Ioan Miclău-Gepianu - Selecții din cartea mea - Cuvinte de Minte

 

Ioan Miclău-Gepianu: Selecții din cartea mea - Cuvinte de Minte

 

Motto:

”...Artele sunt o expresie fidelă a culturii

și civilizației omenești”.  i.m.gepianu

 

 

-A intra în poezie înseamnă să ieși afară în universul mare, spre a pîndi și prinde din realitate visele imaginației proprii; altfel zis, visele pot deveni realitate atâta vreme cât îmaginația noastră le poate intui.

 

-Am avut și am întotdeauna grijă mare, să nu mă rătăcesc în propriile mele gânduri.

 

-Am întâlnit și oameni simpli, dar cu gură de aur; pe aceștia să-i căutăm mai adesea.

 

-Artiștii uneori au lacrimi de ceapă / Urlând de parcă-n haine n-au loc să mai încapă /.

 

-Artele care distrug sufletul trebuiesc înlăturate, iar înfăptuitorii acestora Înlăturați; numai astfel viața se va reînnoi.

 

-Ascultă-l pe cel în suferință, fiindcă nimeni nu-și știe calea propriei sorți!

 

-Arhitecții și constructorii întâi ridică scheletul unei zidiri, apoi pregătesc ornamentațiile dorite. La fel și despre oameni: mai întâi să li se asigure înălțarea moralei, apoi să li se dea funcții sociale.

 

-Banii fac la mulți oameni albeață pe ochi, vinovată fiind și lenea, căci banii câștigați prin hărnicie aduc și luminarea minții și limpezirea ochilor.

 

-Bătrânii fac multă vorbărie, d-aia uneori prind numai calea paralelă, adică pe lângă minciună dar și pe lângă adevăr.

 

-Binele fără rău ar fi ca o mâncare grasă fără acritură.

 

-Birocrație multă și economie slabă, e cum ar fi purecii pe o piele râioasă.

 

-Blond sau negru e pământul pe care-l călcăm, dar sufletul omenesc este unul și același Duh dumnezeesc! Nu are culoare.

 

-Bogăția e bună dacă ai și sănătate! Altfel ți-o folosesc alții aiurea.

 

-Bogăția furată, nu are durată.

 

-Bunătatea ta poate încălzi și inima unui dușman.

 

-Buturugii mici dacă-i pui lumină, carul mare nu se mai răstoarnă.

 

-Cartea este o viață, iar viața este o carte în scriere.

 

-Subiectul primei cărți, trece ca un val de râu prin toate cărțile ce le va mai scrie autorul.

 

-Când cineva îți va desfășura cultura sa, nesocotind însă morala, fapta cea bună, fii cu mare băgare de seamă.

 

-Cândva părinții și moșii noștri, mergând la cârciumă, își aveau  paharul propriu luat de-acasă, cu care întotdeauna se reîntorcea fără să-l spargă, fiindcă avea nevoie de el și data viitoare.

 

-Ce ai pierdut să fii bun? Ai grijă însă ca bunătatea ta, să nu fie o lingușire.

 

-Ce se cere unui editor? Mai mult ca orișice, el ori ea trebuie să fie în primul rând un persoaj echilibrat.

 

-Cea mai crâncenă luptă o am cu mine însumi; și asta numai pentru a mă opri de la încăierările cu semenii mei!

 

-Cum sapă apa în malul nămolos, așa și egoismul în caracterul celui ce îl poartă.

 

-Dacă cineva vrea bani, atunci să i se dea muncă. Dar dacă vrea muncă, atunci să i se dea bani.

 

-De ce plângeți voi de mila Dumnezeului din Ceruri, când ar fi mai bine să plângeți de mila voastră!

 

-Educația tinerilor se face nu dându-le bani, ci arătându-le calea prin care se câștigă banii.

 

-Evenimentul cel mai măreț îl realizează o mamă, dând viață altei vieți.

 

-Fără rău e și mai rău, zice proverbul, dar fără rău ar fi mai bine.

 

-Iarna se cunosc gospodarii cei buni.

 

-Inteligența noastră a creat thnologiile, iar acestea subordonarea noastră.

 

-Lemnul și uscat să fie, folosotor tot se știe!

 

-Marea slugă între leneși si află.

 

-Nimeni nu te vorbește de bine sau de rău, dacă nu te dai singur în gura lumii.

 

-Nu este vina celui fără caracter că stă unde nu trebuie, ci toate astea aparțin celor ce l-au pus, folosindu-se de slăbiciunile acestuia, spre a scormoni jeraticul cu mâinele altora.

 

-Nu-mi trebuie gloria lumii, dar la corectitudinea mea țin ca la cea mai mare glorie posibilă.

 

-O căsuță mică, dragălașă și curată, plină de iubire, valorează mai mult decât un castel ros de vicii și certuri

 

-”Omul sfințește locul”,  este un proverb care ne mai spune un adevăr: nimeni nu ne va da un loc sfințit fără truda noastră!”