Anca Radu - Dictatura sanitară în marș spre vremea răspunderii

 

Dictatura sanitară în marș spre vremea răspunderii

Anca Radu, Jurnalistă

13 Februarie 2022

 

„Totul e « posibil »”.

 

Rafila ne spune după fiecare două cuvinte că „e posibil” să renunțe la restricții, că „e posibil” să scadă numărul de „cazuri” (știți voi cum e cu „cazurile”), că „e posibil” să mai inventeze niște „variante” de dictatură… și tot așa. Are dreptate! Orice e posibil, funcție de ce le permitem noi! Dacă opunem rezistență, dacă forțăm ridicarea stării de alertă, atunci normalitatea va fi posibilitatea care va deveni realitate. Dacă în schimb ne lăsăm în continuare plimbați cu momeala, „e posibil”, „în martie”, „o lună sau două”… nu se mai termină niciodată!

 

Citiți declarația lui Rafila și pricepeți că vă ia de tâmpiți: „Scăderea o să fie la fel de repede precum creșterea. Cred că în luna martie o să putem renunța la mască. Tot din martie e posibil să renunțăm și la certificat. Cam în trei-patru săptămâni e posibil să înregistrăm o scădere a numărului de cazuri. Ultimele restricții care o să fie ridicate sunt referitoare la masca în interior. Restricțiile trebuie ridicate gradual. Însă nu excludem apariția de noi variante, care pot afecta grupuri importante de oameni”.

 

Cei care executați orbește ordine abuzive

 

... să vă întrebați înainte de a purcede vitejește la treabă de ce mereu primiți ordinele prin viu grai și nu în scris. V-o spun cu toată prietenia, pentru că în privința dictaturii sanitare ne apropiem de vremea răspunderii, răspundere care e a celor care semnează. Eu zic să nu mai dormiți bine noaptea de-aici încolo dacă v-a mâncat undeva să vă transformați în slugile executante ale unor psihopați. Pentru că ați lăsat urme. Slugărnicia voastră a lăsat dâre lungi peste tot pe unde ați semnat, care vă vor urmări până la hotărâri definitive, ca să-nvățați de ce e bine să stai de partea adevărului, a omeniei și a normalității indiferent de amenințări. Idiferent de amenințări.

 

Proba de rezistență

 

În vreme ce relațiile dintre cei care s-au nimerit în tabere diferite s-au făcut nisipuri și pietrișuri, pe cele dintre oamenii care au trecut împreună prin mizeria profundă a tuturor abuzurilor dictaturii ăsteia infecte nu le mai desface nimic. Dacă societatea se va mai ridica din praful în care urmează să ajungă, pe legăturile astea tari se va ridica, nu pe altceva.

 

Forma greșită este oglinda fondului greșit

 

Atunci când cei mai bine intenționați dintre cetățeni se văd aruncați mereu în situații imposibile, în care sunt lăsați fără soluții, și chiar ei între ei sunt aduși pe poziții conflictuale prin însuși cadrul legal, înseamnă că avem o problemă cu cadrul legal și cu modelul social pe care acesta încearcă să îl impună.

 

Cu ditamai mizeria de cârpă pe față și abia ținându-și ochişorii deschiși, copilașii lipsiți de apărare nu vor decât să respire

 

În cele ce urmează vă prezint exemplul unei „doamne” educatoare având pe mână copii mici, care fotografiază copiii din grupa mare care nu poartă mască și le trimite părinților „dovada infracțiunii” (fără acordul părinților) să-și exerseze talentele de foto-reporter trăgând minorii în poză.

 

Simbolică a fost una dintre imagini, în care, urmărind să imortalizeze „în flagrant” un copilaș fără cârpă pe față, a prins în prim-plan alți doi copii, un băiețel și o fetiță, cu fețele acoperite și cu mesaje mai mult decât sugestive pe hanorace: „The future is ours!” (Viitorul este al nostru - en.), respectiv „Très Belle” (Foarte frumos - fr.), cu ditamai mizeria de cârpă pe față, abia ținându-și ochişorii deschiși.

 

Când mă gândesc ce mult îi iubea mama pe copiii ei de la grădiniță și când mă uit la gesturile astea de obediență devenită sălbăticie ale unor persoane care cu siguranță nu au ce căuta între copii, mi se crispează mușchii. Dacă li s-ar da posibilitatea, prin lege, să le lipească forțat pe față copiilor porcăriile alea infecte, ar face-o fără ezitare, din exact aceeași obediență pe care nici compasiunea, dar nici măcar rațiunea nu ar putea să le-o înfrâneze - despre afecțiune nici nu are sens să discutăm.

 

Hărțuiți copiii și părinții pentru o cârpă

 

Și ce s-ar întâmpla, doamna educatoare, dacă ar da inspectorii D.S.P. buzna peste dumneavoastră (așa, abuziv, cum știu ei)? Nu ați avea de făcut decât să-i rugați să vă dea un exemplu de implementare a ordinelor în vigoare, întrebuințându-se doar de mijloace legale. Chiar nu puteți atâta lucru pentru niște copilași lipsiți de apărare care nu vor decât să respire? Nu puteți. E mai ușor să hărțuiți copiii și părinții pentru un rahat de cârpă, cu care se vede treaba că vă identificați pe deplin.