OCHII
PLINI DE LUMINA
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Tu contempli icoana Mântuitorului si vezi
ca El te priveste cu ochii plini de lumina. Aceasta privire este imaginea
privirii pe care el o revarsa în chip real asupra ta, cu ochii Sai mai
stralucitori decât soarele. El, Care vede fiecaruia gândurile, aude îngrijorarile
si suspinurile inimii tale.
Icoana este o imagine; ea reprezinta prin
trasaturi si simboluri ceea ce nu poate fi reprezentat, nu poate fi simbolizat,
ceea ce nu poate fi înteles decât numai prin credinta. Crede, prin urmare, ca
Domnul vegheaza tot timpul asupra ta, ca El vede pe fiecare cu gândurile sale,
cu suferintele sale, cu dorintele sale, în toate împrejurarile, ca în palma
unei mâini.
„Iata, te-am însemnat în palmele Mele;
zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei” (Isaia 49, 16). Câta
mângâiere, câta promisiune de viata în aceste cuvinte ale lui Dumnezeu cel
Atotputernic si grabnic spre ajutor! Prin urmare, roaga-te în fata icoanei
Mântuitorului ca si cum te-ai gasi în fata Lui. Prietenul oamenilor este
prezent în ea prin harul Sau, ochii pictati pe icoane te privesc într-adevar:
„Ochii Domnului sunt pretutindeni” (Pilde 15, 3); urechile reprezentate pe
icoane te asculta cu adevarat. Aminteste-ti ca acesti ochi sunt ochii lui
Dumnezeu si aceste urechi sunt urechile lui Dumnezeu pretutindeni prezent.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 36-37.
ADEVARATA
VIATA
Sfantul
Nicolae Cabasila
Pruncii n-ajung în pântecele maicii lor
nicicând macar la simtamântul si la constiinta ca traiesc, câta vreme crestinul
are în decursul vietii lui pamântesti destule semne despre viata de dincolo.
Explicatia sta în faptul ca adevarata viata pentru fat nu este aceea din
întunericul pântecelui mamei, ci pe el îl asteapta alta, cea viitoare. Doar
acolo, în pântece, înca nu s-a revarsat asupra lui nicio raza de lumina si n-a
primit niciun semn ca ar mai fi si alta o viata. Omul mare, crestinul, vede,
dimpotriva, altceva si anume, ca viata viitoare s-a revarsat si s-a amestecat
întru totul cu cea prezenta, iar Soarele maririi ne-a rasarit si noua cu
îmbelsugare, mireasma cerului s-a varsat peste tinuturile pline de miros greu
în care traim, iar spre mâncare s-a dat de acum si oamenilor pâinea îngerilor.
Iata pentru ce Sfintilor li s-a dat înca de aici, de pe pamânt, nu numai sa
gateasca si sa-si orânduiasca traiul pentru viata viitoare, ci sa si traiasca
dupa ea si sa o realizeze înca de aici.
Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea
Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene
Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti,
1992, p. 131
CALAUZA
Sfantul
Tihon din Zadonsk
Vezi ca aceia care s-au abatut din drumul
cel bun si s-au ratacit îsi cauta o calauza, care i-ar putea povatui pe calea
cea dreapta si i-ar duce pâna la locul unde ar voi sa ajunga. Aceasta
întâmplare, care se repeta atât de des cu cei ce vietuiesc în lume, te învata
ca asemenea ne-am ratacit noi toti când, urmând sfatul duhului celui viclean,
am facut neascultare de Dumnezeu si, departându-ne de patria noastra – Cerul,
pentru care am fost ziditi de Dumnezeul nostru –, hoinarim prin pustiul acestei
lumi, întocmai dupa cum graieste si Prorocul: „Toti ca niste oi ne-am ratacit;
fiecare din calea lui s-a abatut” (Isaia, 53, 6). Si Sfântul David asemenea se
roaga: „Ratacit-am ca o oaie pierduta, cauta pe robul Tau” (Psalmul 118, 176).
Iar de vreme ce noi, rataciti fiind, singuri nu vom putea ajunge nicidecum în
Patria cereasca, ni se cuvine sa ne cautam o calauza priceputa într-o astfel de
lucrare însemnata si trebuincioasa, despre care s-a zis: „un lucru trebuieste”
(Luca 10, 42). În Evanghelie ni se arata o asemenea calauza iscusita si
preaînteleapta: Iisus, Fiul lui Dumnezeu, despre Care Tatal ne spune din
Ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am binevoit; de Acesta sa
ascultati!” (Matei 17, 5). Altfel zis: „Eu vi L-am trimis pe El – Învatator, Povatuitor
si Calauza. De vreti sa veniti la Mine si sa primiti Împaratia cereasca – cea
pe care ati pierdut-o –, «de Acesta sa ascultati» si sa luati aminte la cele ce
va învata El”. Dar si Domnul Însusi ne vorbeste despre Sine: „Eu sunt Calea,
Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Daca
nu vrem, iubite crestine, sa ne ratacim pâna în sfârsit si sa ramânem în veci
robi ai diavolului, ci mai cu seama voim sa venim la Dumnezeu si sa primim
viata vesnica, pentru care am fost chemati si renascuti prin scaldatoarea
Botezului, atunci neîndoielnic trebuie sa ne încredintam Lui pe noi însine, sa
ne tinem de El cu dragoste si cu credinta, sa ascultam sfânta si dreapta Sa
învatatura, sa mergem pe urmele Lui si sa urmam întocmai pilda curata a
vietuirii Sale neprihanite. Fie ca smerenia Lui sa surpe mândria noastra;
rabdarea Lui sa ne înfrâneze mânia; blândetea Lui sa izgoneasca rautatea si
dorinta noastra de razbunare; saracia Lui sa ne întoarca de la iubirea de
argint, de la lacomie si de la rapire; dragostea Lui sa stârpeasca pizma si ura
noastra; sfintenia Lui sa ne învete a iubi curatia sufletului si a trupului.
Întreaga Lui viata sfânta si dumnezeiasca sa ne fie noua chip de îndreptare a
naravurilor noastre celor rele cu care ne-am nascut din Adamul cel vechi.
Urmându-I, prin El si noua ni se va deschide calea, adevarul si viata vesnica!
Urmând Lui, nu ne vom abate din calea cea dreapta, ci vom ajunge în Patria cea
mult râvnita si în casa Tatalui ceresc, unde „multe locasuri sunt” (Ioan 14,
2). Aceasta cale, preaiubite crestine, este smerita si umilincioasa, însa îi
duce spre înaltul Cerului pe cei care pasesc pe ea. Pe acest drum sa mergi de
voiesti sa ajungi în Patria cereasca si nu vei rataci în prapastiile iadului!
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 83
TRECEREA
IN VESNICIE
Arhiepiscopul
Iustinian Chira
Moartea e, si pentru crestin, un amurg
încarcat de melancolie. Despartirea de lumea aceasta e grea. Si soarele când
apune se uita parca înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreaga
si care se acopera de umbra. Dar asa cum soarele rasare în alta lume, la fel si
crestinul, prin Învierea din morti a lui Iisus Hristos, a primit încredintarea
ca dupa urmeaza un stralucitor rasarit de soare, urmeaza o noua zi, o noua
viata. „A murit”, o sa se spuna si despre mine si despre tine într-o zi; în
ziua pe care eu nu o cunosc, care nu stiu când va sosi.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
72-74
Rugă
la vreme de primejdie
Astăzi, când tunurile bat tot mai aproape
de hotarele țării noastre, când se încalcă legi
și hotare, când se rup bucăți din țări și din popoare, când dreptul
internațional devine poveste de adormit copiii, când țările mici sunt
amenințate de tăvălugul coloșilor, nouă, creștinilor, ne rămâne disponibilă o
armă puternică: rugăciunea. S-o folosim cu speranță și credință, că Dumnezeu
își va întoarce fața spre lumea aceasta atât de frământată, atât de învrăjbită
și de bulversată și va face să domnească pacea, respectul față de dreptul
fiecăruia, față de hotare, față de libertatea și demnitatea oamenilor și popoarelor.
Am alcătuit o astfel de rugăciune, pe lângă cele oficiale, în spiritul
vremurilor de restriște, de război și de prigoană dintotdeauna, ca o datorie
față de neamul românesc de pretutindeni, o datorie față de toți cei ce grăiesc
și gândesc românește. Iat-o:
,,Doamne..., Doamne, prea mult am mâniat
bunătatea Ta și mânie îngrozitoare ai pornit asupra noastră. Biciul urgiei Tale
este foc mistuitor și năvală de hoarde păgâne asupra noastră. S-a îngrozit
sufletul de atâta sânge nevinovat, s-au spăimântat robii Tăi de cruzimile și
fărădelegile barbarilor. Ne părăsim casele, bisericile, holdele, viile și
livezile, cimitirele și fântânile și luăm drumul pribegiei. Adăpost ne sunt
codrul, munții, văile, stufărișurile și crăpăturile pământului.
Caută, Doamne, degrab spre plângerea și
tânguirea poporului Tău, spre pustiirea moștenirii Tale, ce vine acum de la cei
de alt neam. Auzi, Doamne, țipătul copiilor, bocetul femeilor, mugetul
dobitoacelor și vezi speranța tuturor spre Tine îndreptată. Nădejdea noastră spre
Tine o punem, Dumnezeul puterilor și al dreptății. Grăbește, ca un milostiv și
ne ajută, până nu suntem robiți. Vrăjmașii au pângărit Biserica Ta cea sfântă.
Zvârlit-au trupurile robilor Tăi mâncare păsărilor cerului; trupurile
cuvioșilor Tăi fiarelor pământului. Se varsă sângele lor ca apa și nu are cine
să-i îngroape pre dânșii. Venit-au neamurile, Dumnezeule, venit-au neamurile
din puste fără hotare să ne-aducă dumnezei străini. Oprește, Doamne, carele de
luptă și năvălirea barbarilor. Oprește, Doamne, mânia Ta pornită asupra
noastră. Pune stavilă urgiei și cătușe furtunii dezlănțuite. Treacă de la noi
paharul acesta ! Ne-am dus Crucea până
în vârful Golgotei, nu ne părăsi tocmai acum, când avem mai multă nevoie de
Tine. Nu lăsa barbarii cei fărădelege să ne răstignească Neamul. Tu, Cel ce ai
dăruit biruință lui Moise asupra lui Amalic, lui Samson asupra celor de alt
neam și lui David asupra lui Goliat ; Tu, Cel ce Te-ai îndurat spre robii Tăi
de alt neam: Mircea Basarab, Ștefan Voievod, Constantin Voievod, Horea, Tudor,
Iancu, Nicolae cu tot neamul lor, îndură-Te spre noi, până nu pierim.
Contenește urgia vrăjmașilor ; dă tărie oștirii noastre și iubitorilor de
Hristos să-i pună pe fugă de întoarcere, zdrobește puterea lor prin brațul
oștirii noastre !
Fii cu noi, ca să înțeleagă neamurile
străine, că nu este alt Dumnezeu mai mare decât Tine. Degrabă sfărâmă puterea
și îndrăznirea dușmanilor celor ce s-au pornit împotriva noastră și frica,
spaima, cutremurul și șovăirea să cuprindă inimile lor. Oștirii noastre dă-i
vitejie deplină și întărește brațul ei asupra nepoftiților vrăjmași. Precum se
stinge fumul, așa să se stingă vrăjmașii
noștri și precum se spulberă praful în fața vântului, așa să piară taberele
vrăjmașilor din fața oștirii noastre. Trimite, Doamne, îngerii răi în corturile
vrăjmașilor noștri, ca să-i învrăjbească pre dânșii, spre surparea puterii lor,
ca să ne putem curăți pământul de liftele străine. Fă, Doamne, calea
vrăjmașilor întuneric și alunecare și îngerul Tău să-i gonească prin brațul
oștirii noastre și să-i alunge pre dânșii în locuri pustii și neumblate, unde
este locașul lui satan și al slujitorilor lui. Păzește, Doamne, nevătămați și
nebiruiți de tot răul, cruzimea și strâmtorarea vrăjmașilor pe credincioșii Tăi
robi.
Veselește cu puterea Ta pe
binecredinciosul Tău popor, dăruindu-i lui biruință asupra potrivnicilor, având
ajutorul Tău, armă de pace, nebiruită biruință. Cel ce ai potolit valurile
mării și stihiile întunericului, potolește urgia cea pornită asupra noastră și
adu-ne pace. Știm, Doamne, că după Cruce vine Învierea. Învrednicește-ne să
ajungem Ziua Învierii cu bucurie, cu pace, cu libertate, stăpâni în casele
noastre, în hotarele noastre. Amin.
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
PARINTI
SI COPII
Arhiepiscopul
Iustinian Chira
Dumnezeu a pregatit o lume în care copiii
sa se poata simti bine, dar asta depinde de noi, de cei maturi. Depinde de noi
cum se simt. Ce facem în familie, în lume, ca acesti copii sa nu se simta
într-un mediu ostil? „Nu-i întarâtati la mânie pe fiii vostri” (Efeseni 6, 4)
însemneaza: nu-i deceptionati, nu-i smintiti, nu-i tulburati, nu le stricati
sufletele prin faptele voastre, prin vorbele voastre, prin gândurile voastre.
Stati de vorba mai mult cu copiii vostri. Priviti-i mai atent. Ascultati
suspinul ce-l scot uneori, copiii, si în somn. Fiti mai întelegatori fata de
ei. Acordati-le mai multa grija. Cautati sa întelegeti mai adânc viata lor.
Priviti mai des si mai profund în ochii lor. Uitati-va la fata lor, care nu e
întotdeauna senina. Coborâti mai adânc în viata lor, în sufletul lor, în inima
lor. Sa nu va închipuiti ca v-ati facut datoria daca le-ati asigurat hrana si
haina. Gânditi-va ca fiii vostri nu au numai stomac si trup. Aduceti-va aminte
ca fiii vostri au si inima, si suflet.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
95
PROGRES
ADEVARAT
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Fratilor! Pregatiti-va sa va uniti cu
Dumnezeu, lasati deoparte toate zadarniciile pamântesti. Staruiti asupra
lucrului celui mai important: curatirea si desavârsirea de sine. Iubiti
progresul întru credinta si fapte bune, nu progresul veacului acestuia. Înca de
aici, de pe pamânt, ne pregatim sa-L vedem pe Marele Artist, pe Cel ce a creat
toata faptura vazuta si nevazuta, Frumusetea absoluta, pe care acolo o vom
descoperi si o vom contempla în eternitate.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 470
EUHARISTIA
Arhiepiscopul
Iustinian Chira
Fiecare crestin care primeste Trupul si
Sângele Domnului din Sfântul Potir devine si el un dumnezeiesc potir, devine un
locas al lui Dumnezeu; ramâne întru Hristos si Hristos ramâne întru el.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
42.
RIDICA
OCHII TAI SPRE CER
Sfantul
Teofan Zavoratul
Ridica ochii tai spre cer când acesta, ca
o oglinda curata, slavit lumineaza pamântul cu stelele, si zi mirându-te: „Daca
stelele lumineaza cu atâta slava, cu cât mai mult Dreptii si Sfintii, care au
facut voia lui Dumnezeu, vor straluci cu lumina cea negraita a slavei
mântuitoare în ceasul când va veni Domnul?”
Aducându-ti aminte de acea înfricosatoare
Venire, cutremura-te cu trupul si cu sufletul, si spune-ti cu durere în inima:
„Cum ma voi arata eu, pacatosul, în ceasul acela cumplit? Cum ma voi înfatisa
la tronul Judecatorului? Cum voi avea loc împreuna cu cei desavârsiti eu, cel
împrastiat? Sau cum voi sta eu, capra, de-a dreapta lui Hristos împreuna cu
oile? Sau cum ma voi arata eu, cel neroditor, în soborul Sfintilor, care au
facut aici roadele dreptatii?
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau
cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 62-63
LATRATUL
Sfantul
Paisie Aghioritul
Când gândurile va necajesc, sa nu le dati
absolut nici o importanta. Lasati câinii sa latre!
Sfantul Paisie Aghioritul, Mica filocalie,
traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati, 2009, p. 52
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu