VÂNĂTORUL
STELAR din AMERICA
ROBERT
HORVATH, DEVA
UN
VÂNĂTOR EXTRATERESTRU AL CULORILOR
Lumina,
protectorul divin, ascunde cu gelozie adevărul creației pentru a nu ucide cu
frumusețea lui, a adevărului tot așa cum femeia își ascunde frumosul acoperindu-l
cu burca, cu hainele.
Curcubeul
ne avertizează mereu despre substanța luminii, compoziția și secretele ei. In
zilele călduroase de vară, totul se estompează și devine șters. Nu și pentru vânător.
Artistul, prin filtrele generozității ochiului său, dezvăluie adevărul din
spatele secretelor luminii, care cu gelozie, ascunde totul. Frumosul ucide. Tot
așa cum lacrima dispare in absența gravitației asupra atmosferei.
Lumina
ascunde precum frumosul femeia, părțile ei sclipitoare dătătoare de viață. Nu
aveți voie să vă înmulțiți din dragoste, ci doar mecanic, controlați. Trezirea
naște la sclipirea sursei vieții accelerate de întâlnirea luminii cu forma și
culorile trupului. Nimic nu egalează linia sânilor și compoziția catifelată a
pielii omului. Misterul crește deodată cu umbra și ascunzișul emoției rușinii, a
timidității și secretului identitar. Dacă lumina ascunde, ne protejează, atunci
de ce trebuie noi să ucidem taina? Odată cu taina va dispărea și sensul vieții.
Devine robot. Omul mereu trebuie să spere și să caute. De ce să-l ucizi cu
nimicul? Nimic și vei fi fericit. Noi știm totul. Suntem dumnezei. Peste noi
nu mai e nimeni. Păi, atunci, de ce să mai trăim? Mai are vreun rost dacă știm
totul?
Și
atunci mă duc la Creator: Adam și Eva. Oare se plictisea de i-a creat? Sau a
vrut să se dea mare? Răspunsul îl dă vânătorul extraterestru: A vrut să existe.
A creat STELE, să fie unic. Iar noi ne răzbunăm pe El – prin a fi ca El. Doar că
noi nu suntem singuri. Suntem mulți și suntem unici precum lumina care e peste
tot. În noi se ascund toate culorile creației. E greu să-i faci să înțeleagă
dacă ești singur. E canon sa-l urmărești pe Shakespeare. E canon să-l pricepi
pe Dali. E canon să devii Brâncuși. E canon să te ascunzi de vânător.
Lumina
a fost cucerită de artist și acum a început să-și dea voalul la o parte, sa zâmbească,
să facă ochi dulci și să intre în dans cu el.
Adevărul
ucide, însă dacă ai curajul să-l îmbrățișezi, te trece într-o nouă grădină.
Lumea strigă: Necuratul! Necurat e nimicul, e întunericul, nu Robert Horvath. El
e refuzat și acuzat precum Giordano Bruno de Inchiziția luminii. O inchiziție
cultural-optică. Cu dioptrii, ar spune CREATORUL. Robert asta vede.
Spune-ți-mi
și mie ce poate sa creadă un vânător extraterestru despre toate aceste imagini
din capetele oamenilor?
BEN TODICĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu