România
cu președinte alogen a eșuat
Col.
(r) Alexandru Bochiş-Borşanu
14
Noiembrie 2021
„Statul
român a eșuat în misiunea sa
fundamentală de a-și proteja cetățenii” (K.W. Johannis, octombrie
2021)
Privesc și eu scena politică. Cea de la
noi, în special, dar și la cea externă. Dar altfel decât „alții”, care
apreciază sau dezaprobă politica unui partid, funcție de doctrina declarată,
expusă eventual, într-un programul de guvernare; cetățeanul studiază dacă
stipulațiile îi sunt favorabile viețuirii sau îi limitează drepturile sale
naturale, prin oferta prezentată.
Analizează dacă îi este favorabil, din punct de vedere pragmatic, obiectiv,
materialist, faptele și acțiunile programate, care, obligatoriu, să-i
asigure existența, să-i creeze
condițiile necesare traiului cotidian! Și îl acceptă, sau nu prin votul său.
Eu privesc scena politică prin altă
lentilă, una subiectivă: valoarea actorilor de pe scena politică, valoarea lor
intrinsecă. Eu cred că reușita sau eșecul demersului politic este funcție de
însușirile și calitățile persoanei, moștenite genetic sau dobândite pe scena
vieții, prin învățare, experiență acumulată, gândirea structurată pe valori
perene, sedimentate în „Ego-ul” său de-a lungul timpului, ca ființă socială, ce
joacă un rol de lider în viața publică.
Doctrina declarată și promisiunile ce le
fac aleșii, sau nu le fac, nu sunt suficiente pentru a-l califica pe ales că
„mă va sluji”, că este reprezentatul intereselor mele, că formarea sa
umană este compatibilă cu aspirațiile
mele existențiale, măcar. Acum, în aceste vremuri, poți constata cu regret,
tardiv, că ai ales incorect, pentru că, deseori, alesul uită de tine, dar
culmea, te consideră pe tine dator să-l susții necondiționat. Pe tine te-a
abandonat, dar fii sigur că va „depune un efort susținut” pentru binele său, al
familiei sale, a „grupului organizat” din anturajul său și va profita de
eroarea mea. Am votat greșit omul! De ce? Pentru că am fost superficial. Am
fost credul. Am riscat. Așa că, din rege am devenit supus!
Această situație îmi produce zâmbete. În
imagine îmi apare scena din Omul care a văzut moartea - de Victor Eftimiu,
văzut la „Nottara” cândva, când un vagabond care dorea să se sinucidă,
aruncându-se de pe un pod, este salvat de un om bogat care era la pescuit.
Mărinimos, îl duce acasă, îl hrănește, îl îmbracă, apoi îi spune că poate să
plece. Salvatul refuză. Pretinde că, dacă l-a salvat, și trăiește, acum are
obligația de a-l întreține toată viața. Salvatorul indignat, îi face reproșuri,
dezavuează tupeul, obrăznicia salvatului, dar acesta nu cedează. Mi-ai salvat
viața întreține-mă! Dacă mă lăsai să mor nu aveai nici o obligație! Eu nu
existam!
Parafrazând: dacă nu mă votai, nu eram
ales și nu deveneam stăpânul tău! În această situație mă găsesc și eu, și tu,
acum. Ai băgat buletinul de vot în urmă, ai obligația să-i admiți deciziile,
chiar dacă îți sunt defavorabile; să-i plătești salariul, plimbările prin cele
străinătăți și orice face îi devii complice. L-ai votat? Susține-l! E creația
ta, nu te mai plânge că ai devenit slugă! Tu ai ales să-i fii complice!
Dar cum a fost posibil? Părea promițător,
bine îmbrăcat, chiar arătos, vorbea calm; știam că nu a fost un elev strălucit,
dar a reușit să promoveze anii, ba chiar a urmat o facultate, părea un om
normal părea de încredere; cu toate acestea, „alesul” mă neglijează, unii spun că ne-a abandonat. Degeaba
te lamentezi! Alegerea ta a fost greșită. Uiți, omule, zicala din bătrâni: „nu
haina îl face pe om!”. Aparențele înșală!
Bine, și ce trebuia să fac, pentru a nu
greși? Ce valori trebuia să le am ca repere? Uite, mă opresc la câteva
obligatorii, ce pot genera o personalitate adevărată, loială.
Educația. Dacă cineva aspiră la fotoliu de
lider, în orice domeniu, trebuie să dețină un portofoliu de valori de
specialitate. Nu ai ce căuta ca ministru al economiei, dacă nu ai habar de
doctrinele economice, doar pentru că tu ai fost un contabil bun la o firmă și
pentru că așa voiește partidul. Faptul că ai fost comerciant de medicamente, și
ai expertiză în domeniu vânzării, e criminal să fii promovat ministru al
sănătății. El va vinde tot ce are preț, să facă bani, fără a se gândi la
sănătatea oamenilor.
Ce să mai vorbim de educație, de știința
de carte, ce trebuie să o posede un șef de stat, un președinte, un lider
național! Dacă tu nu cunoști istoria neamului pe care urmează să-l conduci,
evoluția sa istorică și socială, modelele umane ce au generat progres și
doctrinele după care a fost condusă țara în diferite etape, cu prietenii și
dușmanii ei istorici, stai domnule acasă! Ai bunul simț!
Dacă nu ai auzit măcar, de Platon,
Aristotel, Machiavelli, J.J. Rousseau, chiar de Marx și Marcuse, sau de cartea
„Societatea deschisă și dușmanii ei” a lui Karl Popper, mentorul și profesorul
lui George Soros, nu ai ce căuta în fruntea statului, de exemplu. Dacă nu ai
habar de modelul de societate după care să conduci țara, vei genera haos și
decădere. Statul, sau orice structură publică, se conduce după legi. A cunoaște
temeinic științele juridice e condiție sine-qua-non pentru un lider; modele
juridice de organizare societală, teoriile statului și dreptului, noțiuni de
dreptul civil, comercial sau internațional, sunt competențe absolut necesare și
nu ai ce căuta în fruntea oricărei structuri de nivel înalt. Desigur, nu e
necesar să ai expertiza juridică a unui profesionist, dar măcar să ai habar ce
semnifică cuvântul pe care îl pronunți, ce mesaj se transmite prin acele
noțiuni, și obligatoriu, consultă experți în domeniul de reglementat.
E ridicol să te afișezi „în fața
poporului”, sau la reuniuni internaționale, să citești după foi scrise de
profesioniști sau traduse din altă limbă, iar tu să silabisești cuvintele
cheie, să le pronunți cu accent greșit, rezultând că habar nu ai de mesajul
lor, deși tu ar trebui să „monitorizezi implementarea” lor.
Ziceam mai sus, că privesc scena politică
prin altă lentilă, a valorii intrinseci a individului, ființă umană. Ce însemnă
asta? Vă „deconspir” imediat!
Valoarea intrinsecă individuală este
ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale definitorii ale individului,
care se evidențiază în modul de comportare, în ideile enunțate și în acțiunile
sale; aceste valori depind de zestrea genetică, de acumulările pe timpul
existenței, care pot dezvolta sau atrofia competențele, empatia, nepăsarea sau
alte trăsături de caracter cu consecințe benefice sau malefice pentru om.
Când am menționat ca valoare intrinsecă
„zestrea genetică” m-am gândit, și am inclus naționalitatea, etnia dacă vreți,
de ce nu, credința religioasă. Diferența între codurile genetice ale etniilor
nu pot fi negate, sunt demonstrate științific. Oricum am evalua, niciodată, și
nicicând, normal, logic, un alogen, chiar ales, nu poate empatiza sincer cu
altă etnie; alesul se va crede „chemat” să conducă o gloată inferioară. Și
atunci, empatia liderului față de țară, raportul ales - alegător, se transformă
în stăpânire și supunere. El nu va milita pentru coeziunea nației, ci pentru
învrăjbirea ei. Și, chiar fără a ști, că adagiul „Divide et impera” se pare că
i-ar aparține lui Filip al Machedoniei (preluat mai târziu de Nicollo
Machiavelli), îl aplică „cu succes”, ca strategie cu scop precis: a dezbina și
a-și impune voința sa, a dezbina pentru a domina. Și așa face! Este o mare
eroare ca un popor liber, creștin, o națiune independentă, să-și aleagă lider
un alogen.
Alesul poporului, obligatoriu, trebuie să
provină dintr-o familie consolidată din neamul tău! ( a se vedea modelul
președinților SUA, obligatoriu nativi de origine engleză și din familii mari,
recunoscute). O familie extinsă poate viețui în timp, cca patru generații.
Deseori nepotul prinde în viață străbunicul. Familia românească formată din
ascendenți și descendenți, colaterali, păstrează aceleași valori, transmise din
tată-n fiu, de coeziune spirituală, de morală și credință, cu dragoste față de
copii și rude. Întrajutorarea între membrii familiei e sacră.
„Menţinerea unei familii fericite necesită
multe, atât din partea părinților, cât și din partea copiilor. Fiecare membru
al familiei trebuie să devină, într-un fel special, servitorul celorlalţi” -
spune acest sfânt cu origini românești - Papa Ioan Paul al II-lea.
Și atunci, dacă liderul, managerul țării,
nu are o familie, nu are rude de sânge, iar Dumnezeu l-a pedepsit, privând-ul
de sentimentul de tată, de părinte, crezi tu române că nu are urmări? Are, și
unele grave chiar! Empatia față români, dar mai ales de copiii românilor este
zero. Iar tu române naiv, crezi că are remușcări, că îi pasă, deși rata de
abandon școlar în anul 2020 a fost de aproape 25%? Iar tinerii absolvenți
români devin analfabeți funcționali! E de plâns! O cercetare a Uniunii
Europene, care în urma testelor PISA ne avertizează că „rata analfabetismului
funcțional din România din ultimul deceniu s-a situat între 40 și 45%”! Aceasta
e România educată!? Rușine!
Această situație gravă a copiilor români,
de abandon școlar și a analfabetism funcțional este generată mai ales de gradul
de sărăcie la care a ajuns populația. Cum să învețe copiii, când peste 300 de
mii dintre ei se culcă flămânzi!
Managementul tării a eșuat! Raportul
Parlamentului European constată că în privința spectrului sărăciei ce afectează
direct copiii, în România este un dezastru! E pe ultimul loc din U.E., cu 51%
gradul de sărăcie, urmată de Bulgaria, cu 45,2%. La fel și raportorul O.N.U.
din 2020, confirmă procentele UE și menționează că „situația copiilor români
din mediul rural este disperată, datorită sărăciei extreme şi excluziunii
sociale”.
Asta
e catastrofă națională, fără precedent în istoria școlii românești.
„Statul român a eșuat în misiunea sa
fundamentală de a-și proteja cetățenii” – constată chiar managerul său, W.K.
Johannis, dar fără a-și recunoască erorile personale majore, care au condus la
această stare a nației române, fără precedent, adusă de un alogen teleportat la
cârma României mele dragi. Plâng... și mă revolt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu