Rolul decisiv al mass mediei în prăbușirea României
Jurnalistică
Prof. univ.
dr. Ion Coja
Art-emis
23 Octombrie 2026
Prăbușirea României după 1989
este sinonimă cu privatizarea economiei și a avuției naționale, proces
declanșat înainte de a se fi legiferat modul în care urma să se producă această
privatizare. Cei care „au dat tonul la cântec” au fost ziariștii, în frunte cu
doi intelectuali „de rasă”, Pleșu și Liiceanu. Liiceanu a primit în proprietate
Editura politică, pe care a înnobilat-o cu numele Humanitas. De la cine a
primit-o? De la ministrul culturii, Andrei Pleșu, cu acoperirea primului
ministru, totul la sugestia ...imperativă a caiafei numită Silviu Brucan, nașul
intermediar al GDS-ului. Nașul adevărat fiind alde Soroș și gașca...
La „România liberă” fostul
disident Petre Mihai Băcanu, agent KGB activ și astăzi, s-a declarat proprietar
al ziarului și al redacției, pe acte încropite în disprețul legalității, al
legilor care puteau fi încălcate în toată voia, fără nicio reținere, doar erau
legi comuniste!... După modelul „României libere” s-au privatizat și celelalte
ziare și publicații din Capitală și din Țară. Adică peste noapte un „grup de
inițiativă” au declarat clădirea și, uneori, tipografia, că de azi înainte le
aparține!... Sunt proprietari, s-au privatizat!
Cu alte cuvinte, declanșarea
privatizării ca formă de jaf la scară națională nepedepsit de nimeni este opera
ziariștilor noștri, cei care până în 21 decembrie i-au înălțat osanale
delirante lui Nicolae Ceaușescu, iar după 22 decembrie au găsit cum să-și arate
totalul lor dispreț față de bietul „far conducător”: luni de zile i-au scris
numele fără majuscule!...
Când mi s-a cerut și mie un text,
la ziarul „Expres” al lui Mihai Cârciog, cred că am fost primul care i-am scris
numele cum se cuvenea! Și nici nu i-am pomenit numele ca să-l înjur pe răpostul
secretar general al defunctului PCR!...
Modelul patentat de Liiceanu și
Băcanu a fost repede preluat de țigani, care, după ce au început jaful din
agricultură prin demontarea tuburilor de aluminiu din sistemele de irigații, au
obținut de la Petre Roman o ordonanță de guvern, guvern al trădării naționale,
prin care li se dădea voie țiganilor să deschidă topitorii de metale neferoase.
Așa s-au transformat sute de kilometri de conducte de aluminiu în lingouri de
aluminiu, atât de cerute pe piața internațională!... Pe cârdășia Petre Roman –
bulibașii din țigănime...
Petre Roman avea să le mai fie
țiganilor și naș de botez, schimbându-le numele din țigani în romi! Fără să i-o
ceară nimeni! Nimeni dintre noi, dar cerere a fost, numai că din altă parte!
Că majoritatea țiganilor serioși
au respins această manevră tembelă nu mai intră la socoteală! Dar poate fi
amintită lipsa de reacție a presei noastre... Presă românească, chipurile!
Apoi a urmat jaful din CAP-uri,
declanșat la indicația lui Victor Surdu, o vreme ministru al agriculturii sau,
în orice caz, cel mai vizibil agronom din România, președinte al partidului
respectiv, PDAR. Nota bene: în toamna lui 1989, Petre Roman, Silviu Brucan și
Ion iliescu, cu Victor Surdu la volanul unui ARO, au trecut Prutul... În ce
scop? De cine invitați?! În niciun caz ca să-l viziteze pe Grigor Vieru!
(Informație primită de la colonelul Andrei Păsărean – a nu se confunda cu
Păsărin, colonel de Securitate...)
Și așa mai departe, jaf
generalizat, până în zilele noastre și nu este niciun semn că s-ar opri curând!
La activul presei din România
trebuie pusă și o ispravă de dinainte de 1990, fără de care nu s-ar fi
declanșat „revoluția” din decembrie: mass media este cea care ne-a făcut să ni
se acrească de Ceaușescu. Mai mult decât lipsurile îndurate, cel mai mult ne-a
înrăit spectacolul „omagiului” permanent găzduit în mass media, spectacol de
prost gust, în disprețul celor mai evidente realități și al celui mai elementar
bun simț. Cultul personalității lui Ceaușescu, împins până la paranoia, este
opera ziariștilor noștri, nu a fost dorit sau cerut de Ceaușescu.
Din lichelism, din oportunism laș
și iresponsabil, se întreceau între ei mizerabilii, care mai de care mai
slugarnic, mai aberant. Când unul dintre ei, fost student, mi-a cerut să dau un
text pentru un număr festiv, omagial, nu m-am putut abține să nu-l întreb, doar
fusese unul dintre fruntașii promoției sale: cum de se pretează la așa ceva, să
umble după declarații de „stimă și mândrie” pe la foștii profesori?! Mi-a
răspuns: „dacă ați ști cu câți bani dau ăștia în mine!... N-o fac eu, o
face altul!”
N-am să uit vreodată vorba până
atunci ne mai auzită: „cu câți bani dau în mine!” Mi-a și
precizat suma: cam de două ori leafa mea... Cunoșteam familia din care povenea.
Știam, de pe vremea când era student, cât de mult disprețuia establishmentul
comunist. Și totuși, dacă „ăia” plăteau așa de bine, de ce să-l lași pe altul
să ia acei bani?!... Logic!
Am bănuit numai, iar după 1990 mi
s-a confirmat, că unii dintre promotorii cultului lui Ceaușescu o făceau
special ca să stârnească dezgustul public, saturația, lehamitea! Adică făceau
parte din complotul care s-a organizat din timp și minuțios pentru ca
debarcarea lui Ceaușescu să fie pe gustul mulțimii!... Al poporului mințit și
manipulat nu numai prin Europa liberă, ci și prin mass media din România!
După 1990 ne-am ferit să discutăm
cazul, atât de semnificativ, al lui Adrian Păunescu. Nu cred nicio clipă că
Adrian Păunescu ar fi făcut jocul KGB-ului prin cultul susținut al regimului,
al persoanei celor doi lideri și soți Ceaușescu! Cred că era sincer. Poate că
și din lăcomie, știind să tragă folose materiale substanțiale din omagierea
incontinentă a marelui conducător. Numai că marele conducător, când a aflat de
afacerile necurate ale poetului, a pus pe el legea neîndurătoare în acei ani a
controlului averii și i-a confiscat vila de la Breaza, o minunăție de vilă, la
standardele de atunci!... Faptul că Adrian Păunescu era cel mai prolific și mai
convingător susținător public al cuplului prezidențial nu l-a ajutat la
nimic!... Acest episod a fost uitat după 1990 chiar și de dușmanii lui Adrian
Păunescu. De ce? Pentru că din acea împrejurare rezultă un Ceaușescu principial
și corect, incoruptibil, neiertător cu cei ce ce-și trag foloase necuvenite din
„averea întregului popor”! Sunt multe de comentat în favoarea lui Ceaușescu din
episodul acesta. Nu cunosc detalii, poate ni le oferă cineva, careva dintre
cititorii acestor înseilări...
După 1990 mi-e și silă să
povestesc câte am aflat, uneori pe pielea mea, despre corupția și lipsa de
onoare a colegilor mei ziariști. Numai câte mi-a povestit răposatul Alexandru
Saucă, ziarist incomod pentru guvernanți, inclusiv pentru cei de la Moscova,
dar și pentru redactorii șefi ai publicațiior pe la care a trecut! De la el
cunosc, din primele zile post decembriste, cine a fost Mihai Petre Băcanu
înainte de 1990. Nu întâmplător când jaful a început să fie legalizat de
guvernul Petre Roman, sprijinul mediatic cel mai puternic l-a primit de la
Băcanu! Au fost în România la vremea aceea destule minți luminate care au
priceput aventura iresponsabilă, criminală, în care ne trăgea Petre Roman.
Oameni serioși, mari profesioniști, în frunte cu Alexandru Bârlădeanu și N.N.
Constantinescu, au ieșit în față și au atras atenția asupra „proiectului de
țară” falimentar pe care îl punea în operă neavenitul Petre Roman, individul
care până atunci nu semnase un stat de plată!...
N-am să uit răspunsul lui Băcanu,
în sprijinul lui Petre Roman: a scos o ediție a ziarului „România liberă” cu
pagina întâi neagră toată, acoperită în tuș pe toată suprafața, iar în mijloc,
ca într-un anunț mortuar somptuos, numele lui Alexandru Bârlădeanu, la data
aceea președinte al Senatului României!... Dar și suferind de o boală care i-a
curmat viața curând...
Mi-am adus aminte de acest
ticălos zilele trecute, citind materialul despre lichidarea Solventul-ui
din Timișoara, operațiune criminală care a putut fi dusă până la capăt de
intervenția ziarului lui Băcanu în momentul de cumpănă al manevrei la care au
participat în fapt și alți nemernici, alde Constantinescu, Ciorbea, Tăriceanu
și Baltazar – în ordinea rangului. Iată un citat din acest material, care poate
fi citit în integralitate pe www.ioncoja.ro,
publicat în data de 12 ianuarie 2015:
„După ce embargoul cu
Iugoslavia a fost ridicat, prin septembrie 1996, doi funcţionari de la Curtea
de conturi a judeţului Timiş, au efectuat un control la Solventul. Controlul
s-a finalizat cu un raport care analiza în special operaţiunea de livrare nafta
şi motorina către Iugoslavia, în perioada embargoului, rezultând, după părerea
lor că trebuia plătit TVA-ul, propunând şi sancţiuni pentru conducere. Noi am
contestat aceasta pe motiv că la o prestare de servicii către o firmă externă,
conform legii, nu se plăteşte TVA. Prin decembrie, acelaşi an, folosind date
din raportul respectiv, în cotidianul local Renaşterea
bănăţeană apare un articol care acuza Solventul de încălcarea embargoului.
În martie 1997, ziarul România Liberă începe o campanie de presă
având ca subiect ipoteza încălcarii embargoului de către Solventul, în care
timp de câteva săptămâni, pe pagini intregi, se fabulează, îmbinând date reale
cu insinuări şi presupuneri, folosind ca bază raportul Curţii de conturi.
Campania se termină cu publicarea unei scrisori a Generalului Costică Voicu,
Şeful Inspectoratului General de Poliţie, în care acesta răspunde somaţiei lui
Băcanu (a somat poliţia să ia măsuri împotriva noastră, dar propria lui
reclamaţie împotriva noastră nu şi-a publicat-o), că în urma analizei
Raportului Curţii de conturi nu există elemente care să justifice sesizarea
parchetului în vedere începerii urmăririi penale a conducerii Solventului”.
Ce bine a colaborat mafia politică cu mafia din mass
media după 1990! Iată un subiect „gras” pentru ziariștii noștri.
Eu mă opresc aici deocamdată, mai
am ceva cartușe, dar nu mă lăcomesc și îi las și pe alții să tragă la poartă.
Ziariști propriu ziși, nu ca mine, un amator care am privit prea mult de pe
margine ca să pot pretinde că pricep și știu despre ce este vorba dincol de
sintagma CORUPȚIA DE PRESA ROMÂNEASCĂ, ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989! Subiect de teză de
doctorat... Păcat că Ion Cristoiu și-a dat doctoratul cu alt subiect. Nu cred
că există subiect pe care să-l cunoască mai bine!
Pe curând!
Ion Coja
07.02.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu