„Pâine
și circ” cu „pierderi colaterale”!
Adriana
Stoicescu, Magistrat
20
Februarie 2022
Nu cred că există pe planetă asta o nație
atât de slugarnică cum suntem noi, prin cei care, temporar, ne reprezintă. Pare
că suntem o bărcuța găurită, lăsată în voia vântului și valurilor, fără țel și
fără busola.
Cu ochii umeziți de emoție, precum fecioara
ce își așteaptă mirele, Românica a așteptat venirea americanilor și, în curând,
sosirea francezilor. Suntem pregătiți să îi întâmpinăm cu fete botoxate și
darnice. Jucătorii de alba-neagra vor ieși din nou la luptă, să le ia câțiva
euroi și dolarei „fraților” care au venit să ne „apere”. Rapsozii se vor grăbi
să le cânte de bun venit, cu pâine și sare. Statul va sări cu tot felul de
facilități, gen cauze de nepedepsire pentru soldații străini când aceștia mai
calcă - din greșeală evident -, un prăpădit de român.
Cum am putea fi altfel dacă ne-am distrus
orice urmă de intelectualitate și decență? Cum am putea să fim altceva decât
slugile perfecte și supuse când promovăm numai incompetenți, hoți și impostori
ce își urăsc cu strășnicie Țara și Neamul?
Adevăratul proiect de țară se cheamă „Sus
minciuna!”. Am excelat la uciderea elitei și am dat lumii „mari exemple”:
Gherla, Sighet, Pitești. Învață cineva despre ele? Nu (copiii și nepoții noștri
învață la școală doar despre holocaustul evreilor, nu și despre cel „roșu”, al
românilor - n.r.)
Avem nevoie de Esca în cărțile de istorie?
Am excelat la distrugerea unei economii, clădite pe sângele bunicilor și
părinților. Învață cineva despre asta? Nu. Dar avem un milion de vizualizări
ale poveștilor de alcov ale „intelectualelor” și „marilor femei de afaceri”.
Au venit americanii să ne apere. O, ce
veste minunată… Vom ieși la luptă și noi. Vom asigura liniștea sufletească a
bravilor apărători, cu „fetițe dulci din București”. Le vom curăța dormitoarele
și le vom lustrui bocancii. Vom face mămăligă și le vom turna vinul în pahare.
La sfârșit, vom încerca să apărem, disperați, în poza de grup, strecurându-ne
penibil, cum facem de zeci de ani, sfârșind cu o scatoalcă după cap și trimiși
să aducem țigări.
Nu ne întrebăm nicio clipă ce vom face
dacă vor fi alții în poza de grup, iar noi să fim, din nou, doar „pierderi
colaterale”. Nu cred, însă, că ne vor lua prizonieri. Știu din experiență
înaintașilor că nu se pot baza pe noi. Îi vom trăda cu prima ocazie. Și le mai furăm
și vodka….
Cinismul și suficientă caracterizează
orice șefuleț care se respectă în „Românica « lucrului bine făcut »”.
Trăim în țara în care un ministru al
justiției a calificat drept moft drepturile și libertățile oamenilor.
Trăim în țară în care un guru, căzut un
pic, a decretat că o hotărâre de achitare nu înseamnă nimic, omul tot e
vinovat.Iar judecătorii care au pronunțat-o, fie corupți, fie proști, se citea
printre rânduri.
Trăim în țară în care miile de avocați
care și-au susținut colegul au fost transformați în dușmanii poporului.
Trăim în țară în care un procuror general
a fost executat pentru o fapta care nu există. Și nimeni nu a plătit pentru
asta.
Trăim în țară în care mii de magistrați au
fost interceptați în casele lor, pentru că, la momentul potrivit, cineva să
ridice un colț al batistei și să fluture discret denunțul venit exact la țanc,
de la vreun condamnat, desigur „nevinovat”. Și nimeni nu a răspuns pentru asta!
Trăim în țara în care judecători ținuți pe
tușă treiani, nevinovați, au fost primiți cu ușa închisă de un fost consiliu,
teoretic apărător al independenței lor. Și nimeni nu a dat nicio explicație
pentru asta.
Poveștile magistraților transformați în
ținte, întru preamărirea unor personaje devenite mesianice peste noapte, sunt
multe și nespuse. Oamenii cu care au împărțit, la propriu pâinea, le-au devenit
călăi, știindu-i nevinovați. Prieteni sau rude, ajunși în postura de a decide
cine merită să fie liber și cine nu, și-au folosit puterea pentru a plăti
polițe.
Povești adevărate, pe care nu vrem să le
auzim. Pentru că ne-ar aminti, din nou, cât de lași am fost. Vieți distruse,
povești incredibile, dar prea puțin documentate pentru că, odată scăpați din
iad, colegii mei au preferat să fugă unde au văzut cu ochii și să întoarcă
spatele unui sistem bolnav, care i-a distrus. Sistem creat, apoi păstorit, de
politicieni corupți care azi ne țîn lecții de drept și democrație și care își
doresc cu ardoare întoarcerea la vremurile de glorie, când judecătorul era
supus. Sistem compus din oameni selectați printr-o procedura total ascunsă de
privirile publice, cărora li se șoptea la ureche, zi de zi, că sunt
intangibili. Și că pot face orice pentru că nimeni, niciodată, nu îi va întreba
nimic.
Au transformat Justiția în spectacol
grotesc, „pâine și circ” pentru gloată dornică de sânge. Iar judecătorii
terorizați au completat acest tablou tragic al unei puteri lipsite de putere.
Adăugați câțiva intelectuali, în permanentă căutare de dosuri pupabile,
jinduind după „omul providențial” căruia să îi închine ode și veți avea
imaginea unei justiții mutilate, întoarse cu susul în jos, cu judecătorii puși
pe ultimul plan, spre gloria unor apariții efemere și lipiste de conținut, cu
pretenții de salvatori ai nației.
Suntem un popor care a trăit în minciună
zeci de ani - 32 numai după decembiada din '89 - și nu dăm semne că ne-am fi
plictisit. Obișnuiți cu postura de sclavi, așteaptăm și acum „pâine și circ”,
dar primim numsi umilință și frig.
…Dar parcă unii dintre noi, totuși, s-au
saturat?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu