Conflictul
din Ucraina, sancţiunile economice ale U.E., un nou război religios ?
Petru
Romoşan
16
Octombrie 2022
Intelectualii există şi pentru a pune din
când în când întrebări imposibile, întrebări fără răspuns clar, definitiv,
întrebări care uneori pot tulbura profund. O asemenea întrebare ar fi : oare
războiul Rusia-Ucraina sau, mult mai propriu, războiul Occident- Rusia nu este
cumva pe cale să se transforme într-un război religios ? Va fi astfel confirmat
Samuel Huntington, cu a sa faimoasă şi foarte citită „Ciocnire a
civilizaţiilor” (The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order –
1996) ?
Fanatismul din ce în ce mai pronunţat al
propagandei occidentale indică abandonarea oricărei raţionalităţi. Cascada de
sancţiuni ale U.E. îndreptate împotriva economiei Rusiei, dar şi sancţiunile
„nominale” - recent a fost plasat pe o listă neagră U.E şi filosoful Alexandr
Dughin - pot fi deja calificate drept „religioase”. Cu atât mai mult cu cât
aceste sancţiuni au un efect destul de redus asupra Rusiei şi asupra ruşilor,
dar au, în schimb, un efect devastator asupra economiilor ţărilor din U.E,
asupra Germaniei în primul rând, precum şi asupra Regatului Unit, care a
părăsit nu demult U.E. În ultimul timp, obligaţiunile Băncii Angliei s-au
prăbuşit şi pun lira sterlină într-un mare pericol.
Ruptura dintre Occident şi Răsărit are o
foarte lungă şi foarte consistentă tradiţie. Războaiele religioase dintre Roma
şi Constantinopol au durat 700 de ani, începând cu înscăunarea lui Charlemagne,
Carol cel Mare (în anul 800). De la controversele doctrinare şi dogmatice
(„filioque”) şi până la cucerirea Bizanţului de către cruciaţi, de latini
veniţi din Occident, cu soldaţi adevăraţi, cu morţi şi răniţi, nu s-au oprit
decât odată cu ocuparea Constantinopolului de către otomanii lui Mahomed. Asta
dacă nu-i punem la socoteală pe Napoleon şi pe Hitler în confruntarea Occident-Răsărit.
Se va adăuga şi N.A.T.O. acestei serii ?
Războiul deocamdată doar economic (dar şi
bani şi furnituri militare) dintre Occident şi Rusia începe să amintească de
războiul din Franţa dintre catolicii majoritari şi protestanţi (calvinişti) din
secolele al XVI şi XVII - lea, cu teribila Noapte a Sf. Bartolomeu. Sau acest
ciudat război ne aduce în memorie războaiele cruciaţilor pentru eliberarea
Ţării Sfinte, a Ierusalimului.
Occidentul pare să fi renunţat de ceva
vreme la toate valorile pe care s-a clădit în 1.000 de ani, în primul rând la
creştinism, şi să fi îmbrăţişat ultimele „refrene” : wokismul, cancel culture,
L.G.B.T.Q.+., feminism, MeToo, B.L.M., schimbarea climatică, schimbarea de sex,
energia verde etc.
Rusia şi-a recâştigat, după o rătăcire
comunistă de 70 de ani (imputabilă Occidentului ?), toate tradiţiile şi
istoria, milenară la rândul ei : creştinismul ortodox mai întâi, cultul ţarului
şi, în general, toate valorile autentice. A redevenit o mare putere militară,
industrială şi agricolă. Cu resurse colosale. Rusia a redevenit, fără ca
Occidentul să observe şi fără să aibă justa măsură a schimbărilor, o putere
inconturnabilă. Alianţele mai vechi sau mai recente cu China, India şi Iranul,
cu lumea arabă şi musulmană (Turcia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite,
Egiptul etc.) o fac foarte greu de învins. Dar, cel mai important, Rusia
ortodoxă se consideră A Treia Romă, adevărata păstrătoare, împreună cu ceilalţi
ortodocşi (azi în N.A.T.O.), a învăţăturilor lui Iisus Hristos. Ţările ortodoxe
din Estul Europei, România, Bulgaria, Grecia, Serbia, se găsesc azi într-o
situaţie confuză.
Conflictul dintre Occident şi Rusia are şi
o puternică dimensiune psihiatrică, este vorba de rusofobie, care promite ă fie
o boală lungă, foarte greu de vindecat. Presa şi media mainstream occidentale
au devenit un vast aparat de propagandă care se hrăneşte aproape numai din
surse ucrainene, poloneze şi baltice - surse catolice, surse occidentale.
Rusofobia pare să fi renăscut în Polonia, Ucraina şi ţările baltice. Grav e că
nu numai decidenţii occidentali - miliardari, servicii secrete, politicieni -
au început să creadă în propria lor propagandă, ci şi o parte a populaţiilor.
Totuşi, un important segment al populaţiilor occidentale a început să
manifesteze împotriva continuării războiului şi a sancţiunilor economice
aplicate Rusiei care se răsfrâng catastrofal asupra vieţii lor.
Nu e deloc clar de ce Occidentul
investeşte atât de mult în războiul din Ucraina. Ţintele economice imaginate
(formulate şi expuse - Rand Corporation) sunt iluzorii, fantomatice. E mult mai
probabil că asistăm la un război civilizaţional, cu o serioasă componentă
religioasă, iraţională.
Guy Mettan, un important jurnalist şi
scriitor elveţian actual, fost preşedinte al Consiliului Cantonului Geneva şi
deputat, a scris o carte despre războiul de o mie de ani dintre Occident şi
Rusia. Istoria pe care o retrasează Guy Mettan e de-a dreptul fabuloasă :
„Pentru primii suverani ai regatului rus care se formase în jurul Kievului,
Bizanţul oferea, într-adevăr, de departe cea mai bună partidă şi, în chip
foarte raţional, aceştia au ales ritul grec, mai ales că împăratul bizantin îşi
propusese sora ca soţie lui Vladimir în schimbul susţinerii sale militare.
Bizanţul, mai apropiat de ei în termeni de cultură, mai seducător din pricina
prestigiului său încă foarte mare în acea epocă şi mai promiţător în plan
comercial din pricina debuşeelor pe care le oferea portul Constantiopol între
Marea Neagră şi Marea Mediterană prin strâmtori, Bizanţul deci, cu milionul său
de locuitori, era câştigător în faţa prea îndepărtatei Rome cu cei zeci de mii
de rezidenţi ai săi înghesuiţi printre ruine. Oraşul Lumină, capitala
civilizaţiei în secolul al IX-lea, era Bizanţul, şi nu Roma” (Guy Mettan,
Russie-Occident, une guerre de mille ans, Éditions des Syrtes, 2015 ; ediţie
nouă în curs de apariţie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu