PICIOARELE Omului religios după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu
(partea a II-a)
Ciclul: Dumnezeiasca alcătuire a Chipului uman
„Poporul
român e una din minunile lui Dumnezeu
în marșul pașilor Lui pe pământ!” (Petre
Țuțea)
GENUNCHIUL
Psalmul proorocului David care ne-a înfiiat atât de
frumos Cartea sufletului Psaltirea, grăiește: „Veniți să ne închinăm și să cădem înaintea Lui și să plângem înaintea
Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.” (Psalmul 94, 6)
Primul start în orice creștere are loc în
copilărie. Piciorul e legat de copilărie și, în mod special, de copilăria
intrauterină. Termenul pelasg Pais-Paidos
care, înseamnă „copil”, se
aseamănă cu cuvântul Pous-Podos, ce
se tâlcuiește „picior”. Vocația
omului e determinată încă din pântecele mamei și înscrisă în calitatea
pântecelui matern unde își află cuibul, și în NUMELE pe care îl primește prin
Taina Botezului.
Vă
mai amintiți emoția primilor pași ce au lăsat dâra vieții pe pământ și în inima
Mamei, fiorul în sufletul tatălui și al bunicii, spre care soarta ori destinul
v-au îndreptat?
Pașii aceia
catifelați de pruncușor erau aidoma cu cei ai astronauților care au pășit în
Cosmos!
„Hotărâtor
în existența noastră este codul genetic. Genialul profesor Nicolae Paulescu a
demonstrat științific, ca nimeni altul, că actul de procreare este un act de
creație subordonat Creatorului suprem care a zis: „Creșteți și vă înmulțiți
și umpleți pământul!” (Facere 1,28) Mama noastră consângeană care ne-a născut,
dând ascultare acestei porunci divine, participă la actul de creație a lui
Dumnezeu.” (Monah Atanasie Ștefănescu,
Fragmente de Epistole, Scara, București – 2016)
Articulația genunchiului la Om e un sistem
complex cuprinzând extremitățile a două oase destul de importante (femur și
tibie), fața dorsală a rotulei, o capsulă întărită de mai multe ligamente,
meniscuri cu ligamentele lor, burse seroase, lichid sinovial.
Genunchiul Omului trebuie să reprezinte
veșnic acordul, legământul și simbolul smereniei creștine, slujirea Domnului
Hristos, a Maicii Sale, a Sfinților și niciodată vasalitatea altui semen!
Doar în patru ipostaze Omul trebuie să
îngenuncheze cu un singur picior, cu piciorul drept: în fața mamei când ia binecuvântarea
privind taina cununiei, în fața monarhului când își slujește jertfelnic Patria,
în fața Cavalerului când primește investitura nobleței și în fața celei sortite
să devină mireasa lui, atunci când îi oferă inelul de logodnă.
Câteva frumoase fresce babiloniene precum „Fântâna
țâșnitoare”, reprezintă un războinic îngenunchiat în fața regelui înainte de a
pleca la luptă. Are un genunchi în pământ, talpa piciorului întoarsă spre cer,
cu excepția degetului mare. Acesta se sprijină pe pământ, ca pentru a primi de
la el, la acest nivel precis al contactului, elanul vital de care eroul are
nevoie.
Închinarea genunchiului numai Domnului
e deopotrivă semnul de recunoaștere al Creatorului!
A
sta în genunchi în fața lui Dumnezeu înseamnă a sta drept în fața conștiinței
tale religioase!
Coborârea – închinarea genunchilor pe pământ
înseamnă de fapt înălțarea spiritului spre cer!
Genunchiul e prin excelență simbolul rugăciunii. Genunchiul închinat
pe pământ și capul pe genunchi leagă împreună smerenia cu cererea adresată
Tatălui ceresc. „Iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului și s-a aplecat la
pământ până a atins genunchii cu fața sa.” (III Regi 18,42)
Închinarea
genunchiului ține de smerenia inimii, de cugetul sufletului, de conlucrarea
mâinilor!
Marele nostru înțelept traco-get PITAGORA era
supranumit „învățatul cu genunchiul de
aur!”
Rugăciunea cu lacrimi de foc, de
pocăință și de salvare se face cu genunchii închinați pe pământ și cu mâinile
întinse spre cer. „Iar la vremea jertfei
de seară am căzut în genunchi și mi-am întins mâinile către Domnul Dumnezeul
meu...”(Ezdra 9,5)
Rugăciunea trebuie întotdeauna însoțită de post, de milostenie, de
cuvinte și fapte cuvioase.
„Fiecare cuvânt bun e o terapie!
Fiecare ființă vie de pe planetă e păstrată într-un singur câmp „câmpul
informațional unic al Pământului”. Suntem cu toții conectați, spunea savantul
rus Piotr Goriaev, la un singur
câmp. Fiecare gând, fiecare emoție crează o undă în acest ocean informațional.
Starea ta, rugăciunea curată îi influențeză pe cei din jur și pe cei de la
distanță.”
Mântuitorul
omenirii – Iisus Hristos S-a vestit cu numele EMANUEL, S-a pogorât cu numele
IISUS, S-a înălțat cu numele HRISTOS și acest Nume hristic e o înălțare și o
lumină mesianică care supune genunchiul celor de deasupra, celor de la mijloc
și celor de dedesupt: „Pentru aceea și Dumnezeu L-a prea înălțat și I-a dăruit
Lui Nume care este mai presus de orice nume.” (Filipeni 2,9)
Picioarele
Omului trebuie să conțină spiritual în
coloanele sale totalitatea energiilor care trebuie realizate privind soarta și
închid în ele taina NUMELUI în care i se reflectă destinul!
Dacă
Mâinile partea bărbătească din Omul religios slujesc minții, inimii,
sufletului, Picioarele, partea femeiască din noi, ne poartă alături de mâini,
de inimă și de suflet pe Calea Pomului Cunoașterii pentru a primi Adevărul
revelat – Dragostea absolută a Iubirii divine!
Despre contemplarea Sfântului Nume, Tradiția
străbună pelasgă consemnează faptul că NUMELE – Tetragrama divină cuprinde în
sine toate Numele. Acestea sunt înscrise în inima fiecăruia dintre noi. Fiecare
din ele constituie sâmburele nostru care e și „persoana” noastră, cea pe care
suntem chemați s-o devenim, în viață mântuindu-ne. (Belanginele, III,7)
Marele Pavel în cer și pe pământ ne învață necontenit întru lucrarea
noastră duhovnicească activând deopotrivă într-o deplină armonie hristică: mintea,
inima, sufletul, mâinile și picioarele! „Pentru aceea „îndreptați mâinile cele
ostenite, și genunchii cei slăbănogiți.” (Evrei 12,12) și continuă cel căruia Socrate al nostru Petre Țuțea îi spunea
cu onoare, evlavie și demnitate: „Pavel
e cât toată Mediterana și mai mult!” „Faceți cărări drepte pentru
picioarele voastre „așa încât cine este schiop să nu se abată, ci mai vârtos să
se vindece.” (Evrei 12,13) Și, continuă Socrate al nostru într-un „frac”
vărgat, dar cu tunet de clopot la o conferință în plină iarnă în Agora
Aiudului: „Istoria românilor dezgolită
de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu
s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica!”
(321 de vorbe memorabile ale lui
Petre Țuțea, Ed. Humanitas, București 1993)
Marii noștri Voievozi, precum înaintașii lor
regii pelasgo-traco-geto-daci nu au îngenunchiat decât în fața lui Dumnezeu –
Împăratul tuturor regilor și împăraților. De aceea Tatăl ceresc le-a păstrat
Patria pe care le-a dat-o în har, înțelepciune, tradiție, jertfă,
iubire,continuitate, dăinuire.
Simbolistica genunchilor arată: rugăciunea
fierbinte, smerenia, dreapta credință, căderea în păcat urmată de ridicarea în
faptă imediată în așa fel încât să ai mai multe ridicări decât căderi!
Mitropolitul Teolipt al Philadelfiei, arăta că „plecarea genunchilor închipuie
căderea păcatului de la noi și prilejuiește mărturisirea lui; iar ridicarea
înseamnă pocăința, închipuind făgăduința unei vieți întru virtute.” (Dr.
Pavel Chirilă/ Pr. Mihai Valica, Meditație la Medicina Biblică, Ed. Christiana,
Buc. 1992)
Iconografia
creștin-ortodoxă prezintă adesea încheietura genunchilor ca o imagine
concentrică vădind lăcașul unor energii iradiante. La mișcarea de
închinare-îngenunchiere participă aproape toți mușchii; practic toate
segmentele corpului. Călugării știu ei ce știu. Primul mădular care ostenește
de drumurile lungi ale cărărilor vieții e încheietura genunchiului. Pruncii
primesc Abecedarul vieții lor de la Mama-marele pedagog fiind ținuți pe
genunchii ei fierbinți în legănarea rugăciunii, a cântecelor și a mulțumirii
lui Dumnezeu și a Maicii Sale Maria.
Gamba
e partea membrului inferior, cuprinsă între genunchi și laba piciorului; tibia. Istoria ne amintește de
antichitatea marilor legiuni pedestrașe ale traco-elinilor și traco-ilirilor.
De la laba piciorului la genunchi, gambele simbolizează întreaga forță de
realizare a seminței până la maturitate, de la concepție până la naștere. Pe de o parte, e forța de
creștere a copilului în pântecele mamei sale și, pe de altă parte, forța de
creștere a Omului de la naștere la încoronarea sa. Gambele îi sunt date Omului
pentru a umbla pe pământul exterior, dar ele pot parcurge și pământurile interioare,
sprijinindu-se pe niște „picioare” noi, ca niște semințe noi, unde se adună
energiile: rinichii – „picioarele”
celui de al doilea etaj al corpului, etajul Ființei.
Simbolismul piciorului este complementar cu
acela al labei piciorului ca simbol al vieții: dezgolirea piciorului la bărbat
înseamnă arătarea puterii și bărbăției, iar la femeie sensibilitatea, gingășia,
farmecul și frumusețea ei. Când femeia își are fața acoperită frumusețea ei
emană prin armonia picioarelor ca o încântare a cântării. Viața pământeană a
Omului se cuprinde între Alfa și Omega picioarelor sale care încep mișcarea
prin mers și o sfârșește prin oprirea mersului.
În
sens strict anatomic „picior” înseamnă numai porțiunea distală a membrului
inferior de la articulația gleznei în jos înspre călcâi. Femeia care este un monument al gingășiei prin excelență, prin
firea ei astfel hărăzită e predispusă unei finețe a gleznei care evocă
noțiunile de plecare, de sosire, provocând uneori/ deseori rafinament,
îndemânare, încântare dar și fioruri.
„Femeia, mărturisea recent marele
ierarh-cărturar Calinic Argeșeanul este
primăvara vieții! Femeia este zâmbet de martie–n floare! Femeia este viață și
viața suntem noi!” (Calinic Episcopul, Mersul printre stele, Ed. Episcopia
Argeșului și Muscelului – Curtea de Argeș, 2007)
Călcâiul
este un fel de stâlp de bază al Omului fiind caracterizat prin poziția
verticală. Când îi lovești călcâiul omul cade. Scorpionul, șarpele de regulă
când mușcă Omul îi înțeapă călcâiul. Legenda ne spune că Ahile, cel „iute de picior”,
marele erou al tracilor, personajul preferat al marelui poet Homer, la nașterea
sa a fost cufundat de nimfa Thetis-mama lui în apele Styxului pentru a-l face
nemuritor. Dar ținându-l de călcâi locul a rămas vulnerabil, iar la asediul
Troiei o săgeată otrăvită a lui Paris l-a lovit în călcâi murind, dar rămânând
nemuririi tendonul lui Ahile.
Oedip,
vlăstarul regal al Tebei e prevestit de Oracol că își va ucide tatăl și se va
căsători cu propria mamă, astfel că la nașterea sa, servitorul care trebuia să
scape de prunc, l-a atârnat de călcâi într-un copac lăsându-l pradă fiarelor.
Păstorii din Corint l-au găsit și l-au încredințat regelui lor. Aflând,
proorocirea Oedip pleacă din Corint să nu se împlinească cele prevestite părinților, și luând calea Tebei, va împlini
în cele din urmă cele ce nu trebuiau să se înfăptuiască.
Piciorul Omului își lasă urma pe pământ în
funcție de caracterul său pe cărări bune ori rele. Marele Sfânt geto-dac Dionisie Areopagitul, scria că
„picioarele îngerilor sunt aidoma sprintenelii lor și mișcării avântate și
veșnice care îi poartă spre cele dumnezeești; de aceea, teologia îi zugrăvește
cu aripi la picioare.” (PSEO,63)
Pentru unele sporturi picioarele Omului au o
importanță covârșitoare, chiar vitală: fotbal, atletism, ciclism, schi,
gimnastică, patinaj, alpinism, înot, tenis, rugby, hochei, lupte, sărituri...
Tradiția pelasgă ne spune că picioarele
valahilor au fost create mai întâi pentru Călușul oltenesc, apoi pentru toate
celelalte jocuri populare de pe întreg cuprinsul Daciei Mari.
Nu
putem vorbi despre fotbal fără să amintim de regii și prinții lui: Pele,
Eusebio, Maradona, Netzer, Cruyff, Muller, Beckenbauer, Neymar, Ronaldinho-s, Messi, Ronaldo, Haaland, Lamine Yamal-s, Mbappe,
Dobay, Dobrin, Mutu, Hagi...,la fel cum în Tenis rămân peste veacuri Bjorn
Borg, Ilie Năstase, Țiriac, alți fericiți ai Roland-Garros-lui, iar în
gimnastică Nadia Comăneci.
Pe munte, pe șes, pe deal, pe câmpie, uneori
și pe ape ca Mântuitorul nostru Iisus, pe cărare, pe potecă, pe drum se pășește
doar cu picioarele încălțat ori desculț așa cum ne povățuia fericitul monah Atanasie Ștefănescu, cuviosul slujitor
al Mănăstirii vrednicului stareț Justin Pârvu, Petru Vodă. „Vă recoman să umblați desculț vara când
este cald. Pământul conține electricitate și tonifică sistemul nervos. SCOATE
DIN NOI CE ESTE NEGATIV. Mai de mult oamenii umblau desculți și nu mai aveau
reumatism.” (Monah Atanasie Ștefănescu, op. cit.)
În ceea ce mă privește am urmat strict
îndemnul părintelui Atanasie. Încă din copilărie și până azi umblu desculț pe
iarbă, pe piatră, pe pământ, pe nisip simțindu-i continuu sacra terapie.
TERAPIA
DIVINĂ
În expresia cea mai vie a dragostei Sale față de Om,
căruia i-a imprimat Chipul Său divin, Atotcreatorul a proiectat pe suprafața pielii trupului
toate organele corpului sub formă de linii ori puncte de natură energetică.
Presopucuntura a fost familiarizată cu sacerdoții pelasgo-traci încă din Zorile
Facerii, presopunctura care a fost
preluată ulterior de triburile trace în expansiunile lor și împământenită între
semințiile galbene. Deabia în anul 1913, medicul japonez K. Hirata a stabilit benzi transversale pe pielea capului, gâtului,
trunchiului, membrelor superioare și inferioare. Experiența lui a fost
continuată apoi de confratele Masunaga.
Membrele superioare prin degete și celelalte
centre ale palmelor au corespondentul tuturor organelor începând de la
sinusuri, ochi, urechi, plămân, inimă, ficat, pancreas, rinichi, veziculă
biliară, splină, colon, vezică biliară, organe genitale, intestin subțire...,
se iau la întrecere cu degetele și tălpile picioarelor prin renumita terapie japoneză
sokushindo, astfel: organele situate
în jumătatea dreaptă a corpului (ficat, veziculă biliară, apendice, o parte din
intestinul gros), iar pe cea stângă, organele respectivei jumătăți de corp
(inimă, splină, cealaltă parte a intestinului gros). Restul celorlalte organe
se află proiectate deopotrivă pe ambele tălpi. (Dr. Sabin Ivan, Un Masaj la
Îndemâna Oricui Presopunctura, Ed.Medicală,București-1983)
Nu întâmplător sacerdoții traco-geto-daci, Medicul
absolut Iisus Hristos și apoi ucenicii Ucenicilor Săi ne-au recomandat
permanent să ne îngrijim, să ne ocrotim și să ne iubim deopotrivă sufletul și
trupul, respectiv toate organele corpului ca și cum ar fi unul singur.
Amin!
18 Octombrie 2026 + Sf. Ap. și Evanghelist
Luca
GHEORGHE CONSTANTIN
NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu