Maria Diana Popescu - În lume s-a căscat un hău uriaş

 

În lume s-a căscat un hău uriaş

Maria Diana Popescu

27 Februarie 2022

 

Nu trebuie să faci politică de stînga sau de dreapta ca să constaţi că în lume s-a căscat un hău uriaş. Dosarul conflictelor mondiale s-a deschis la pagina unde mocnesc ostilităţile dintre popoarele haşurate pe planşeta puterilor lumii, înfruptate din suveranitatea altor state. Cum se puteau spăla în tihnă pe mîini autorii genocidul planetar numit Covid? Simplu pentru ei! Cu un război! America robinetului Biden, interesată să scoată bani pe armele produse pe stoc, face comerţ la negru cu moartea în Europa! Între Rusia şi SUA nu-i decît o confruntare pentru resurse! America e lacomă şi are mîinile mînjite cu sîngele celor 10 războaie declanşate de zece minciuni mediatice. Se pot vedea de la o poştă diversiunile şi manevrele disperate ale SUA, doar-doar îl vor scote din sărite pe Ursul Mişa! Însă în Rusia nu cred că va cînta un cocoş american năpîrlit! Ucraina n-ar prea fi o ţară, ci o parte a Rusiei, cum Republica Moldova, nordul Bucovinei, Bugeacul și Ținutul Herța sunt părți ale României! Greu de precizat cine va cîştiga războaiele declanşate de minciuni mediatice! Ştim sigur cine va pierde: libertatea, suveranitatea, independenţa şi spiritualitatea popoarelor. Omenirii i s-a construit o colivie şi un set de lanţuri grele. Atmosfera de război a prezentului este înspăimîntătoare!

 

Încă din 1969, Raymond Ruyer, în lucrarea „Gnoza de la Princeton”, făcea o critică severă tendinţei umanităţii de a adapta religia la organizarea socială şi economică, cum neinspirat încearcă astăzi puterile lumii. Autorul îi combate pe gnosticii de la „Princeton” care susţineau că rolul naţiunilor trebuie anihilat, că universul nu se învîrteşte în jurul puterii statelor, că ar fi necesară o singură putere mondială (a lor) şi o singură religie. Orizontul prin care oamenii de ştiinţă vedeau lumea, încă de pe atunci, continua mascat drumul masacrului globalizant, pregătea terenul Societăţii New Age - utopie pe cît de mare, pe atît de malefică. Nici cel mai bun regizor din lume n-ar fi putut pune pe hîrtie scenariul acesta potopic al noului Marxism Mondial. Se ştie din cărţi, schimbările de curs ale istoriei au fost implementate în jurul marilor crize fabricate, în jurul războaielor, pe terenul practicilor destabilizante ale unor asupriri străine. Cercetînd mileniile vom descoperi că istoria popoarelor a suferit modificări substanţiale în astfel de răspîntii. Criza pe care o traversează omenirea ne întoarce la cei care au gîndit profilul umanităţii în comuniune cu Dumnezeu. Ne amintim în context ceea ce spunea Mircea  Eliade:  „Omul se face vinovat de retragerea lui Dumnezeu din lume”.

 

Chiar şi oamenii de ştiinţă fără Dumnezeu ai vremii au accesat în mod terorist expansiunea în domeniul medical, alunecînd pe panta vocaţiei de afacerişti murdari ai puterilor lumi. Ştiinţă, progres, cruzime, vaccinuri şi genocid cu ştiinţă! Odată cu aceste metamorfoze ale ştiinţei, în jurul axei economice a lumii au luat naştere conflictele militare, criminalitatea internaţională organizată, iar popoarelor le-au fost furate libertăţile şi ţelurile.

 

În absenţa unui organism mondial cu verticalitate, NATO şi Uniunea Europeană nu mai pot fi considerate alianţe de apărare colectivă, nu mai sînt foruri capabile să apere omenirea, continentul şi ţara de trăsnetele şi fulgerele de la orizont. Cele două organizaţii pot fi cel mult ceea ce iniţial se doreau a fi: nişte magazii cu roboţi criminali, magazii cu armament, maşini şi unelte pentru Washington. Din perspectiva intereselor pe termen lung, aceste magazii sînt extrem de utile puterilor lumii. Dacă nu se va ivi niciun actor puternic din sînul Europei, dacă niciun mecanism diplomatic dintre cei doi poli nu va funcţiona, consolidarea garanţiilor de securitate pentru Europa va fi un nor frumos de vară, cum, de altfel, şansa unor politici bazate pe neamestec.

 

Chiar dacă, în sens manipulator, se susţine ipoteza echilibrului între misiunile economice şi cele de apărare teritorială, podul de flori între cei doi poli pare o hologramă. Un raport privind viitorul Europei, întocmit de un grup de specialişti coordonat de fostul premier spaniol Felipe Gonzales, dat publicităţii în anul în care Europa sărbătorea 60 de ani de la declaraţia lui Robert Schumann, cel care punea bazele Comunităţii Economice Europene (bunica UE), arată că „în următorii 50 de ani Europa, fie s-ar putea afirma ca un actor mondial, fie va fi marginalizată şi va deveni o peninsulă occidentală neglijabilă a continentului asiatic”. Europa are nevoie de un model de conştiinţă care, prin reconsiderarea tradiţiilor, să pună bazele unei realităţi sociale şi economice solide, cu şanse egale pentru toate ţările componente. Altfel, exemplul Marii Britanii va fi urmat - după cum şi-au anunţat intenţia, de  alte state nemulţumite de corupţia de la nivelul conducerii UE.

 

România are nevoie şi ea de un model de conştiinţă! Ostracizarea poporului, austeritatea numai pentru mulţime şi chiverniseala pentru oamenii puterii, au adus România la limita răbdării. Propun să fim optimişti! Să nu ne lăsăm îngenuncheaţi de disperare, de teama unui război, de dictatura medicală, de sărăcire! De sentimentul de timorare sub care funcţionează sănătatea şi învăţămîntul, de neîncrederea în instituţiile statului, cotropite de mafioţii puterii şi de impostorii de la Bruxelles! Să ne încolonăm pentru adevăr şi libertate! Altfel, lucrurile vor merge, pe termen lung, într-un haos cum n-a mai fost în istoria noastră. Dacă nu vom avea lideri pentru ţară, cu programe de guvernare realiste privind producerea de gaze şi energie electrică, suficiente consumului intern, dacă nu vom avea programe de rezolvare a problemelor stringente ale României, începînd cu stoparea jafului naţional, stoparea îndatorării României, stoparea înarmării din şi pentru cauze străine, ţara va fi în pericol.

 

Ce fel lideri avem? Nişte lupi în blană de oaie sau, parafrazîndu-l pe istoricul Florin Constantiniu, „un popor de oi a născut guverne de lupi”. Nişte demagogi, profitori cu ştate vechi, cînd de dreapta, cînd de stînga, au dat Țara pe gratis, au fraudat reperele societăţii, astfel că peisajul intern arată ca un cîmp de luptă, unde liderii reţelelor mafiote devin tot mai sudaţi în instituţiile statului. România are nevoie de oameni de stat capabili să lucreze în cîmpurile de acţiune ale realităţii, capabili să adapteze contextul european şi internaţional în interesul cetăţenilor.

 

Aranjament grafic - I.M.