Fratilor,
~*~
Suntem in culmea dezastrului, dar ne avantam in ritm
sporit spre noi culmi de progress, civilizatie, si spiritualitate, condusi de
cei mai mari, si dobitoci, conducatori ai Globului, si ai Natiilor!
Astra este. Este o realitate nu greu de negat, ci
IMPOSIBIL de negat.
Iar cei mai Marii, si Dobitocii, fac totul ca sa ne
convinga ca este altfel. Distrugerea mediului, a sanatatii oamenilor,
accelerarea si mutarea rapida, schimbarea a tot si a toate, in ritm sufocant,
inclusiv a rsepiratiei, batailor inimii, perturbatiilor, indemnurile,
sarbatorile, si vuzuzaria, si goana dupa bani, dupa p;lrofit, si fercatul
mainilor fericit, ca le-a mai iesit un gheseft de macel carnal si spiritual, de
ab ator adevarat, cum nu s-a mai pomenit.
Cred ca etse evident la zi. Cine n u este fericit, cand
nu ii cade o pleasca in mana?
Darmite, o natie?
Sau alta?
Darmite o alianta?
Dar, de ce incep eu acest cinmtic dulse, m olcom, de
alin, de leganus, die taraganat, die tarsat, tocmai cu apelativul:
Fratilor?!
Si inca, atat de CENTRAL?
Pentru ca si Aurel Vlaicu s-o grabit, ie, cat o putut. Sa
ia calea zb orului cu al doilea lui aparat, cel mai perfectionat, dar nu
indelung, nu indeajuns, ca sa zbore cu iel, peste Carpati, si sa ajunga la
fratii lui. Si atun ci,o zburatara tot cu primul. Ce, nu m ai pute zabove?!
Cum sa ba! Dar luie ii sarea inima din chept, sa ajunga
cat mai cdegraba, la fratiorii lui, din Ardeal, ca sa se bucure ca sunt uniti,
impreuna, pi pamant, ca si in ceriu, de aceasta izbanz,a adeca, ote sufletele
romanilor dimpreuna, sa se bucure ca au fost primii! – sa hie impreuna!
C a ce o fi fost prin istorie, pana atuncea, sa te tii
mari dobitoci, si coinducatori, ai Globului!
Dar ieu, nice gand, sa zbor! Lri sa mer cu trenul! Ori,
cu un otomobile! Ca ma ratacesc lesne, pe drumurile astea atat de directionate!
De semnalizate! C a gandesti ca Austria este un Imperiu al indicatiiilor, in
care este em posibil sa te chierzi vreodata, as ate conduc elel slujile
Emperiului, semnalizatoarele, ase sunt de indesite, ca lastarisurile, asa sunt
de pe si limba engleza, dar pe limba romana, nul, tulai, ca am fost v rednic sa
studiez maghiara, in engleza, si jermana, tot in engleza, ca altuminteri, in
limba franca, nu crez cva iera scriasara vro tablita de derectie, in
Imperiul Austru, seea se – pi mini, ca B2, no, numa, B2, la Ford, - nu m-op
mlasat rece, ca m-om descurat, si as hi isit ase, pana la Alba, Din tata bania
mea, une, alta problema, ca ai nievoie si de banet, sa manci, sa sezi, sa urci,
la Deal, la Bora, la Porcaret, la Gorgan, la Sub Arini, la Dosu lu M ogos, la
altele, la padurea, unie atat s-o puit, ca nu mai are Lumia di atat zavoi ca-n
codru de notariat bataliile pentru un locut,m pentru un timpe, pentru un salar,
pientru un pens, pentru un pyramid intrieg de batalii, in care invingator sa
fie unu, ori mai multi, ori tati dobitocii aceia marii, si conducatorii, intre
care sel m ai vrednic , ca more, io, ghine face, insamna ca dorme, cum imi
recoman da iel, m ie, Borgohina, Emile, ca nice Mile nu m i-e de iel, atat o
fost de bou, si dobitoc, si osanat, si venerate, de atatia boi didactici, in
fronte cu Cernian, care imi etala mie, prin ravase, fituici, ca sat rec
la examene, cine o fost si e el: societariu de nationale, etcetera, fon
datyoru, de shekspire, si iel, ca un idiote, sa-mi zaca sarind din c eer de
fericire, ca o datara sharles mana cu iel. Apa, un caca, si s atragi apa, la
buda!
Ca pute sa ii de tat Emperiul Britanic, sel de altadata,
macar, s afac festival, nu Buda, din aceasta, de azi, de veata! Pe Terra!
Asadra, n-am. Da va zic frati. Numa asa, ca sa il citez
pe Vlaicu. Pi atunci, lumia o fost sincvera, cand o fost sincera, care o fost
sincera, nu ca amu, tot pe alese, tot pe pus mana, tata pe sulemenitl, tat pe
declarat, tat pe participat, sip ana la urma, tata la Rahat, sa traji apa. Daca
mai ai se.
ca iera sincera de atata futut.la tati sele. di tati luminatii, cari s-or elfit, si
craciunit, si sarbatorit. si castigat, ptiu! tati cacatii!
N-am da se s afac. Ca n-o sa ceriu de pomana, n -o s
aceriu de valore, n-o sa ceriu, de mila.
Ca s ava constipati, domne fere, ori sa v a faceti diarei
– si sa aratati cu dejetu, cat de frustrate, si da nacajitim, si de amarati, si
orospiti, si chinuiti, si figuranti – suntei voi. Din ghina altora. Ca mini.
Urat cacat am agiunsu sa mai si traiescv, si nu inca ! –
darmite sa imi m ai hie dat sa mi-l mai si amintesc, si sa il mai si scfriu, si
povestesc.
De nici in Ardeal, nu mai sunt hoamenii pi cari ii
cunosc. S-or muytat si ei, care dincotro, ori mai sus, la deal, da stau
drietpi acuma, driept di ta, si s-o risipitara, si prin prejur, prin mai
multie, ba se mai si ihcid in casoi, fara motiv enuntat, ca nu au niciod
atorie, nici macar sa spuie, sit e lasa ase, nelamuritk, pote i-oi suparat, si
nu mai vor sa deie ochii cu tini,m s anu te vateme, dintr-o ochire, acolo, sa
nu-I nemeretsi, toc mite in inima, sa mora, cand lor lie=- plase ase di muilt,
veata, da nu au cu sini, nu cu cu se, ca de stiu, stiu une le-ar place sa mere,
bac hear sa cheltuie, cee ace se si vede, ca le este casa – complexul –
resedinta – enstitutia – plina, si in plina mobilare, cu di tate, cu din
sele proiectate pa sarite, da ghine. Plos, in loc de gheerta de entinela, la
porta, bocatarie de vara. Asta insamna ca nici iarna, nici vara, pe nicio
vfreme, nu pazeste nimeni, de n inic, ninicuta, di aseea o hi si spariata ase,
din orice. Numa fratii, cand vini, cand pleaca, nu sa stiii. Si ea
tremura, saracuta. Daca vini pieste mini? sini?
Eu.
Ca cu ursii, o focut zid, marie, tocmite den derectia din
cari vin ei, si or vinit odata, insamna ca di acolo I se traje. Da nu spui se.
Si sa nu ma sersetati, c a io sunt nevricos, si iute,
indrug basme, ca jic nu stiu gjhini, se. si se pierde masina virtoala,
intelighentia lumii, no, in tote ipotezele aistea , fuji.
21 octombrie 2026
~*~
Cdr,
Jianu Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu