Mărgăritarele
spiritului omenesc
(O dedicație
aleasă)
~*~
Strâmtorat dar tot răsare
Astei lumi câte un geniu,
Ce prin gena părintească
I se dă hristicul premiu,
De îl poartă-n a sa fire
Sumă de mărgăritare,
Talisman de fericire
Și de hristică chemare.
Strâmtorat dar tot răsare
Câte-o frunte luminată,
Care prin lumini celeste
Știe lumea s-o străbată.
E ca mărul ce desface
Florilor petale albe,
Și în care crește fructul:
”Astfel a iubirii salbe
Natural și-n simplitate,
Germinează ochiul minții
Spiritului omenesc,
Grămădind în dosul frunții
Buchet de mărgăritare,
Ce cresc cu ziua, cu anu”.
Eu le regăsesc în Omul –
Alexandru Cetățeanu.
~*~
Cu ales respect
Ioan Miclău-Gepianu
2/15/2022
Australia
Cu multă tangență și pioasă reverență,cu conștiință și inocență, bună dimineața !
RăspundețiȘtergereBună ziua,cu România dodoloța și mare și bună vă fie viața !
RăspundețiȘtergereCetățeanu de cetățenie română:Salut !
RăspundețiȘtergereVa multumesc dragi prieteni din „Tara norocoasa” sau…. „The Southern Land ! Ma simt onorat! O sa va dedic si eu un poem, cand Muzele (care se stie ca sunt cam …friguroase), vor ajunge si in Canada! Pana atunci, va urez multa sanatate si numai bine! Toata stima, Alexandru Cetateanu (de pe tarmul drept si inghetat al fluviului Saint Lawrence)
RăspundețiȘtergere