Colțul
Bibliotecarului
~*~
Iubirii
Tovarășului Putina nu i-au mai ajuns cărțile.
Marile
cărți ale literaturii ruse.
Marile
cărți ale literaturii universale.
Marile
cărți ale cercetării, ale științei, ale inovației, și inventicii, izvorâte din
iubirea de carte. Și de oameni.
Marile
cărți ale cunoașterii. Marile cărți ale geniilor lumii.
Marile
cărți ale inventatorilor și inovatorilor anonimi. Și ai celor cu nume.
Marilor
singuri. Marilor singuratici. Din care a ieșit scânteia lui Prometeu.
Din
care au încolțit aripile lui Dedal. Și Icar.
Din
care s-a lansat prima luntre. Destinată a învinge Împărățiile întunericului,
înnecate în goluri din Putini…
Iubirii
Tovarășului Putin i-a lipsit fastul. Iubirii. Măririi. Urcării pe treptele
Kremlinului. Până la cer. Și chiar mai sus. Cu capul în bogățiile lor de arme.
Și cizme. Și cazarme. Tovarășului Putin nu i-au ajuns ( fiind prea mic de
statură ), nici rafturile. Ca să ajungă – împreună cu Putinii lui – până la
rafturile mai înalte. Ale dosarelor strict secrete, ale istoriei cărților
lumii. Și să se regăsească acolo, în ele, ca un atât de puțin, încât nu a avut
timp, nu a putut să se consacre obligațiilor tovărășești de a-și citi și el,
propria carte, și a puținilor lui, cu mărețele declarații de dragoste, cu
strânsele îmbrățișări, cu elegantele cuceriri, cu damfurile de parăzi de cărți,
cu bătăile ca la olimpiadele de tras cu piciorul în cărți, și cu tot ce au mai
bun în ele, de bătut, organele, în fruntea cărora capul tovarășului Putin nu
poate să fie decât Lumina Luminilor personificată, care îi îndeamnă pe toți la
noi și mari puteri, să îl urmeze să facă ce a făcut și face și el, în viată,
susținut de atâtea putini, câte le învață, și îl aclamă.
Tovarăsul
Putin este Cartea Iubirii Ruse, personificate.
El
a dat – și dă – tot ce dă ...
Din
dragoste!
Și
ce avea – și ce are – tovarășul Putin – și Putinii lui – de dat – Întregii
Lumi?
Un
exemplu de onoare. De mândrie. De misiuni speciale. De operații militare.
Un
exemplu de Pușcăriaș.
Care
omoară totul în jur.
Ca
să se răzbune că nu a fost închis la timp. Că nu i s-au administrat
tratamentele scolare, cele mai adecvate. Că nu a fost reeducat. Că nu și-a luat
medicamentele. De scleroză. De alzheimer. De parkinson. Timpul este înainte. De
depresie și episoade maniacale. De frustrări multiple. De manii și atrocități
sexuale. De vise onirice. De libido personal, și cu întreaga lume,
nesatisfăcut. De merite neremunerate, și apreciate la adevărata valoare. De
uzurpare de personalitate și personalități multiple. De marcă de putină. Pentru
o brânză fără cap.
Căreia
i-a lipsit timpul, să facă, ceea ce – când se uită în urmă – consideră că a
fost și este un căcat. Dar – dacă este tot ceea ce a avut mai bun, și este mai
bun – de ce să nu îl mănânce el, și să îl mănânce altul?
Cărțile
au fost – și sunt – povara sufletului Tovarășului Putin. El le-a urcat și le-a
trimis să cucerească Lumea, ca și Alexandru – să se puie în fruntea lor, cu
Putinile lui, și cu burdufurile mai mărunțele, și să facă toată Lumea o Iubire,
prin carte, de carte, ca nu cumva să regrete unu, că nu a avut parte de ea!
Și
ca să nu rămână supărat, ca să îi treacă, ca să nu fie afectat, ca să nu îl
doară vreun degețel, ca să nu se înțepe, chiar, îi trimetem și noi, acolo, ceva
ușor de citit, ca pentru mintea lui, de păsărică, să nu moară de atâta necaz,
să nu se prăpădească, pe veci neconsolat, că nu a avut parte de viață. Și în
zadar nu s-a săturat de afișat, și ordonat, și comentat, și mediatizat, opera
și viața lui minunată!
*
27
februarie 2022
~*~
Cu
deosebit respect,
Jianu
Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu