Mircea Dorin Istrate - Neîmplinitul vis

 

Neîmplinitul vis

 

 

~*~

 

Din drumăritul căilor umblate, am adunat clipite neuitate,

Să mi le fac șirag de amintiri, ca inima să-mi salte-n fericiri,

Când mă întorc cu gându-mi în trecut, în vremea ceia fostă mai demult,

Când eu, Nimicul unui sat curat, eram a lumii celei, împărat.

 

Când Râtul, Ștrecul, Dâlma, Coasta Mare

A mele erau toate fiecare,

Cu Bercu-n primăveri plin ochi de floare,

Cu Ceru-n toamne-n cârduri de cocoare,

Cu Stânea-n deal, Poiana cea umbrită,

Cu Colilia-n vânturi priponită,

Cu buza de Izvor cu apă rece,

Cu Țintirimul trist unde-și petrece

Prelunga Veșnicie timp ce trece

Și cu Pomiștea popii din Răzoare,

Cu Valea Mare plină de răcoare,

Cu Zmeuriș,  Frăguțe și cu Mure,

Ce înodau cărările-n Pădure.

*

Eram cioban porcar, văcar și fur din vie,

De mere, prune, pere, ce îmi plăceau și mie,

Că mă-mbiau să iau fără a cere,

Cât inima și vrerea mea e vrere,

Iar  nucii de prin vii i-am prăduit ,

Cât ochii mei mai încă au poftit.

*

Apoi la vremea cea de colindat, intregul sat cu alți l-am preumblat,

Să îmbunăm cel suflet întristat, de câte toate viața i-a tot dat

Țăranului înveșnicit pe vatră, să-și duc-aicea viața-i, pân’ se gată,

Cu bucurii, cu-amar, cu dulce miere, cu lăcrimatu-i suflet ce tot cere,

Un pic mai multă încă bucurie, ca bine încă-n viața asta-i fie.

*

Așa eram atunci, un copilandru, încurcă lume și-apoi băiețandru

Ce îmi făceam a mele bucururii din mici plăceri și scurte fericiri.

Era frumoasă viața și senină și de plăceri mărunte toată plină,

Ș-acela era raiul pământesc, în tina și în colbul cel lumesc.

Cum n-am știut că ține prea puțin și-acum înlăcrimat la ea mă-nchin

Și-o rog mă-ntoarcă înapoi un pic,  în vrea-n care eu, acel nimic,

Împărățeam tot satul meu, cel mic.

*

Aici îmi sunt și-acum pădurea și izvorul

Și-n gând e încă  viu și-acuma dorul

De-a mă întoarce-n vremea de demult,

Dar ea de-acuma dusă-i în trecut

Și-n veci de veci n-apoi n-o să mai vie,

Mă ducă-n dulcea mea, copilărie,

Să mân ciopor de miei pe un tăpșan

Și-așa să-mi trec vecia-n,

an de an.

 

~*~

Mircea Dorin Istrate

 

***