Magia
Divină
Magia Divină-constă în a ne folosi toate
forţele, toate capacităţile, pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu în sine
şi în ceilalţi-
"Măreţia unei fiinţe, adevărata sa
forţă, nu constă a în obţine puteri, ci în a se abţine de a le folosi în
propriul interes. Acela care se foloseşte de practicile magice pentru a obţine
iubirea, mărirea, puterea, banii, sau să-şi elimine un adversar, practică în
realitate magia neagră; tot ceea ce obţine astfel se va întoarce într-o bună zi
împotriva sa şi el va pierde tot.
Adevărata Magie, Magia Divină, constă în a
ne folosi toate forţele, toate capacităţile, pentru realizarea Împărăţiei lui
Dumnezeu în sine şi în ceilalţi.
Foarte puţin Magi ating acest grad
superior în care nu mai există nici măcar interesul în sine pentru magie, în
care nu se mai efectuează nici chiar operaţii magice, în care nu se mai comandă
spiritelor pentru satisfacerea câtorva ambiţii personale, unde unicul obiectiv
este acela de a lucra prin Lumină şi pentru Lumină.
Aceia care reuşesc sunt Teurgii, adică
fiinţele care practică Magia Divină. Lucrarea lor este total dezinteresată, ei
sunt nişte Binefăcători ai Omenirii."
Omraam
Mikhaël Aïvanhov
Dacă te ataşezi de o anumită formă, te
deschizi către suferinţă, deoarece energia se află într-o continuă mişcare.
Totul se transformă, totul se mişcă odată cu valurile Spiralei Existenţiale.
Adaptarea la schimbare reprezintă un pas fundamental către eliberarea de
suferinţă. Adaptarea la schimbare înseamnă eliberarea de ataşamente. Iubeşte,
însă fără dorinţa de a poseda ceea ce iubeşti.
POVESTE
ARABA – TRUPUL, AVEREA, FAMILIA SI PRIETENII, SUFLETUL
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra
sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai
fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia
sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine.
Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un
altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie.
Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare
cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va
ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si
isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o
iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui
plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi
singur.”
O intreba pe cea de-a patra nevasta:
“Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat
cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii
companie?” “Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt
cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia
sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi
tii companie?” “Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna!
Cand vei muri, ma voi recasatori!” Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie:
“Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo
pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?” “Imi
pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te
pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.” Regele fu devastat si de acest
raspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”
In realitate, noi toti avem 4 sotii in
viata noastra: Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si
efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim. Cea de-a
treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.Cea de-a doua sotie
este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul
vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea
este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii
desarte, uitand ca iubirea curata si sincera iti face viata frumoasa si
spiritul sa traiasca si dupa.Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu