Jianu Liviu-Florian - Avem si noi, Ucraina noastra

 

Avem si noi, Ucraina noastra

 

 

~*~

 

Avem si noi, Ucraina noastra.
Cu raurile ei de sange, limpezit.
Cu galbenul, pe marea ei albastra.
Si cu-un poet, din lacrima, ivit.

Si-am stat in locul lui, si-n viata asta.
Si am privit - cum ne-au macelarit.
Cum am ramas pe loc - tot in napasta.
Satui de nesatui de-atat iubit.

Avem si noi, Ucraina noastra.
Si mai avem din ea, n-am pribegit.
Cat este limba veche, romaneasca.
cat este limba noua - infinit...

Ce a putut sa duca - de maiastra...

chiar si din flacaruie de chibrit.

Avem si noi, Ucraina noastra.
Si a luptat atata, la condei,
atat a scos - pe ape - pui de lei,
atat a fost - si lumea-n jur - de proasta,

ca poti si-acum - din dorul ei - sa bei...

si sa-i arunci - o coala - de doi lei...

sa spere, si sa ierte, si doineasca...

pe cei care i-au dat sufletul ei...

avem si noi Ucraina noastra... vasta...
cat nu incape nici intr-un bordei...
de soare... sau de luna... sau de stei
sau varful de creion - sau varf de pasta -
sau acoperamantul unei piei...


si-atunci, in lipsa altora, sa nasca,
mai scoate-o carte - floarea ei albastra...
copilaria-n lume sa o creasca,
sa ai - la batraneti - din ce sa bei,

divina comedie omeneasca...

si rapsodia florilor de tei...

 

*
15 octombrie 2022

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian