Confucius
și respectul față de oameni
Carolina
Cojocaru, Universitatea Tehnnică a Moldovei
23
Februarie 2022
Abstract: Confucius este considerat un
mare filosof chinez ce se baza pe respectul față de oameni. În filosofia sa,
Confucius a introdus un șir de invățături și fapte, dintre care face parte
concepția cerului și ordonarea cerească. Aici, Cerul reprezintă o parte a
naturii, dar și o putere spirituală, superioară care determină și natura și
omul, de aceea Confucius a fost de părere că destinul omului este determinat de
cer. O altă învățătură elaborată de însuși filosoful chinez este concepția
omului ideal-bărbatul nobil, unde bărbatul nobil trebuie să de-a dovadă de
înțelepciune, omenie și respect față de oameni. În linii genelale, marele
gânditor Confucius a pus fundamentul unei culturi unde considerau că statutul
trebuie creat după structura familiei unde: „Un suveran trebuie să fie un
suveran, un demnitar să fie demnitar, un tată să fie tată, un fiu să fie fiu”.
Confucius sa născut în secolul al VI-lea
înaintea erei noastre, a trăit în partea de nord a Chinei, a venit dintr-o
familie veche și nobilă. Este cunoscut faptul că tatăl lui Confucius era un
ofițer militar minor și că atunci când avea un fiu, avea 70 de ani. Tatăl său a
murit când Confucius avea 3 ani. Mai târziu, Confucius a reamintit: „Când aveam
cincisprezece ani, m-am interesat doar să studiez”.
Urmărirea cunoașterii a devenit scopul
principal al întregii vieți a lui Confucius, care a fost împărțită, după
propria sa declarație, în etape care nu erau similare cu celelalte:
- Când aveam treizeci de ani, mi-am
început viața;
- La patruzeci de ani am fost supărat;
- La cincizeci de ani își dădea seama de
locul său în ordinea generală a lucrurilor;
- La șaizeci a învățat să nu se certe;
- Și acum la saptezeci de ani a fost în
stare să călătorească liber prin viață fără să distrugă fundamentele ei.
.Cea
mai scurtă formulă a învățăturilor lui Confucius este cuprinsă în răspunsul
său, adresat regelui statului Qi cu privire la modul de guvernare a statului.
Confucius a spus: „Un suveran ar trebui să fie un suveran, un demnitar un
demnitar, un tată un tată, un fiu un fiu”.
Inițială în învățăturile lui Confucius
este concepția „cerului” si „ordonarea cerească”. Cerul este o parte a naturii,
dar și o putere spirituală care determină și natura și omul. După Confucius
destinul omului este determinat de cer. Cerul supraveghează mersul lucrurilor
pe pamânt, are grijă de dreptate, este însuși soarta. Viața și moartea sunt
determinate de soartă, iar bogația și noblețea depind de cer. Confucianismul
este unul dintre principalele curente filosofice din China antică al cărui
întemeietor a
fost Cun-Fu-tze sau (Confucius) socotit și
primul filosof chinez. Confucianismul a fost învățătura etico-politică, în
centrul căreia se află problemele omului, a eticii și moralei, a vieții
familiei și conducerii statului.
Îngrijorat de dezmembrarea societații,
Confucius atrage atenția asupra educației omului în spiritul stimei și
respectării celor din jur față de societate. În etica sa socială personalitatea
este personalitate nu „pentru sine” ci pentru societate. În legătură cu aceasta
Confucius a elaborat concepția omului ideal - bărbatul nobil. Omul nobil
trebuie să dispună de așa calități ca înțelepciunea, omenia, respectul față de
oameni. Aceste calități se realizează prin credință și sinceritate.
Un rol deosebit în concepția „bărbatului
nobil” îl joacă noțiunea „seao-ți”- adică respectul față de părinți, de frații
mai mari și, în genere, față de cei mai în vârstă. Bărbatul nobil este un om cu
maniere deosebite, un om care este un exemplu pentru toți. După Confucius,
comportarea unui bărbat nobil trebuie să se bazeze pe reciprocitate, omenie,
care sunt componentele legii dao. Legea dao trebuie să fie urmată de orișicare,
cine vrea să fie împăcat cu sine însăși, cu alți oameni și Universul- ceea ce
înseamnă să fii fericit. Morala chinezilor se bazează pe codul moral al marelui
gânditor Confucius. Învățătura lui a fost canonizată și s-a transformat în
religie și apoi se transformă în biserică confucială care este fundamentală
pentru chinezi.
Până la instaurarea socialismului în China
confucianismul a fost ideologie de stat și regulile înaintate de el pentru
comportare au fost considerate oficiale. Acest cod moral este scris în cartea
lui Confucius, „Analecte”.
Exemple:
- Maestrul spune: „Un tânăr învățat
trebuie mai întâi în familie să-și asculte parinții și apoi în afară să-și
respecte mai marii. Să fie cumpătat în ceea ce promite și cuvântul dat să și-l
ție. Să iubească pe toți, dar doar cei virtuoși aproape săi fie”. Meditând
asupra vorbelor spuse de marele gânditor Confucius, putem afirma cu certitudine
că familia are un rol esențial în educația copilului. Familia este nucleul în
care copilul se formează ca om. Nu degeaba se vorbește de cei „șapte ani de
acasă”, aceștia fiind cei mai importanți ani în care copiii învață principiile
după care se vor ghida în viață.
- Maestrul spune: „Omul superior întăi
făptuiește și apoi pe temeiul faptelor vorbește”. Omul superior are înțelegerea
întregului iar, omul inferior are înțelegerea doar a părții sale, de aici
reiese că omul superior înțelege ce este obiectul ca integritate în cazul
societății, societatea ca un tot întreg, ceea ce-i dă posibilitate să
făptuiască diferit de cel ce vede doar o parte a societații.
- Maestrul spune: „Cel ce învață și nu
gândește nimic nu dobândește. Pe cel ce nu învață și doar gândește mare pericol
îl pândește”. A învăța și a nu gândi este fără folos. A gândi și a nu învăța
este periculos. Învățătura este fundamentul intelectului. Dacă rădăcinile sunt
bine înfipte atunci fructele vor fi bune, adică dacă învățăm și trudim atunci
vom avea rezultate, dacă nu atunci fructele și ramurile se vor usca.
- Maestrul spune: „Bogația și onorurile de
orice om sunt dorite. Dar nu se bucură de ele dacă nu-s pe Calea Virtuții
dobândite. De sărăcie și decădere orice om se ferește. Dar n-o să scape de ele
dacă nu în Virtute trăiește”… „Muncește pentru a deveni, nu pentru a dobândi”
(Elbert Hubbard). Scopul muncii este să evoluezi, nu să dobândești, să lași
lumea mai bună decât ai găsit-o, nu să treci prin ea doar ca să culegi roadele
muncii altora.
- Maestrul spune: „Cel mai important lucru
e să fii credincios și cuvântul dat să-ți respecți. Să nu legi prietenie cu cei
ce nu-s de aceeași valoare cu tine. Dacă greșești să nu te temi să-ți recunoști
greșeala și să te îndrepți”. Prin vorbele spuse de filosoful chinez Confucius
înțelegem că nu există nimic mai important decât să fii credincios, deoarece
credința este capacitatea omului de a transforma fiecare faptă a sa în trăire
spirituală. A doua idee „Să nu legi prietenie cu cei ce nu-s de aceeasi valoare
cu tine” ne sugereaza că o prietenie adevărată trebuie creată corect prin
crearea unor prieteni adevărați care sunt de aceeași valoare cu tine și care te
sprijină în încercarea de a-ți depăși limitele. O altă idee este despre a-ți
recunoaște greșeala deoarece o greșeală este valoroasă dacă faci patru lucruri
cu ea: o recunoști, o accepți, înveți din ea și o uiți.
Dacă am generaliza regulile confucianismului
am putea spune:
- Prima regulă, asemenea Decalogului, este
ideatică și ține de atitudinea omului față de forțele supranaturale. Ea poartă
denumirea de Calea Cerului, având în vedere că în cultura chineza Cerul este
forța supremă, această regulă presupune că orișice om nobil trebuie să se
conducă de normele stabilite de Cer, astfel regulile Cerului să devină reguli
de comportare în societate.
- Regula a doua mai este numită și Regula
de aur (Su) cere ca în comportarea sa oamenii să nu facă rău la alții.
- Următoarea regulă Jen (Omenia) cere ca
fiecare dintre noi să respecte omul. Astfel spus, ceea ce îl face pe om mai
desavârșit, mai bun, este Omenia. Nu am greși cu nimic dacă am spune că Omenia
este ceea la ce se spune morală. Omenia în calitate de concept trebuie
explicat. Confucius susținea că rădăcina omeniei se află în respectul față de
parinți. Morala este ceea ce intuim noi, că este bine sau este rău. În
idealurile confuciene, omenia reprezintă expresia interioară a perfecțiunii.
- Regula Li (Buna-Cuviința) exprimă
atitudinea exterioară a omului nobil față de ceilalți, ceea ce presupune
corectitudine, credință.
Un șir de reguli în codul moral al lui
Confucius sunt dedicate ordinii sociale, forma ei paternalistă conține cinci
principii:
- Relația tată-fiu (Fiul trebuie să
respecte tatăl. Tatăl să arate bunătate);
- Relația frate mare-frate mic (Fratele
mai tânăr sa fie modest, cel vârstnic să fie blând);
- Relația soț-soție (Soția trebuie să
arate supunere soțului. Soțul să aibă o comportare corectă);
- Relația batrâni-tineri (Tinerii trebuie
să respecte batrânii, iar batrânii să fie generoși);
- Relația conducător-supus (Supusul
trebuie să fie credincios conducătorului. Conducătorul trebuie să arate
bunavoință față de supuși).
Confucius susținea ideea formării unei
societați paternaliste, societate care se bazează pe regulile unei familii
bune, familii alese, unde tatăl este tată, iar fiul este fiu. În anii
socialismului în China se introduc alte norme de conduită, care se bazează pe
relația individ-stat, în care statul este principal, totul se supune
intereselor societații. La 4 martie 2006 secretarul general al Partidului
Comunist din China, Președintele Republicii Populare Chineze, Hu Jintao a
elaborat codul moral, sau codul de comportare cu denumirea: „Opt virtuții și
opt vicii”:
- Iubește Patria, nu-i dăuna Ei.
- Slujește poporului, niciodată nu-l
trăda.
- Urmează stiința, nu fi ignorant.
- Fii stăruitor, nu leneș.
- Fii receptiv, ajută-l pe fiecare, nu te
îmbogați din contul altora.
- Fii onest și decent, nu încălca
principiile pentru bogație.
- Fii disciplinat, acționează în cadrul
legii, nu- haosului și nelegiurilor.
- Trăiește simplu, muncește stăruitor, nu
trândăvi în confort și plăceri.
Virtutea devine o noțiune centrală a
omului spre perfecțiune și excelență. Între virtute și viciu există o mare
deosebire: Platon propune mai multe definiții ale virtuții menționând faptul că
omul virtuos tinde să însușească lucrurile bune, deoarece „virtutea” nu e
altceva decât binele. Virtuțiile se pot transforma ușor în vicii. În general
viciul se poate referi la un defect, o trăsătură de caracter negativă. Opusul viciului este
virtutea, de aceea să ne păstrăm virtutea într-o lume plină de vicii. Cele 8 reguli
a lui Hu Jintao sunt regulile colectiviste, omul trebuie în activitatea sa, în
gândurile sale să aibă în vedere în primul rând interesele sociale, interesele
statului, el este parte a unui întreg și trebuie să slujească acestui întreg.
Ca o concluzie generală pot afirma că
Confucius era unul din acei folosofi care aspirau la salvarea unei țări, prin
sfaturile și învățăturile pe care le dădea. Spre deosebire de ceilalți, care
și-au găsit calea în cunoaștere, Confucius s-a inspirat din trecut, prin care
încerca să-l transforme în realitate. În general, Confucius atrage atenția
asupra educației omului în spiritul stimei și al respectării celor din jur.
Filosofia lui Confucius pornea de la principiul că omul, fiind o părticică din
întrega natură, are in sine însușirile generale ale naturii, ale legii dao:
ordine, dreptate, bunătate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul să fie
instruit, educat pentru a se perfecționa. Perfecționarea se face prin exemplul
înaintașilor. După exemplul acestora, copiii trebuie să aibă un respect
desăvârșit față de părinți, ce cetățenii să respecte statul, cei vii să
respecte pe cei morți, împăratul să respecte pe supușii săi.
omentul apariției lui Confucius pe scena
istorică, în secolul al VI-lea înainte de Hristos, a însemnat debutul unei
tradiții filosofice care a dominat cultura chineză sute de ani, unde
învățăturile sale au contribuit la dezvoltarea mondială a societății. Prin
intermediul învățăturii sale, filosoful chinez Confucius a susținut ideea că:
„A învăța și a nu gândi este fără folos. A gândi și a nu învăța este
periculos”, ceea ce înseamnăcă oamenii devin mai buni prin educație. Astfel, a
creat o școală prin care își provoca elevii să devină oameni superiori.
Chiar și noi, cei de astăzi, suntem încă
studenții lui Confucius, pentru că avem încă atât de multe de învățat pentru a
fi mai buni. Învățătura lui Confucius este pe cât de vastă pe atât de profundă.
Multe concepte ale lui au o semnificație actuală și în zilele noastre. O
mulțime de aforisme din Analecte au devenit proverbe des folosite, de exemplu
„Greșelile pe care le săvârșești te arată ce fel de om esti. Dacă știi să
cântărești greșelile pentru fiecare, afli
câtă omenie acela are”.
Bibliografie
- Braga, M., Lazovanu, E., Lazovanu, C.
Pragmentarium filosofic. Chișinău, UTM, 2002.
- Braga, M., și alții. Istoria filosofiei
Partea I. Chișinău, UTM, 2000.
- Confucius, Analecte. București:
Humanitas, 1995.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu