Adrian Grauenfels - De ce nu este liniște la graniță

 

De ce nu este liniște la graniță

 

 

~*~

 

Kira, câinele fetei mele

își ridică piciorul la tufa de gardenii, il stropește

și din răsuciri și ramuri apare o molie fantomă,

două, trei, mișcându-se toate ca un copil abandonat

dar încă convingător, în dreptatea lui schimbătoare,

până când, cum îi este natura, se mișcă așa cum se mișcă,

chiar daca marginea țării înseamnă marginea câmpului, și nu

perimetrul marcat de umbrele copilăriei

în care un teoretician explică din nou, și iarăși:

"Un bici nu este un lasou", pierzându-și răbdarea,

în timp ce un soldat aprinde o brichetă și dă foc

pădurii pline cu frunze de arțar - ordin:

"Nu, frunzele exprimă cum arată dorința, ci cum se simte."

 

~*~

AG pentru Ucraina