Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936,
Bulzeşti, Dolj – d. 8 decembrie 1996, Bucureşti)
PE FRONT
~*~
Când s-a întors de pe front
Fratele meu mi-a
povestit un episod
Care-mi tot
revine în gând
În aceste zile,
nu ştiu de ce.
În timpul
vreunei ofensive,
Răniţii din
primele rânduri
Răsăreau dintre
copaci
În balta lor de
sânge şi jale,
Ca un fel de
pete de licheni,
Arătând direcţia
frontului.
Unii erau
zdrobiţi rău,
Nu se mai puteau
mişca
Ţipau şi cereau
apă,
Îşi spuneau
adresa
Şi rugau să li
se comunice
Împrejurarea
tristă.
Alţii, cu arma
lângă ei,
Voiau să-şi pună
capăt zilelor,
Dar nu mai
puteau
Să ajungă la
armă.
Auzeai de peste
tot
Cum se roagă de
soldaţii cenuşii
Încruntaţi pe
baionetă
Mergând cu pas
hotărât
Şi cu credinţă
în Dumnezeu:
“Împuşcă-mă,
camarade!”
Se ruga stins
muribundul
Şi fratele meu
adaugă:
Odată chiar m-am
oprit lângă unul
Care zăcea sub
un copac
Cu burta
zdrobită de un obuz
“Împuşcă-mă,
camarade!
Să se termine
mai repede.”
Văzând care-i
situaţia
Chiar mi-am
pregătit arma,
Dar m-am uitat o
dată la faţa lui
Ca de copil,
ochii noştri s-au întâlnit o clipă
Şi-am luat-o la
fugă.
-Te rog,
-Nu pot, camarade,
să fiu călăul tău
Lasă, acum vor
veni brancardierii
Te vor duce la
spital, poate scapi,
Mare e Dumnezeu.
Mă gândesc ce
inimă tare
Trebuie să aibă
şi Dumnezeu,
Dacă poate vedea
atâta durere
La răniţii
uitaţi sub copaci.
~*~
25.XI.1996
MARIN
SORESCU
PUNTEA
(ULTIMELE)
Editura CREUZET,
1997
Cu respect,
Valentin-Nicolae
Bercă
"România
Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect
cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni,
militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit
prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria
sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu