Vorbind
cu rost
De
Cristina-Marina Murgea
Vorbind
cu rost trimiți în suflet cheia
Surprizelor
de Dumnezeu lăsate..;
Un
lucru simplu satură ideea
și
nu mâncând în lux, pe săturate..
C-amar
e gustul banului, se simte
și-n
noi, impurități ne ucid mintea!
Caută-ți
doar talantul tău, cuminte
și
vei găsi în suflet pacea-n cele Sfinte
(inspirat
din articolul „ultimului dac liber din Maramureș”,
Domnul
Daniel Les-
Lectii de viata cu Daniel Les, ultimul dac liber din
Maramures | INTERVIU
98,687 views 21 Aug 2021 Astazi, patrundem in
universul magic din Baia Sprie creat de Daniel Les: un interviu de
suflet!Lectii de simplitate, …
...more;)
Ciobul
de Cristina-Marina Murgea
~*~
Un olar trecu pe roată lutul moale, lipicios,
Şi făcu, în mare artă, un bol roșu-argilos;
Îl așează apoi, cu grijă, lângă o oală mai veche,
Ce nu avuse, pe timpuri, ca ea, egală pereche!
Se uita cu fudulie bolul proaspăt pregătit,
Sfidând, fără de rușine, oala veche, de gătit.
Larg la gură, smălţuit, dar lipsit de profunzime,
Nu-ncăpeau în el prea multe;dar era plin de..cruzime!
Tot strigând și azi și mâine, tare și chiar răspicat
Că vrea să-și menţină rangul, făr-a fi amestecat
Cu ciuveie, alte oale, unelte de-odinioară,
l-au mutat, atunci, stăpânii, sus, pe-o
policioară ;
Şi în mare admirare, vieţuia acest «pupil»,
Pus pe mese, la ospeţe! Rezulta din al său
« șpil »
O mare discriminare printre vasele din casă,
Care nu înţelegeau de ce-i pus pe vârf de masă,
Privilegiatul ăsta, tinerel cu gura lată,
Ce nu-i bun decât să ţină, înăuntru-i, o salată!
Singura ce nu-l privise, cu ochi răi și bârfitori
Era, însă, oala veche, cu suflet ocrotitor,
Ca o mamă iertătoare de-a copiilor isprăvi ;
n-avea timp de cleveteală, nu știa a trândăvi;
robotind în ziua toată, trecută prin foc și apă
pregătea cu trudă hrana, la ospeţe ori agapă..;
..Şi i se întâmplă-odată, bolului ăstuia snob
Să fie atins, din greșeală; căzând, îi sări un
ciob ;
Se porni pe plâns și urlet, bolul proaspăt,
« mutilat »,
Însă-n râset izbucniră, oalele cu smalţ crăpat ;
« Nu mai e bun de nimica, bolul cel
pretenţios !
Ciobul mic i-a luat și faima și nu mai e nici
frumos !
În sfârșit, rămas-am, iară, numai noi de trebuinţă
Că de el nu aveam loc.., în această
locuinţă ! »
Întristată de-ntâmplare, oala veche, înţeleaptă
asigură bolul, cum c-aproape tot
se-ndreaptă !
Dojenind, însă, pe oale, nu se abţinu să zică :
« Râde ciob de oală spartă »; « şi
lucrurile se mai strică! »
Stăpânii lipiră ciobul, bolului cel arătos,
însă, se tot dezlipea ciobul și sărea pe jos..
săturaţi să tot repare, i-au luat pe amândoi
și i-au aruncat, afară, într-o ladă de gunoi.
Chiar dacă se amuzară, supărară și-l bârfiră
Pe bol și pe ciobul lui, toate vasele gândiră
c-orice.. lucru sau fiinţă, fie tânăr sau bătrân,
bun sau rău.., tot moare-odată și în loc, alţii
rămân..
Filozof, ibricu-n coadă, lâng-o ceașcă de cafea
spuse : «poate dacă ciobul ăla, bolului nu
îi cădea,
uitam că viaţa e scurtă și am fi putut pretinde
c-am trăi,mereu.., lipiţi și nicicând nu ne-am
desprinde..
~*~
Christina Marina Murgea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu