PUTEREA
GRAULUI
Sfantul
Luca al Crimeei
Este cunoscut ca grâul, meiul si mustarul
gasite în sarcofagele mumiilor egiptene – care au o vechime de 3000 de ani –,
daca nu au fost supuse actiunilor daunatoare, în care sa fi fost posibile
procese fermentative ce le-ar fi putut afecta, pot da roade bune daca sunt
plasate în conditii favorabile de umiditate si caldura.
Urmatoarea experienta a fost realizata de
catre fizicianul Jean Becquerel (1878-1953) la Paris, în anul 1909. Seminte de
grâu, lucerna si mustar alb au fost uscate în vid timp de sase luni la
temperatura de +40 grade C si apoi sigilate în eprubete de sticla vidate.
Aceste eprubete au fost expediate la Londra si acolo au fost tinute timp de
trei saptamâni în atmosfera umeda, la aproximativ –190 grade C, si apoi înca 77
de ore în hidrogen lichid, la –250 grade. La Paris eprubetele au fost
redeschise si semintele au fost puse într-un mediu umed la +28 grade. S-a
dovedit ca încoltirea s-a desfasurat absolut normal. Nu s-a constatat nici o
diferenta comparativ cu probele de seminte care fusesera pastrate în conditii
obisnuite. La o temperatura joasa, de –250 grade, orice indiciu asupra unei
activitati vitale este exclus. Nici chiar cele mai energice reactii chimice nu
se pot desfasura la o astfel de temperatura joasa.
Din aceste experiente vedem ca este
posibila moartea temporara, daca actiunea care împiedica activitatea vitala nu
conduce la distrugerea organismului.
Daca este atât de evident ca moartea
temporara a semintelor si a animalelor nu împiedica renasterea vietii întru
acestea, oare nu suntem îndreptatiti sa afirmam ca acest fenomen este cu
putinta în ele prin actiunea unei puteri necunoscute noua, energia vitala, care
nu e supusa deloc actiunii agentilor distructivi care afecteaza viata
semintelor si a plantelor? Iar o astfel de energie bineînteles ca nu poate fi
decât energie duhovniceasca – puterea de viata datatoare a Duhului Sfânt.
Sfantul Luca al Crimeei, Puterea inimii,
traducere de Evdochia Savga, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010, p. 76-77.
Părintele
Cleopa, salvat de la moarte prin rugăciune
Odată, fratele Constantin a plecat peste
munte la sora sa, Ecaterina, de la Mănăstirea Agapia Veche. În pădure, la locul
numit Poiana Trapezei, s-a văzut înconjurat de o turmă mare de porci mistreți,
fiind amenințat de moarte. Văzând că se apropie de el, a început să cânte cu
voce tare condacul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava: „Apărătorului și
sprijinitorului creștinătății…”. În clipa aceea nu a mai văzut nimic în jurul
său. După ce a mai urcat puțin și a ajuns în vârful dealului, de spaimă și de
oboseală a căzut la pământ. După ce și-a revenit, cu mare greutate a ajuns la
Mănăstirea Agapia Veche.
(Arhim. Ioanichie Bălan, Viața Părintelui
Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, p. 60)
Sfântul
Ioan cel Nou o vindecă pe soția domnitorului Alexandru cel Bun
Tradiţia spune că moaştele Sfântului Ioan
cel Nou au fost aduse la Suceava şi pentru a le săruta şi a le cinsti direct
soţia domnitorului Alexandru cel Bun, anume doamna Ana, care era bolnavă, cu
credinţa vindecării ei în chip miraculos. Iosif I, mitropolitul Moldovei, a
săvârşit slujba dumnezeiască, cu mare sobor de preoţi, la moaştele Sfântului,
pentru doamna ţării. Şi unindu-se rugăciunea lor şi cea a lui Alexandru cel Bun
şi a Doamnei Ana, le-a ascultat dumnezeiasca cerere a lor cu mijlocirea
Sfântului Ioan cel Nou şi a dat vindecare bolnavei, pentru care toată curtea
s-a bucurat şi multă mulţumire şi laudă a adus lui Dumnezeu pentru binefacerea
aceasta.
(Diacon Vasile M. Demciuc, Sfântul Ioan
cel Nou de la Suceava, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 34)
STATORNICIA
Sfantul
Teofan Zavoratul
Binecuvântata fie pomenirea Dreptilor,
care au ramas neclintiti! Acestia nu s-au schimbat, ca luna, ci s-au asemanat
soarelui, a carui lumina este întotdeauna aceeasi. Duhul lor nu s-a asemanat
siroaielor de ploaie, care ba sunt îmbelsugate, ba seaca fara de veste.
Asupra Dreptilor s-au abatut valurile
ispitelor de tot felul, însa ei n-au slabit. Nici slava nu i-a facut îngâmfati,
nici ocara nu i-a facut sa se trândaveasca. Întotdeauna erau la fel: niciodata
nu se pierdea mireasma înaltelor lor virtuti.
Bine este cuvântat Cel Bun, Care a izvorât
buna mireasma a faptelor lor din vistieriile Sale! Bine este cuvântat Dreptul
Judecator, Care a încununat nevointele lor!
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau
cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 131.
Cum
să renunțăm la judecarea aproapelui
Pentru a-ţi agonisi virtutea neosândirii
şi a nu ţine pizmă faţă de vrăjmaşii tăi, ci a-i iubi, a-i ierta şi a te ruga
lui Dumnzeu din tot sufletul să fie iertaţi, chiar dacă te-au ocărât, chiar
dacă te-au păgubit şi chiar dacă ţi-au pus şi viaţa în pericol de moarte,
contemplă pe Domnul răstignit pe cruce. Priveşte-L însângerat, cu cunună de
spini împletiţi pe cap, cu faţa necinstită şi scuipată, cu buzele arse de sete
şi durere, vezi-L cum roagă pe Părintele Său a ierta pe ucigaşi: „Părinte,
iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34). Deşi putea porunci pământului
să-i înghită într-o clipă!
De aici, ia seama cum Atotputernicul lumii
a iertat păcatul atâtor vrăjmaşi şi ucigaşi. Ce lucru mare e dacă tu, un nimic,
tu viermele ticălos şi neputincios al pământului, vei urma Lui şi vei ierta
vrăjmaşilor tăi din inimă?
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut,
Editura Egumenița, Galați, pp. 159-160
APOCALIPSA
Profeția
Sfântului Nil din Muntele Athos
O profeţie recunoscută ca fiind a
Sfântului Nil, un ascet din Muntele Athos, care a trăit cu 600 de ani în urmă,
ne povesteşte despre venirea lui Antihrist şi despre oamenii care vor trăi în
ultimele zile:
În
jurul anului 1900 lumea va începe să fie de nerecunoscut. Când se va apropia
venirea lui Antihrist, mintea omului va fi în întuneric, din cauza patimilor
trupeşti, şi atât necuviinţa, cât şi nelegiuirea vor creşte. Atunci nu vom mai
recunoaşte lumea. Înfăţişarea oamenilor se va schimba şi nu vei fi în stare să
deosebeşti o femeie de un bărbat, din cauza modului ruşinos de a se îmbrăca şi
din cauza părului. Oamenii vor fi înşelaţi de Antihrist şi ei vor fi mai răi
decât animalele sălbatice. Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi respectaţi, iar
dragostea va dispare. Conducătorii creştinilor, arhiereii şi preoţii, vor fi
oameni încrezuţi (numai cu câteva excepţii), cu totul necunoscători a ceea ce
este bine şi ce este rău, şi astfel toată Tradiţia Bisericii şi a creştinilor
se va schimba.
Printre oameni nu va mai fi evlavie, ci va
domina imoralitatea. Minciunile şi dragostea de bani va creşte pentru cei mai
mulţi, precum şi supărarea la cei ce adună bogăţie. Prostituţia, adulterul,
păcatele homosexuale, hoţiile şi crimele vor ajunge la cel mai înalt nivel. Omul
va fi lipsit de harul lui Dumnezeu primit la Botez şi-şi va pierde mustrarea de
conştiinţă.
Nu vor mai fi conducători evlavioşi ai
Bisericii şi cât de trist va fi pentru creştinii care vor trăi în acel timp,
care-şi vor pierde credinţa complet, pentru că nu va mai fi nimeni care să-i
îndrume. Atunci ei vor pleca din lume spre locurile sfinte, ca să caute
mângâiere duhovnicească pentru durerile lor, şi peste tot vor fi numai greutăţi
şi neplăceri.
Şi toate aceste lucruri se vor întâmpla
pentru că Antihrist va controla întreaga lume, dând semne false ca să-i înşele
pe toţi. Satana va da o anume înţelepciune pervertită pentru invenţia
lucrurilor, încât oamenii vor fi capabili să vorbească unul cu altul de la un
capăt al lumii la celălalt. De asemenea, oamenii vor zbura ca păsările prin aer
şi vor călători pe sub apă ca peştii.
Cu aceste lucruri, oamenii vor locui în
confort, fără să-şi dea seama că Antihrist îi înşeală pe ei, făcându-i să
creadă că, dacă au toate cunoştinţele ştiinţifice, nu au nevoie să creadă în
Dumnezeu, Cel întreit în Persoane.
Atunci, mult-Milostivul Dumnezeu, văzând
distrugerea fiinţei umane, va scurta timpul, pentru a-i salva pe cei puţini
credincioşi rămaşi şi pe care Antihrist nu a reuşit să-i înşele. Şi, deodată,
sabia cu două tăişuri va cădea să-l ucidă pe înşelător şi pe ucenicii săi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu