Marea cumetrie națională și securitatea de casă
Maria Diana
Popescu
Editoriale
20 Octombrie 2026
Spectacolul a început! Luminile
rampei s-au aprins, cortina s-a ridicat peste cea mai de succes piesă de teatru
absurd din istoria universală: politica românească după plecarea la cerul PNL a
prorocului Ilie. Dacă mai credeți că pe scena de la Palatul Victoria se joacă
vreo tragedie ideologică sau vreo epopee a salvării naționale, vă înșelați
amarnic. Ceea ce vedem la formarea noului guvern este o farsă grosolană, o
comedie de bufonadă în care toți actorii, fără excepție, sînt o apă și-un
pămînt, plămădiți din același lut al oportunismului pur și spălați cu aceeași
apă sfințită în birourile cu telefoane scurte. Priviți cum se contrazic la
televizor taberele lor! Ce patos, ce vene umflate pe gît, ce acuzații de
trădare națională! Îți vine să crezi că dacă se întîlnesc pe holurile
Parlamentului se lasă cu vărsare de sînge. Dar stați să-i urmărim după ce se
sting reflectoarele. În spatele scenei, unde camerele de luat vederi n-au
acces, dușmăniile de moarte se transformă instantaneu în îmbrățișări calde și asociații
la secret. Dincolo de discursurile de ocazie se împart ciolanele, se semnează
contractele cu statul și se pun la cale afacerile comune. Pe scenă își scot
ochii, în culise își numără banii. Vorbim de un parteneriat public-privat de un
cinism absolut, unde singurul criteriu de selecție este fotoliul cu beneficiile
aferente.
Cine le este naș acestor minunate
formațiuni politice? Cine le-a ținut lumînarea la botez și le-a croit
destinele? Răspunsul este vechi de cînd lumea și ascuns în dosarele cu șină:
fiecare partid politic din această țară este nășit, ghidat și strîns de gît de
cîte o facțiune securistă. Niciun pas nu se face fără binecuvîntarea băieților
cu ochi albaștri, pensionați la treizeci și opt de ani, dar reconvertiți în
„analiști strategici” sau „consultanți de business”. Fiecare partid are
generalul său din umbră, epoleții săi invizibili și propria divizie de filaj
care se asigură că nimeni nu deviază de la linia stabilită la tăierea porcului
instituțional. Se prefacem că au doctrine, dar în realitate ştiu doar care
serviciu secret își va plasa oamenii la butoanele vămilor și ale ministerelor
bănoase.
Să luăm, de pildă, Partidul
Social Democrat, acest colos cu picioare de lut și stomac de fier. Ei bine,
PSD-ul de astăzi a bătut candid palma cu noile figuri ale guvernului, dînd
dovadă de o flexibilitate morală care ar face invidios orice gimnast de performanță.
După ce timp de un an şi patru luni au fost de acord cu jumulirea românilor de
către preafericitul proroc Ilie, care a ținut salariile și pensiile înghețate
sub pretextul că „nu sînt bani”- banii fiind, ocupați să finanțeze deplasările
de lux, protocolul de stat şi buzunarele lui Zelenski - acum, social-democrații
vin cu marea pomană. Promit, cu lacrimi de crocodil în ochi, că vor mări
veniturile populației cu un procent absolut rușinos, o firimitură aruncată de
la masa bogaților, o bătaie de joc ambalată în staniol electoral. Dar adevărul,
cel pe care nostalgicii refuză să-l vadă, este că PSD nu mai e PSD de la Liviu
Dragnea încoace. De cînd baronul de Teleorman a fost forţat să-și ispășească,
nu ştiu ce, poate, păcatele gastronomice și politice, partidul și-a pierdut
pînă și bruma de identitate conflictuală. S-a predat cu arme, bagaje și sedii
centrale noii ordini a securităţii de casă, devenind o anexă docilă, gata să
voteze orice austeritate, atîta timp cît funcțiile de stat rămîn în familie.
De cealaltă parte a baricadei de
carton, opoziția strigă din răsputeri. Cei de la AUR, mai căniţi puţin, au
ieșit la atac și ne explică de unde vine apocalipsa: noul guvern a fost
constituit prin „impunerea în mod nedemocratic a voinţei personale a preşedintelui
Nicuşor” - biped străin de tot ce se petrece în ţară şi în lume! O dramă
shakespeariană, nu altceva! Tot AUR, în profunda sa înțelepciune retorică, ne
dezvăluie și marea conspirație din spate: o susţinere mascată din partea PNL şi
UDMR. Adică, o altă nuntă politică în care mirele și mireasa se fac că nu se
cunosc, dar împart aceeași plapumă guvernamentală. USR-ul şi PNL-ul se jură că
sînt în opoziție, UDMR-ul, care nu-i nici partid, şi nici nu prea trebuie să
fie mereu la guvernare, tace mîlc - ca de obicei cînd e vorba de ciolan, iar în
spate, mașinăria de vot funcționează unsă cu miere de profit.
Dar stați, argumentele logistice
abia acum devin cu adevărat savuroase! Un alt motiv de revoltă invocat, real
din păcate, este dimensiunea faraonică a acestui nou Executiv. Şi este
adevărat. La noi, ca la nimeni. Guvernul are nu mai puțin de 18 miniştri,
raportat la o populaţie în scădere drastică. Într-o țară în care spitalele n-au
feșe, medicamente, școlile n-au avize de incendiu, pensionarii şi sărăcii se
sfîrşesc de foame, iar drumurile naționale au gropi cu statut de monument
istoric, noi avem optsprezece ministere, fiecare cu cohorta sa de secretari de
stat, subsecretari, consilieri, directori de cabinet, șoferi și secretare
angajate pe bază de competențe estetice. Acest Executiv este într-o evidentă
stare de obezitate morbidă, fiind complet supradimensionat pe banii
cetăţenilor.
Care este culmea ironiei, bancul
suprem al zilei? Toată această armată de trîntori la costum este instalată
exact în condiţiile în care aceleaşi autorităţi ne bat la cap, zi și noapte, cu
„încadrarea în ţintele de deficit bugetar”. Strîngeți cureaua, dragi cetățeni,
pentru că statul trebuie să fie suplu! Noi trebuie să fim supli, adică să
mîncăm mai puțin și să plătim taxe mai mari, pentru ca ei să poată hrăni
optsprezece ministere și toate facțiunile securiste din dotare. Deficitul se
acoperă, desigur, tăind de la spitale, de la învăţămînt, de la cetăţeni și
adăugînd la cabinetele miniștrilor. Aceasta este marea piesă de teatru, dragi
români. O piesă în care rolurile sînt scrise dinainte, în care actorii își
schimbă doar măștile, dar păstrează aceleași buzunare largi. O adunătură de
partide care se pretind rivale, dar care, la sfîrșitul zilei, beau din aceleași
pahare de cristal, pe banii voștri, rîzînd în hohote de naivitatea celor care
încă mai merg la vot sperînd că aceștia vor fi altfel.
În „România Educată” de Iohannis,
Dumnezeu să-l ierte, cinismul administrativ nu se oprește la politică, taxe,
sărăcie şi bătaie de joc pentru români. În timp ce sîntem bombardați cu frica
drobului rusesc de sare și cu abureli despre șmecherul de la conducerea
Ucrainei care vrea să țină cu orice preț războiul în viață pentru a-și păstra
reflectorul pe el şi banii la adăpost, adevăratul pericol ne mănîncă din
interior. Am fost siliți ani la rînd să ne deschidem mintea, să fim toleranți
cu deviații-sexual aduşi din Occident, să împrumutăm modele educaționale
străine, să fim moderni și permisivi cu toate gunoaiele de peste graniţă. Și
iată că am reușit. Cu o precizie chirurgicală, sistemul nostru de învățămînt a
copiat tot ce era mai nociv din afară. Astăzi, conceptul de „autoritate” în
școli a devenit o glumă de prost gust, iar catalogul a fost înlocuit de frica
profesorului de a nu fi filmat, umilit sau, mai nou, înjunghiat direct în sala
de clasă. Tragediile din licee, unde elevii își atacă, îşi lovesc şi înjunghie
profesorii sub privirile impasibile ale colegilor care filmează pentru TikTok,
nu mai sînt demult excepții. Avem cazul recent, din 19 octombrie 2026, de la
Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița, unde un elev în vîrstă de 13
ani, din clasa a VII-a, și-a atacat profesoara de matematică și un coleg cu un
cuţit. Aceste comportamente absolut criminale sînt rezultatul direct al
societății şi al părinților, care au confundat libertatea cu anarhia și
educația cu libertinajul nefast. În timp ce noi ne păzim granițele de dușmani
fictivi care „stau să vină” la sfîntul aşteaptă, am lăsat ca în bănci să
crească o violență reală, palpabilă și netratată. Copii au aşa-zisele drepturi
europene în faţa părinţilor, profesorul a fost transformat dintr-un mentor
într-un simplu prestator de servicii, expus agresiunilor și lăsat să se apere
singur cu o bucată de cretă în fața unei generații care știe totul despre
drepturi, tutun, sex, alcool, violență, chiulangeală, droguri, dar absolut
nimic despre responsabilități.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu