Este omul funest?
Culmile disperării sunt şi ale
renaşterii.
de Mihai Tudor
Criză economică mondială,
sărăcie, foamete, lăcomie, dezastru climatic şi ecologic, defrişări necugetate,
topirea gheţarilor, tsunamiuri devastatoare, războaie sângeroase, rasism,
terorism, viruşi ucigaşi, depresie, singurătate, obezitate, alimentaţie
nesănătoasă, sinucideri tot mai frecvente sunt doar câteva dintre maladiile
societăţii contemporane. Sunt multe şi grave, aşteptându-şi rezolvarea care
întârzie să apară. Dacă va mai apărea vreodată…
Părerile
sunt la fel de sumbre şi din partea oamenilor luminaţi ai planetei, de la
savanţi, filozofi, gânditori şi scriitori până la fizicieni, mistici, sacerdoţi
şi futurologi celebri. Toţi sunt îngrijoraţi în privinţa mersului şi evoluţiei
lumii actuale. Unii prezic Apocalipsa, alţii schimbări fundamentale spirituale
care să ne ajute să trecem într-un stadiu spiritual superior. Adevărul absolut
şi destinul se află în mâinile Creatorului. Cert este că realitatea cere o
transformare rapidă şi eficientă a unei stări a lucrurilor profund denaturată.
Să
vedem, aşadar, cu ce date concrete lucrăm: criză a foamei (la fiecare şase
secunde cineva moare de foame în lume, iar şase milioane de copii mor de foame
anual) care se suprapune cu o criză de supra-producţie de sute de milioane de
tone pe an; 155 de milioane de copii pe glob sunt supraponderali; câteva sute
de miliardari deţin mai mulţi bani decât jumătate din umanitate, adică trei
miliarde de oameni; dacă ar fi folosită integral, energia solară pe care o
primeşte pământul timp de numai patruzeci de minute ar acoperi necesarul de
energie al planetei pentru un an întreg; zeci de specii de plante şi animale
dispar definitiv în fiecare zi; milioane de hectare de pădure dispar definitiv
anual; în 2050 populaţia ţărilor sărace va fi de aproape două miliarde de
persoane; temperatura globală a pământului a crescut cu 0,6 grade în ultimele
decenii în timp ce în ultimii 500 de ani variaţia a fost inexistentă şi
exemplele pot continua.
Date
statistice care strigă în van după ajutor. Problemele complexe prezentate se înmulţesc într-o lume în care insaţietatea
materială, profitul în orice condiţii şi prin orice mijloace şi ura sălbatică,
necontrolată au pus stăpânire pe un om sfâşiat de frământările unei existenţe zbuciumate
şi nesigure.
Stresul cotidian
ameninţător şi presiunea puternică care îl obligă permanent la decizii cruciale
îl sluţesc şi îl deformează psihic. Nu mai are timpul necesar pentru a se
bucura de viaţă şi a o trăi în consecinţă. Consumul iraţional şi obsesia
banilor îl îndepărtează de la viaţa spirituală şi cea interioară a gândurilor
şi a sentimentelor intense şi profunde. S-a obişnuit să trăiască prin
intermediul câştigului samavolnic şi în detrimentul frumosului purificator.
Dacă în Antichitate
aveam omul superstiţios, în Evul Mediu omul ultra-religios, în Modernitate omul
bucuriei de a trăi, în prezent, dacă nu vom avea omul spiritual, nu vom mai
moşteni nimic altceva.
Omul este însă mult prea
ocupat cu visele, orgoliile şi vanităţile sale de Narcis legendar. Legendă pe
cât de frumoasă, pe atât de înşelătoare şi sinuoasă în privinţa sorţii sale. A
avut ca dar divin o planetă sănătoasă şi bogată, o casă trainică, curată şi
sfinţită cu miros de tămâie şi a schimbat-o cu una bântuită de fantasmele
propriei sale anxietăţi şi nelinişti dezolatoare. Era fericit şi liber în
Paradisul iubirii fără de prihană, acum se zbate în umilinţa relaţiilor
deznădăjduite şi chinuitoare. Învăţat să preţuiască viaţa, natura şi aproapele,
nu mai ştie cum să fugă de responsabilităţile şi consecinţele actelor sale
ruşinoase. Până şi speranţele sunt umbrite de privirile îndreptate nu în sus,
la Tatăl Ceresc, ci aţintite spre geniul său perfid şi rece. Se crede perfect
şi minunat, uitându-şi rădăcinile care ar putea să-i salveze viaţa de bufon
patetic. Se plânge mereu că nu are bani, deşi apetitul său pentru excursii,
maşini, iahturi, avioane, case, hoteluri, calculatoare şi conturi substanţiale
se pierde invariabil în dorinţa asiduă de mărire şi triumf. Viitorul nu mai
contează atâta timp cât îşi poate oferi drogul zilnic de rege neâncoronat al
puterii şi forţei desăvârşite. Aşa se nasc războaiele şi conflictele propriilor
demoni ai iubirii de sine şi ai luptei pentru supremaţie şi control. Războaie
care astăzi, spre deosebire de trecut, pot fi hotărâtoare având în vedere
tehnologia militară avansată şi rolul strategic oferit. Ştiinţa şi tehnica sunt
prezente acolo unde spiritul şi sufletul au încetat să mai creeze şi să mai
simtă. Banii lovesc necruţător, dezvăluindu-şi potenţialul de conducător suprem
asupra minţii umane egoiste şi perverse.
Cât timp va mai dura
spectacolul trist al decăderii morale şi al pierderii mesajului şi conţinutului
de luciditate şi decenţă salvatoare şi binecuvântată, nimeni nu va putea spune
vreodată. Semnele degradării vieţii şi societăţii sunt evidente, iar resursele
existenţiale sunt puţine şi greu de găsit în condiţiile în care modul de viaţă
şi orânduirea umană nu vor sau nu pot să-şi modifice comportamentul şi
atitudinea, din motive financiare cronice, faţă de politica globală
dezastruoasă din prezent.
Se încearcă şi trebuie
găsite soluţii şi căi prin care pământul să-şi regăsească echilibrul natural
dorit şi să începem să respirăm şi să mâncăm din nou sănătos, acordând mediului
înconjurător dragostea şi atenţia cuvenite.
Posibilităţi de revenire
s-au găsit iar în unele ţări se aplică deja cu deosebit succes. În Kuala Lumpur
bunăoară, capitala Malaeziei, Express Rail Link, un vehicul pe şine foarte
rapid, poate transporta călătorii de la aeroport în centrul oraşului în numai
25 de minute (un taxi are nevoie de dublul timpului pentru parcurgerea
aceluiaşi traseu). În Bangkok, capitala Thailandei, au fost construite două căi
ferate suspendate, care trec pe deasupra străzilor oraşului, mereu extrem de
aglomerate.
Metroul reprezintă altă
soluţie. Astfel în oraşul Lille din Franţa există trenuri subterane complet
automatizate, fără conducător la bord. Trenurile maglev, magnetic levitation,
care folosesc forţa electromagnetică pentru a contracara efectele forţei
gravitaţionale şi pot atinge viteza maximă de 430 km/ h, au început să fie puse
în funcţiune încă din 2004, legând Aeroportul International Pudong de oraşul
Shanghai din China. Şi
în privinţa resurselor alternative de energie s-au găsit modalităţi care să le
înlocuiască pe cele tradiţionale. Emiratele Arabe Unite folosesc centralele
termoelectrice pentru a alimenta instalaţii de desalinizare, obţinându-se din
apa marină sărată apă potabilă. Statele Unite ale Americii şi Germania deţin
centre de diagnostic care pot supraveghea peste 100 de termocentrale, detectând
defecţiunile, reglând automat parametrii de funcţionare şi alte asemenea
comenzi. Siberia foloseşte energia geotermală, mai exact cea vulcanică, iar
Islanda pe cea a gheizerelor. Tot Statele Unite ale Americii au reuşit să
realizeze o microcentrală de mărimea unui microbuz, capabilă să proceseze
simultan mai multe tipuri de deşeuri şi să producă din ele electricitate.
Încercările exprimate ne
îndreptăţesc să credem că viitorul nu este iremediabil compromis. Oamenii pot,
dacă se trezesc din confortul tehnologic nefast şi din apatia spirituală
existente, să se salveze de la dezastrul anticipat. Rămâne de văzut cât de implicat
va fi, emoţional şi raţional, pentru a-şi schimba statutul de fiinţă
distructivă care, cel puţin aparent, s-a dovedit implacabil şi de neînlăturat.
Bibliografie
- articolul Orașe la orizont din revista
„Descoperă”, paginile 34-39, anul V, Nr. 2(42) din anul 2007.
- revista
Formula As.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu