Ion Luca Caragiale - În gondolă

 

În gondolă

 

~*~

 

La San Marco în piaţă,

Dulce curge-n carnaval,

Ca un vis, a noastră viaţă

Lin şopteşte-al mării val.

— Vino, vino, gondoliere,

Ia-ne, du-ne-ncet-încet,

Sub a lunii scâteiere...

Cântă, scumpul meu poet!

Doarme-albastr-Adriatică;

Dorul tău îmi vei cânta...

Nu te teme de nimică...

Eşti al meu şi sunt a ta!

Doarme-acum şi crudu-mi gâde

În palatu-i aurit;

De gelosul meu poţi râde,

De demult l-am adormit,

— Pentr-un zâmbet, o privire

De la tine, scump odor,

Partea-mi dau de nemurire,

Dau chiar patrie, onor!

Vezi tu luna de pe ceruri

Cum străluce mângâios,

Învelind tot în misteruri?

Pentru mine-i de prisos.

Tu eşti singura-mi lumină,

Luna mea d-acum tu eşti.

Dogaresa mea divină!

Spune-mi, spune: mă iubeşti?

— Te iubesc ca o nebună;

Fă cu mine orice vrei;

Dacă-s pentru tine lună,

Tu eşti soare-n ochii mei!

Dă-mi căldura ta suavă,

De-al ei foc să mă topesc...

Sunt a ta fidelă sclavă;

Te iubesc! da, te iubesc!

Înainte, gondoliere

Du-ne, du-ne-ncet-încet!

Sub a lunii scânteiere,

Cântă, scumpul meu poet!

— În Veneţia duioasă,

Dulce-i viaţa-n carnaval!

Pentr-o inim-amoroasă,

Cântă, râde-al mării val!

 

~*~

Ion Luca Caragiale

 

 

Sursa: RADU GABRIELA