luni, 21 februarie 2022

alexandrustanciulescubarda - DOAR O VORBĂ.....! MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ (22/2/2022 - 27/2/2022)

 



OCHII PLINI DE LUMINA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Tu contempli icoana Mântuitorului si vezi ca El te priveste cu ochii plini de lumina. Aceasta privire este imaginea privirii pe care el o revarsa în chip real asupra ta, cu ochii Sai mai stralucitori decât soarele. El, Care vede fiecaruia gândurile, aude îngrijorarile si suspinurile inimii tale.

 

Icoana este o imagine; ea reprezinta prin trasaturi si simboluri ceea ce nu poate fi reprezentat, nu poate fi simbolizat, ceea ce nu poate fi înteles decât numai prin credinta. Crede, prin urmare, ca Domnul vegheaza tot timpul asupra ta, ca El vede pe fiecare cu gândurile sale, cu suferintele sale, cu dorintele sale, în toate împrejurarile, ca în palma unei mâini.

 

„Iata, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei” (Isaia 49, 16). Câta mângâiere, câta promisiune de viata în aceste cuvinte ale lui Dumnezeu cel Atotputernic si grabnic spre ajutor! Prin urmare, roaga-te în fata icoanei Mântuitorului ca si cum te-ai gasi în fata Lui. Prietenul oamenilor este prezent în ea prin harul Sau, ochii pictati pe icoane te privesc într-adevar: „Ochii Domnului sunt pretutindeni” (Pilde 15, 3); urechile reprezentate pe icoane te asculta cu adevarat. Aminteste-ti ca acesti ochi sunt ochii lui Dumnezeu si aceste urechi sunt urechile lui Dumnezeu pretutindeni prezent.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 36-37.

 

 

 

ADEVARATA VIATA

Sfantul Nicolae Cabasila

 

 

Pruncii n-ajung în pântecele maicii lor nicicând macar la simtamântul si la constiinta ca traiesc, câta vreme crestinul are în decursul vietii lui pamântesti destule semne despre viata de dincolo. Explicatia sta în faptul ca adevarata viata pentru fat nu este aceea din întunericul pântecelui mamei, ci pe el îl asteapta alta, cea viitoare. Doar acolo, în pântece, înca nu s-a revarsat asupra lui nicio raza de lumina si n-a primit niciun semn ca ar mai fi si alta o viata. Omul mare, crestinul, vede, dimpotriva, altceva si anume, ca viata viitoare s-a revarsat si s-a amestecat întru totul cu cea prezenta, iar Soarele maririi ne-a rasarit si noua cu îmbelsugare, mireasma cerului s-a varsat peste tinuturile pline de miros greu în care traim, iar spre mâncare s-a dat de acum si oamenilor pâinea îngerilor. Iata pentru ce Sfintilor li s-a dat înca de aici, de pe pamânt, nu numai sa gateasca si sa-si orânduiasca traiul pentru viata viitoare, ci sa si traiasca dupa ea si sa o realizeze înca de aici.

 

Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti, 1992, p. 131

 



CALAUZA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca aceia care s-au abatut din drumul cel bun si s-au ratacit îsi cauta o calauza, care i-ar putea povatui pe calea cea dreapta si i-ar duce pâna la locul unde ar voi sa ajunga. Aceasta întâmplare, care se repeta atât de des cu cei ce vietuiesc în lume, te învata ca asemenea ne-am ratacit noi toti când, urmând sfatul duhului celui viclean, am facut neascultare de Dumnezeu si, departându-ne de patria noastra – Cerul, pentru care am fost ziditi de Dumnezeul nostru –, hoinarim prin pustiul acestei lumi, întocmai dupa cum graieste si Prorocul: „Toti ca niste oi ne-am ratacit; fiecare din calea lui s-a abatut” (Isaia, 53, 6). Si Sfântul David asemenea se roaga: „Ratacit-am ca o oaie pierduta, cauta pe robul Tau” (Psalmul 118, 176). Iar de vreme ce noi, rataciti fiind, singuri nu vom putea ajunge nicidecum în Patria cereasca, ni se cuvine sa ne cautam o calauza priceputa într-o astfel de lucrare însemnata si trebuincioasa, despre care s-a zis: „un lucru trebuieste” (Luca 10, 42). În Evanghelie ni se arata o asemenea calauza iscusita si preaînteleapta: Iisus, Fiul lui Dumnezeu, despre Care Tatal ne spune din Ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am binevoit; de Acesta sa ascultati!” (Matei 17, 5). Altfel zis: „Eu vi L-am trimis pe El – Învatator, Povatuitor si Calauza. De vreti sa veniti la Mine si sa primiti Împaratia cereasca – cea pe care ati pierdut-o –, «de Acesta sa ascultati» si sa luati aminte la cele ce va învata El”. Dar si Domnul Însusi ne vorbeste despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Daca nu vrem, iubite crestine, sa ne ratacim pâna în sfârsit si sa ramânem în veci robi ai diavolului, ci mai cu seama voim sa venim la Dumnezeu si sa primim viata vesnica, pentru care am fost chemati si renascuti prin scaldatoarea Botezului, atunci neîndoielnic trebuie sa ne încredintam Lui pe noi însine, sa ne tinem de El cu dragoste si cu credinta, sa ascultam sfânta si dreapta Sa învatatura, sa mergem pe urmele Lui si sa urmam întocmai pilda curata a vietuirii Sale neprihanite. Fie ca smerenia Lui sa surpe mândria noastra; rabdarea Lui sa ne înfrâneze mânia; blândetea Lui sa izgoneasca rautatea si dorinta noastra de razbunare; saracia Lui sa ne întoarca de la iubirea de argint, de la lacomie si de la rapire; dragostea Lui sa stârpeasca pizma si ura noastra; sfintenia Lui sa ne învete a iubi curatia sufletului si a trupului. Întreaga Lui viata sfânta si dumnezeiasca sa ne fie noua chip de îndreptare a naravurilor noastre celor rele cu care ne-am nascut din Adamul cel vechi. Urmându-I, prin El si noua ni se va deschide calea, adevarul si viata vesnica! Urmând Lui, nu ne vom abate din calea cea dreapta, ci vom ajunge în Patria cea mult râvnita si în casa Tatalui ceresc, unde „multe locasuri sunt” (Ioan 14, 2). Aceasta cale, preaiubite crestine, este smerita si umilincioasa, însa îi duce spre înaltul Cerului pe cei care pasesc pe ea. Pe acest drum sa mergi de voiesti sa ajungi în Patria cereasca si nu vei rataci în prapastiile iadului!

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 83

 

 

TRECEREA IN VESNICIE

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Moartea e, si pentru crestin, un amurg încarcat de melancolie. Despartirea de lumea aceasta e grea. Si soarele când apune se uita parca înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreaga si care se acopera de umbra. Dar asa cum soarele rasare în alta lume, la fel si crestinul, prin Învierea din morti a lui Iisus Hristos, a primit încredintarea ca dupa urmeaza un stralucitor rasarit de soare, urmeaza o noua zi, o noua viata. „A murit”, o sa se spuna si despre mine si despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu stiu când va sosi.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 72-74

 

 

Rugă la vreme de primejdie

 

 

Astăzi, când tunurile bat tot mai aproape de hotarele țării noastre, când se încalcă legi  și hotare, când se rup bucăți din țări și din popoare, când dreptul internațional devine poveste de adormit copiii, când țările mici sunt amenințate de tăvălugul coloșilor, nouă, creștinilor, ne rămâne disponibilă o armă puternică: rugăciunea. S-o folosim cu speranță și credință, că Dumnezeu își va întoarce fața spre lumea aceasta atât de frământată, atât de învrăjbită și de bulversată și va face să domnească pacea, respectul față de dreptul fiecăruia, față de hotare, față de libertatea și demnitatea oamenilor și popoarelor. Am alcătuit o astfel de rugăciune, pe lângă cele oficiale, în spiritul vremurilor de restriște, de război și de prigoană dintotdeauna, ca o datorie față de neamul românesc de pretutindeni, o datorie față de toți cei ce grăiesc și gândesc românește. Iat-o:

 

,,Doamne..., Doamne, prea mult am mâniat bunătatea Ta și mânie îngrozitoare ai pornit asupra noastră. Biciul urgiei Tale este foc mistuitor și năvală de hoarde păgâne asupra noastră. S-a îngrozit sufletul de atâta sânge nevinovat, s-au spăimântat robii Tăi de cruzimile și fărădelegile barbarilor. Ne părăsim casele, bisericile, holdele, viile și livezile, cimitirele și fântânile și luăm drumul pribegiei. Adăpost ne sunt codrul, munții, văile, stufărișurile și crăpăturile pământului.

 

Caută, Doamne, degrab spre plângerea și tânguirea poporului Tău, spre pustiirea moștenirii Tale, ce vine acum de la cei de alt neam. Auzi, Doamne, țipătul copiilor, bocetul femeilor, mugetul dobitoacelor și vezi speranța tuturor spre Tine îndreptată. Nădejdea noastră spre Tine o punem, Dumnezeul puterilor și al dreptății. Grăbește, ca un milostiv și ne ajută, până nu suntem robiți. Vrăjmașii au pângărit Biserica Ta cea sfântă. Zvârlit-au trupurile robilor Tăi mâncare păsărilor cerului; trupurile cuvioșilor Tăi fiarelor pământului. Se varsă sângele lor ca apa și nu are cine să-i îngroape pre dânșii. Venit-au neamurile, Dumnezeule, venit-au neamurile din puste fără hotare să ne-aducă dumnezei străini. Oprește, Doamne, carele de luptă și năvălirea barbarilor. Oprește, Doamne, mânia Ta pornită asupra noastră. Pune stavilă urgiei și cătușe furtunii dezlănțuite. Treacă de la noi paharul acesta ! Ne-am  dus Crucea până în vârful Golgotei, nu ne părăsi tocmai acum, când avem mai multă nevoie de Tine. Nu lăsa barbarii cei fărădelege să ne răstignească Neamul. Tu, Cel ce ai dăruit biruință lui Moise asupra lui Amalic, lui Samson asupra celor de alt neam și lui David asupra lui Goliat ; Tu, Cel ce Te-ai îndurat spre robii Tăi de alt neam: Mircea Basarab, Ștefan Voievod, Constantin Voievod, Horea, Tudor, Iancu, Nicolae cu tot neamul lor, îndură-Te spre noi, până nu pierim. Contenește urgia vrăjmașilor ; dă tărie oștirii noastre și iubitorilor de Hristos să-i pună pe fugă de întoarcere, zdrobește puterea lor prin brațul oștirii noastre !

 

Fii cu noi, ca să înțeleagă neamurile străine, că nu este alt Dumnezeu mai mare decât Tine. Degrabă sfărâmă puterea și îndrăznirea dușmanilor celor ce s-au pornit împotriva noastră și frica, spaima, cutremurul și șovăirea să cuprindă inimile lor. Oștirii noastre dă-i vitejie deplină și întărește brațul ei asupra nepoftiților vrăjmași. Precum se stinge  fumul, așa să se stingă vrăjmașii noștri și precum se spulberă praful în fața vântului, așa să piară taberele vrăjmașilor din fața oștirii noastre. Trimite, Doamne, îngerii răi în corturile vrăjmașilor noștri, ca să-i învrăjbească pre dânșii, spre surparea puterii lor, ca să ne putem curăți pământul de liftele străine. Fă, Doamne, calea vrăjmașilor întuneric și alunecare și îngerul Tău să-i gonească prin brațul oștirii noastre și să-i alunge pre dânșii în locuri pustii și neumblate, unde este locașul lui satan și al slujitorilor lui. Păzește, Doamne, nevătămați și nebiruiți de tot răul, cruzimea și strâmtorarea vrăjmașilor pe credincioșii Tăi robi.

 

Veselește cu puterea Ta pe binecredinciosul Tău popor, dăruindu-i lui biruință asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău, armă de pace, nebiruită biruință. Cel ce ai potolit valurile mării și stihiile întunericului, potolește urgia cea pornită asupra noastră și adu-ne pace. Știm, Doamne, că după Cruce vine Învierea. Învrednicește-ne să ajungem Ziua Învierii cu bucurie, cu pace, cu libertate, stăpâni în casele noastre, în hotarele noastre. Amin.

 

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

 

 



PARINTI SI COPII

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Dumnezeu a pregatit o lume în care copiii sa se poata simti bine, dar asta depinde de noi, de cei maturi. Depinde de noi cum se simt. Ce facem în familie, în lume, ca acesti copii sa nu se simta într-un mediu ostil? „Nu-i întarâtati la mânie pe fiii vostri” (Efeseni 6, 4) însemneaza: nu-i deceptionati, nu-i smintiti, nu-i tulburati, nu le stricati sufletele prin faptele voastre, prin vorbele voastre, prin gândurile voastre. Stati de vorba mai mult cu copiii vostri. Priviti-i mai atent. Ascultati suspinul ce-l scot uneori, copiii, si în somn. Fiti mai întelegatori fata de ei. Acordati-le mai multa grija. Cautati sa întelegeti mai adânc viata lor. Priviti mai des si mai profund în ochii lor. Uitati-va la fata lor, care nu e întotdeauna senina. Coborâti mai adânc în viata lor, în sufletul lor, în inima lor. Sa nu va închipuiti ca v-ati facut datoria daca le-ati asigurat hrana si haina. Gânditi-va ca fiii vostri nu au numai stomac si trup. Aduceti-va aminte ca fiii vostri au si inima, si suflet.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 95

 

 

 

PROGRES ADEVARAT

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Fratilor! Pregatiti-va sa va uniti cu Dumnezeu, lasati deoparte toate zadarniciile pamântesti. Staruiti asupra lucrului celui mai important: curatirea si desavârsirea de sine. Iubiti progresul întru credinta si fapte bune, nu progresul veacului acestuia. Înca de aici, de pe pamânt, ne pregatim sa-L vedem pe Marele Artist, pe Cel ce a creat toata faptura vazuta si nevazuta, Frumusetea absoluta, pe care acolo o vom descoperi si o vom contempla în eternitate.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 470

 

 

EUHARISTIA

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Fiecare crestin care primeste Trupul si Sângele Domnului din Sfântul Potir devine si el un dumnezeiesc potir, devine un locas al lui Dumnezeu; ramâne întru Hristos si Hristos ramâne întru el.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 42.




RIDICA OCHII TAI SPRE CER

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

Ridica ochii tai spre cer când acesta, ca o oglinda curata, slavit lumineaza pamântul cu stelele, si zi mirându-te: „Daca stelele lumineaza cu atâta slava, cu cât mai mult Dreptii si Sfintii, care au facut voia lui Dumnezeu, vor straluci cu lumina cea negraita a slavei mântuitoare în ceasul când va veni Domnul?”

 

Aducându-ti aminte de acea înfricosatoare Venire, cutremura-te cu trupul si cu sufletul, si spune-ti cu durere în inima: „Cum ma voi arata eu, pacatosul, în ceasul acela cumplit? Cum ma voi înfatisa la tronul Judecatorului? Cum voi avea loc împreuna cu cei desavârsiti eu, cel împrastiat? Sau cum voi sta eu, capra, de-a dreapta lui Hristos împreuna cu oile? Sau cum ma voi arata eu, cel neroditor, în soborul Sfintilor, care au facut aici roadele dreptatii?

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 62-63

 

 

 

LATRATUL

Sfantul Paisie Aghioritul

 

 

Când gândurile va necajesc, sa nu le dati absolut nici o importanta. Lasati câinii sa latre!

 

Sfantul Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati, 2009, p. 52

 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu