezi. Românii nu se pot integra bine în Europa
nu fiindcă nu ar fi destul de europeni, ci pentru că nu știu să mai fie români,
pentru că nu mai vin cu modelul lor de civilizație, pentru că imită și ascultă,
mereu supuși, de alții. Europa este formată din identități naționale, iar
popoarele importante din Europa (cele care sunt luate în seamă și respectate)
au identități puternice, bine afirmate și cunoscute de toți.", a mai
precizat Ioan Aurel Pop.
https://www.stiripesurse.ro/noul-pre-edinte-al-academiei-romane-atac-furibund-la-adresa-politicienilor-nu-sunt-oameni-de-stat-vor-doar-locuri-caldu-e_1258849.html
Viziune
~*~
Rezemat de lemnul crucii sale
Blândul meu popor privea la cer
Nu mai avea timp de osanale
Îmboldit de cete de lancieri
L-au lăsat un pic să mai respire
Ca apoi urcușul să-și reia
Spre Golgota cea întru murire
Cu imensa cruce-n cârca sa
Nu vedeam nici urmă de apostol
Numai farisei și slugi chezare
Înțeleși în acel odios dol
Îl mânau cu crucea în spinare
Îi ieșii în cale întrebându-l
O, prea încercat al meu popor
Ce păcate-ai făptuit cu gândul
Ori cu fapta împotriva lor?
Te loviră din tustrele laturi
Te-ai opus ori te-au supus vremelnic
Le-ai dat însăși hrana ta să-i saturi
Și ai dat martiri - un lung pomelnic
Iar de-a fost să fi greșit vreodată
Împotriva vreunuia din ei
E că
strâns în prea lunga lor sfadă
Ți i-ai prins vrăjmași pe farisei
…..
Garbovit de-a crucii greutate
Pășea lung privindu-mă arare
Simțeam că un fulger mă străbate
De la frunte până la picioare
S-a spetit târând cu vârtoșie
Crucea grea pe care-aveau să-l suie
Mai curgea prin lemn esență vie
Când aveau să-l răstignească-n cuie
Iar când sus
pe-acea ridicătură
L-au crucificat fără litanii
L-auzii atât
rostind din gură
Eli, Eli, lama sabahtani
În zadar jeleau mironosițe
Deplângând nedreptățimea ducii
Neamul meu ca desfăcut șuvițe
Atârna prelins pe fibra crucii...
.....
Toate astea le-am trăit eu
oare
Ori fu semn trimis de Duhul Sfânt
Urmă n-a rămas nici pe cărare
Nici sub piatra cea de pe mormânt
Martori spun ca l-au văzut aievea
Cum se ridica pe-un fel de nor
Și
de undeva de lângă Țebea
Se-nvălătucea al meu popor
Ca-ntr-o horă mare mână-n mână
Peste munți și dealuri peste șes
Fu văzut atunci cum se adună
Neamul meu plutind neînțeles
Că-i fu dat să moară și să-nvie
Și
precum Iisus să ispășească
Lungi milenii de neomenie
Și deșertăciune pământească
~*~
Marian Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu