Grăuntele
de nisip
de
Mihai Tudor
„Omul nu e nici înger, nici animal;
Nenorocirea e că, cine vrea să
devină înger,
devine
animal.”
Blaise Pascal
Pe Pământ există viață de 3,5 miliarde
de ani. De atunci 23 de extincții majore au afectat biodiversitatea. Cea mai
mare dintre acestea a avut loc în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani.
Atunci exista un singur continent, Pangeea, însă după extincție 96% dintre speciile
marine și 70% dintre cele terestre au dispărut. Cercetătorii cred că Marea
Moarte, așa cum i se mai spune, a survenit datorită erupțiilor vulcanice care
au eliminat cantități enorme de substanțe toxice. Otrăvind atmosfera au afectat
capacitatea oceanelor de a menține echilibrul chimic.
După
cum se știe dinozaurii au dispărut brusc acum 65 de milioane de ani, cel mai
probabil datorită coliziunii cu asteroidul al cărui crater măsura 180 km în
diametru. Nu se știe dacă șocul coliziunii a fost cauza dispariției sau
tsunamiurile și schimbările drastice de temperatură care au urmat la scurt
timp.
Potrivit
unui studiu următoarea extincție în masă va avea loc în următorii 300 până la
2200 de ani dacă ritmul anual al dispariției speciilor se menține. Cauzele se
cunosc ( poluarea, reducerea habitatului animalelor și schimbările climatice),
rămâne doar ca omul să întreprindă ceva urgent pentru a schimba acest
deznodământ.
Să mai spunem că 2% dintre speciile de
animale au devenit extincte doar în ultimele două secole, ritmul fiind
accelerat de activitatea umană. După dispariția speciilor dominante datorită
extincțiilor în masă alte animale s-au adaptat și au prosperat în locul lor,
devenind mai puternice și mai pregătite pentru cataclismele naturale decât predecesoarele
lor.
Ce
va face specia umană în această ecuație? De la apariția sa pe Terra acum 200000
de ani în Africa drumul a fost sinuos, imprevizibil și extrem de sângeros dar
și temerar, tumultuos sau sublim. Va fi ea oare pregătită pentru viitorul
sumbru care o poate aștepta dacă nu se trezește în sfârșit și nu acționează
temeinic și eficace? Răspunsurile nu depind decât de acțiunile, comportamentul
și mentalitatea oamenilor începând chiar de astăzi. Până atunci prezentul se
prezintă în culori deloc încurajatoare.
În
secolul XX temperaturile au crescut în medie cu 0,6 grade Celsius iar în
secolul XXI vor crește cu 1,4 până la 5,8 grade Celsius.
În anul 2005 s-au înregistrat cele mai
ridicate temperaturi din ultimii 1200 de ani conform concluziilor echipei de la
University of East England, iar în ianuarie 2007 a fost cea mai fierbinte lună
ianuarie din istorie. În următorii 50 de ani încălzirea globală va conduce la o
reducere drastică a nivelului râurilor în Africa.
Dacă
încălzirea globală continuă Oceanul Arctic va deveni la fel de cald ca acum
130000 de ani iar Europa se va scinda în două: un Sud pârjolit de arșiță și un
Nord călduț. Tot datorită încălzirii globale Marea Barieră de Corali va
dispărea în câteva decenii, numărul furtunilor devastatoare va crește iar
ghețarii se vor topi.
Mai amintesc că din același motiv zeci de
rațe sălbatice au renunțat să mai plece în țările calde iar în anul 2100 vom
avea o nouă glaciațiune.
Concluzia este că schimbările climatice
reprezintă o amenințare mult mai gravă decât terorismul.
La
finele lunii ianuarie a anului 2007 IPCC (Intergovernamental Panel on Climate
Change) al Națiunilor Unite care operează sub auspiciile Programului pentru
Mediu al ONU și ale Organizației Meteorologice Mondiale și se bazează pe studiile
unei comisii formate din circa 2500 de oameni de știință din toată lumea a
ajuns la concluzia că activitățile umane au un impact semnificativ asupra
încălzirii globale. Astfel rămân puține dubii că încălzirea planetei nu s-ar
datora efectului de seră.
Tot în urma unui raport al IPCC se arată
fără echivoc că emisiile de dioxid de carbon sunt cauza principală a creșterii
temperaturilor.
Până la sfârșitul secolului este
posibil ca temperaturile globale să crească până la 6 grade Celsius, mai mult
decât se preconiza în raport adică între 2 și 4,5 grade Celsius.
Încălzirea globală epuizează capacitățile
planetei de a absorbi excesul de dioxid de carbon se afirmă în studiul IPCC,
instituție înființată încă din anul 1988.
Experții
au concluzionat că există o probabilitate de 99% ca nivelurile de dioxid de
carbon și încălzirea globală să fie mult mai ridicate comparativ cu variația
medie din ultimii 650000 de ani, ceea ce înseamnă că încălzirea globală se
datorează dezvoltării economice din ultimii 250 de ani.
Singurele
soluții pentru diminuarea temperaturilor planetei spun susținătorii lor sunt
cele de geoinginerie climatică, adică manipularea voluntară a chimiei
straturilor atmosferice pentru atenuarea efectelor gazelor de seră.
Acestea ar fi intervențiile astronomice
pentru devierea razelor Soarelui, injecțiile chimice uriașe în atmosferă, de un
milion de tone de sulf anual, pentru limitarea cantității de lumină solară
recepționată la sol sau mobilizarea a 8100 de barje echipate cu pompe de ape în
Oceanul Atlantic pentru intensificarea circulației oceanelor.
Proiecte extrem de costisitoare în primul
rând care atrag multe riscuri de natură fizică, chimică sau climatică și la
tehnologia cărora încă se mai lucrează nefiind pregătite să funcționeze. Ținând
cont de problemele grave enumerate mai sus aceste soluții pot părea acum
desprinse din filmele SF, dar într-o zi, dacă devin realitate, pot salva
planeta noastră atât de greu încercată. Oricum este bine că omul și-a
identificat vulnerabilitățile și încearcă să le rezolve.
Ce
întreprind factorii care și-au asumat rolul de a trezi și de a călăuzi reperele
și modelele societății contemporane?
Intelectualii de pildă par că se
îndepărtează de la misiunea lor inițiatică de educație și „lumină” și că
lucrează sub comanda magnaților, a „păpușarilor”,
adică forțe obscure de la vârful politicii și societății care au interese
ascunse, deloc curate, și care urmăresc transformarea lumii după propriile
criterii și evaluări de natură politică, socială, economică dar și religioasă.
Intelectualii nu mai sunt ființe libere, independente ci devin condiționați
material, sclavi ai adevăratei elite corupte și retrograde care conduce din
umbră omenirea.
Observăm
cum înțelegerea noțiunilor de muncă și valoare suferă mutații majore și sunt
greșit aplicate, căpătând noi sensuri și interpretări dăunătoare și periculoase
pentru mentalul colectiv. Avem tot mai puțini mentori, formatori de opinie,
modele umane și morale și tot mai multe personaje impunându-se (sau fiind
impuse) prin charismă, calități fizice și notorietate provenită din condiția
socială îndoielnică, personaje traduse în limbajul comercial și consumist al
lumii bulversate de astăzi prin v.i.p., vedetă, star, starletă.
Biserica,
și mă refer aici la biserica universală, și-a pierdut și ea din autoritatea
morală, iar importanța mesajului religios este estompat de valorile materiale
ce tind să devină definitorii în egală măsură pentru enoriași ca și pentru
prelați. Corupția, scandalurile mediatice repetate în privința abuzurilor sexuale
împotriva minorilor, homosexualitatea pronunțată în rândul clericilor,
radicalismul și extremismul descriu dificultățile acute, cronice cu care se
confruntă biserica universală în prezent, dificultăți împotriva cărora trebuie
luptat neîntârziat, energic și riguros pentru ca moștenirea sacră transmisă de
părinții fondatori și edificiul religios solid și imuabil existent acum să
rămână și în viitor la fel de trainice și de nezdruncinat.
Perenitatea bisericii depinde în special
de munca, talentul, dăruirea și competența sacerdoților dar și de vigilența,
grija și atenția mirenilor având datoria de a respecta și urma neâncetat
canoanele și preceptele religioase. Și înainte de toate este nevoie de
dragostea și ajutorul lui Dumnezeu.
Creatorul
își iubește Creația. Încearcă să o protejeze și îi asigură echilibrul natural
dorit. Copiii Lui însă sunt orgolioși. Îi nesocotesc darurile făcute și se cred
indispensabili în curgerea lor, scurtă și trecătoare de altfel, prin această
lume. Își supralicitează calitățile și forța ajungând să creadă că sunt
invincibili și invulnerabili și își uită originea și ajutorul permanent prin
care sunt împinși să cucerească și să-și descopere locul și rostul în
angrenajul etern și indestructibil numit Univers. Grăuntele de nisip se zbate
în tumultul și imensitatea valurilor mării și crede că poate ieși la suprafață.
Acesta este omul. Sublim și tragic totodată în încleștarea titanică căreia îi
este nevoit să-i facă față și să îi supraviețuiască.
Tot
prin prezența Creatorului, chiar dacă nu întotdeauna conștient sau
împotrivindu-se Lui, omul își depășește limitele și devine Spirit superior.
Toate impedimentele sunt înfruntate și cucerite, iar drumul, a se citi aici
zborul său, este uimitor de îndrăzneț. Nimic nu îi poate sta în cale. Ceea ce
pare inexpugnabil se dovedește a fi până la urmă culcat la pământ. Împărați,
regi, călăi, dictatori, sisteme, legi, prejudecăți, mentalități, morală
îndoielnică sau chiar lipsă de morală, toate sunt îndepărtate pentru ca Binele
să triumfe. Creația este salvată și odată cu ea și rătăcirile voite sau nevoite
ale Fiilor care greșesc și nu își găsesc Calea îndrumată de Acesta.
Copilul
nu își urăște Tatăl dar se urăște pe sine pentru păcatele și slăbiciunile sale,
astfel că valoarea mesajului Operei lui Dumnezeu este în pericol de a nu mai fi
corect înțeleasă și respectată. Rămâne ca timpul să decidă cât de mare este
acest pericol. Și mai ales rămâne ca Dumnezeu să-și conducă în continuare turma
Sa de oițe neștiutoare. Rămâne așadar doar să avem credință în El.
Bibliografie:
-diferite articole din revista
„Descoperă”, anul V, nr. 2(42) din anul 2007.
-documentarul televizat „Pământul
supraviețuirii” din seria „Dezastre preistorice” transmis de postul Discovery
World în anul 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu