MILAREPA
traducând din
Grubum
părere de
tristeţe voi mai trăi o vreme retorica de faţă cu-ntărâtate crème transcris din
pomenire retezul codrenesc ne ierte-le prin gheaţă cum harnic hămesesc fii
de-oricâtă stoire te ostoind o stoa sublinieri de ouă râs ca de tânăr o a de
mamă şi mizerii dumnezeirii-njuri pân’ mai devreme dărui din stropi deplini
conduri
separaţii în naturală incomunicabilitate îmi iubesc
autorul pentru iluzia în scris nu mai e vorba de nici un an din vreo viaţă de
albi cerşetori de zăpadă pe nume de om provocarea lecturii de kama în
frigiditate la plecarea cu aparenţă sfaturilor bănuieşte-i reducerea la sărut
cărucior de cumpărat bunătăţi de nerecunoscut
hating his enemies loving those who are dear to him
curtezana se mai traduce-n generalitate ia-o lectura de dor în tricotajul
puloverului de pe unde-am hălăduit anti-coperăminte duse-s visele calde
iernilor neîntâmplate fiecare lovit cu leuca în felul lui de ea încă de cult
imnurile masturbaţiei chiar dânsa cântate nimicarniţe întru lauda sieşi
aproape neputinţei şi păcatul şi ispăşirea o veselie a
feţelor îngropate în foc jumătatea de vin din baltă banii jos îndepărtată
shunya fără speranţă zero entropică hlizire la fulgi surpaţi hazard et caetera
de-atâtea ori tristeţea ne mai lăsării spre transfuzii qui pro quo-ul
inspiraţiei de odinioară agonia zilei
probabil ajunează lâna dezlânării fruntea călătorire-ar
Nandini anandă încoace jos de uitare senzaţiile reunite liric la palmier cu
amrozie de autopsie fiecare capitol îşi aşterne pe cont propriu iluzia
contemplaţie până la os şi acolo duel animalic etajată alternativă yantră
însoţitoare chipurilor de-o minte nedăruită toată
poze cu mort înţelesului developare n-au decât să
citească ei toate capitolele vârfului de ac nu ţi-am mai scris de când n-am
tropic sub picioare ai privi un Voltaire bulgar ne-am certa la talpa vieţii
laudetur Jesus Cristus cenuşa simtă-ne azurul călătoreşti prin disperare acum o
zi un an o poezie canonu-şi înturna părerii cât a ne dărui morminte
gâtul funinginos răsturnându-ne visul palorii lasă-mă să
te scriu poveste indiană ore noroi de bură conjunctivita foamei lectura s-a
îngălbenit rugăciune neprogramată versul miriapod părăsindu-ne nu se vede că
eşti orb a câta parte din baston mi-e braţul albastru pe scara gării dând semne
de încălzire-n alb în exclusivitate dimineţile
puja mâine legarea arhivei nu las copilul singur că nu
mai are pe cine lăsa la rându-i singur în ajunul aniversării imaginare şi tot
puja înapoi cu nimeni du fetele la muzeul satului că aveţi de măsurat strada
din faţa Mărcuţei mamele iată-le cum refuză inspiraţia numai a fiicei tale
pentru India cu fiica mea indianizată bust Eminescu teracote Ganesh
când sarele nu mai e depresie vii şi tu de la Alba Iulia
când vii tu de la Alba Iulia nu mai e soarele depresie indiferenţi soarelui
deispărut bine că vii bine de soare poet la rost starost silabele înviindu-mă
în scrum sanscrit cu praful femeie numărat fâlfâit aproape o viaţă nesfârşită
până mâine ce foame ne e la toţi în bucătărie cum ne întristarăm în
puja
cu faţa spre cerşetorul fără picioare el un roman citeşte
eu notez a noastră mamă moartă clasa-a doua aşteptare anunţ chibrituri ale
liniştii permisii bez s-au liberat mitraliorii ba din gardă cântă de blonda
ondulată întârziere mai vameşi de aproape nu se înhoardă relaţii cu persoane
necunoscute pe terre cititor căruciorul neagră transparenţă Bihorul
copilul priveşte prin picăturile de ploaie şi vede o oaie
o laie un fir de păr şi un fen fenul usucă firul de păr cu ajutorul unei prize
oaia dă lapte la puişori cu ajutorul unei ţâţe după ce vede toate astea mai ved
un fotbalist pe nume Augustin şi un portar Moraru în poartă Augustin îi bagă
zece goluri şi se cară acasă copilul mai vede copii care mănâncă papuci
lu era un lu care avea un mu mu era un mu care avea un lu
într-o zi lu l-a lăsat pe mu şi s-
a dus la lu într-o zi mu l-a lăsat pe lu şi s-a dus la mu
mumumu de ce-ai un lululu de ce-ai un mu într-o zi lui lu i-a fost dor de mu şi
s-a dus la mu într-o zi lui mu nu i-a fost dor de lu şi nu s-a dus la mu într-o
bună seară mu s-a trezit cu lu ce faci lu şi el a răspuns că mu
într-o zi ursul a lăsat plânsul şi a luat râsul a mâncat
surâsul şi ce-a rămas a dat la ursuleţi care se iau la bătaie şi se mănâncă pe
post de mâncare ursoaica s-a dus la şcoala de surori noi ne mâncăm oasele rupte
fetele au scris pe tort numele doamnei Indira Gandhi cu făină negătită cititul
printre legi cunoaşterea obiceiului
într-o casă din Dodeşti mi-am adus aminte veşti dodie pe
unde eşti prin delirul indigo zise Iona lui Godot du copacul dincolo cheia
chelarilor lachei chelălăitei dependenţe a literelor în haos unde-am scris
ligninei stai pe o scorpie de scai sărutând-o prost încai împotrivindu-ţi
blonda prinţesă indiană aici apelam la metru
printre sfori Dudeştii satura către Milano ed altre
vederea din Veneţia mantram pulbere marmora de-atâta imitaţie Asia nostalgiei
exaltată pe invers bucuria lumânării stinse moara de persoane-ncetinindu-şi
paşii-n sufletul râşnit îmbătrânim pe-o parte nu cu spatele floarea morţii ne
va împerechea porţelanul nevândut cântec în anushtub
demonii dinainte oamenii de pe urmă tema morii în poezia
veche lemnul roata făina de oase am stat de vorbă gândindu-ne la cei ce s-or fi
gândind de sărbători la noi a nu fi trăind nici moarte nu se poate a nu fi
murind nici viaţă nu se poate tema altui refuz de formă şi forma n-ai bani nu
te mai doare capul cerşetorul o luase la picior
mai în upanişadă şi cerşetor pe nord la bord jurată să nu
şadă din ceartă ramolită nici trepte nici elită cu spatele veniţii striviţi de
interstiţii obezităţi oloage îţi ciocăne prin doage gol tată goale şapte
perverse ori colapte ochi paraleli de-a oarba obrazul dat cu barba departe e
mai cald de-al treilea Arald ori între staţii paznici cap călătorii casnici
vremea femeilor să te însori s-a dus nici muzică pe dorul
electronizat cu minutul de şaptezeci şi cinci de cenţi veţi auzi cobe pantofii
strângă-ne-ntre dolii devansate se ceartă suburbii scandal e papagalul glasul
nu se repeta de-l numisem ecou ne-om ţine paginaţii în albul prăbuşirii
transcrie-ţi-voi tăcere în mici otrăvi pahare ciocnindu-se-n aluzii
piatra neagră uite-o jos te vede jos cât o vezi iubire
îţi este somn neclipind clipeşte mîine deşteaptă-te al pietrei reavăn duh
geometru pe cine visasei piatră albul bărbii i l-ai îmbrâncit frate negru via
aerea dincolo de bătrâneţe într-o dimineaţă cele patru colţuri ne sparg ochii
ocol de frumuseţe piatra neagră
vorba anului acasă trist întors pe dos mai an diwali în
minţi îmi lasă tot prieten pe duşman lucruri toate ne sunt mamă buni amici de
altădată ne-ar tăia în glas de lamă tăietorii ne-ar da roată era focul de
Holika doar culorile-n Dushera se amestecă amica iar să schimbe kalimera trei
serbări şi numai una vă va povesti Jamuna tatăl fetei caldul sete-i
carmbol supravieţuindu-şi golul în delir vălul golului a
doua oară până când neauzită agonie pune judecata lustruită este sănătoasă de-a
născut copilul cerşetor în pieta piaţa Matache film indian vreo cunoştinţă de o
fiinţă aproape gata Agatha femeia Bardarbom între timp între fum a treia oară
om auzi-o-n grubum
întoarceţi brazda morţii surori cu portocale
nu-ntoarcerea la tropic nu conversaţia structurii nu sănătatea cerşetoarei cu
copilul nu încă medicul nici coasa nu cartea nu citirea inversă nu tăietura
gâtului sculptat nu verva fenicienei nu luna lună de găseşti în casă nu
libertatea nu concediul nu anul nou nu încă medicul
am cumpărat de şaptesprezece lei gume lui moş Crăciun alt
an în teatru al avenirii furb grăbindu-i-se-n Nirvana de-aproape şi
Clelia nu i-am ascris lui Franco el zece ani tăcuse pe-un manuscris
apoi cît lacul Gandolfo sapientissimo-i părusem cu dragoste de grubun a noastră
ricerche în întâlniri de mantre ce sunete gândite antropomorf în şive în sine
vino băiatule vino fată zice cancerul te duc undeva de
ţi-e dor şi nu ştii era frumoasă şi-ţi semăna n-o cunoşteam te cunosc avem bani
puţini n-avem nici un ban să trăiască şi maşina că şi-a consumat benzina
interlope Europe celuilalt tropic salut de-atâtea convalescenţe pătruns
geologic crăciun
merge soneria nimic de război romanul de fete tramvaiul
de-a-mboi dumneavoastră-mi daţi o să fumez ţigară că adio trenul şi dormim în
gară nici învăţător nici chiar un indian de facem crăciunul pe scris de maidan
cu statuie nextul foişor pe foi merge soneria nimic de război întâlniri pe noapte
unde cu fastidii ţi-am scris hospitabil fii-mi prin viridii
rimate ginestre gheaţă la ferestre merge soneria nimic de
ginestre sigură mamă incertă bună fiul luptase câinii din lună cap gol cap
creştin te iubesc dumnezein presocratic athene Nanda Devi trabuc mi-e sânge
bindi caprele lăutarii foile dumnezeu de bolovan citişi Moise din coran la o
datină cum caz capitală nu la paz
te duci cu doina lângă sanscrită secte insecticide pe
sinucideri celuloide strigoi adolescenţi fiziologia post-mortem a flăcării de
lumânare mintea zăpezii lunecându-te departe de avalanşă afară se dictează
germinaţii limită lecturi ar putrezi yak te-ncălzească naşteri lui Eminescu în
arsul codrului colinde netrăite trib osul nopţii glod
elogiu cu minciună alcătuit prăpădul nu mai locuieşte
aici prăpădita umbră de-a băut ultima cafea din Libia uitată vietate în
eleganţă zero bărbatul prin femei gândindu-te gândindu-le în tine înapoi
aceeaşi de te risipise până-l prăjeşti cu miezul nopţii între voi tu departe
şi-aici locuieşte elogiul îndrăgostitul din Vâlcea
solemnitatea vastului îngheţ de altădată prin grupuri
întrezărirea florilor dalbe fiinţe muzicale aproape-n dans nocturn mai crezi-mi
solemnitatea prin grupuri de a te fi intonat zăpezie măsură până-n dimineţile
prea galbene dincolo ce-ar mai abate somnul din tinereţile îndepărtate împreunării
de-atunci când muzical îngheţ te perpetuai
sunete la locul lor în rugăciune şi-aşa copilăria trecu
cine ţi s-ar mai spune sclerotic şi totuşi acu du-te datinii străbune cât mai
ai timp şi tu cine i te-ai mai spune când copilăria trecu un sunet parcă te
roagă a-l petrece cu dragă inimă rece ecce te roagă (râdea tot timpul şi azi
îmi povesteşti dinaintea capului tăiat al fetei sărace)
auzim femeia rotunjită-n albastrul privirilor cum să
crezi ce scrii cum să nu scrii citim orient adormim în clipa decapitării în
flăcările înfietoare vieţuire pe-o strună întinsă cât să se rupă tanka de
compuneam lectură împământenitoare din aer să faci literatură însă înseamnă să
ai alergia ei completă ne-a trecut tinereţea nici scrierea eului propriu
scriam de trist acum nici atât norocul aventurii n-aş mai
adormi în pădure demonii s-or fi mutat tot în apropiere m-au adus sub lumina
asta neputincioasă în scădere ca speranţele cârtite abătându-ne de la aluziile
cuantificării crabilor carierişti ruinaţi bălăbănindu-se a te îmbrăţişa la unu
noaptea cuminte violenţă şi scrisul ţi se stinge-ncet încet
se rup foile scrisesem ca pe foi piatră nesmintit gândită
fără moarte mor pietre prin zăpadă întuneric tu eşti dumnezeu zicea se rup
foile de-am scris ca pe dumnezeu zăpezi fire-aţi ai dracului cu zăpezile
voastre nu suntem golănci avem copii am trăit şi paratrăit în ţigănie dacă
ningeţi vă băgăm în hârtii
ai transcris Asia sâmbătă seara ajunsesei în Arabia
globul pe televizotul stricat părinţii între spirite japoneze Ioana ţine cu
universitatea din cauza lui Pepe şi plânge tu ţi-ai ales steaua pentru a fi în
contradicţie cu diriginta am n-am îmi trebuie să mă doară sufletul noaptea
deschis indiană pe fundul anului se ouară găinile nu plânge o corectezi pe
Ioana
sfârşită lună cu Vetala în dans de vânt fiinţa
de-altădată iar ţi-o depărtezi îţi mai ia dumnezeu o zi şi nu la el şi nu de la
tine fantezia ne duce rugăciunea ne-ntoarce departe eşti viaţă de la mijlocul
secolelor pe ţărmuri călătoare în ins plecăciune umbrei ermetic elocvente
neobligând credinţă clopotul umărului peste inimă
tăcerea marmorei înzăpezind axiotropia speranţei salut ce
nu poţi să-ţi explici limpezimilor dimprejur de-am trăi ca mai ieri o sută de
ani ce vrei să facă de-i bad weather in Europe astă-noapte am visat cuţitul
într-un bărbat mai spălata-mpărăteasă se lăsa pe mine-n casă prin rumori fără
mai păsări scrie-ne-ar în crime Chaucer
fluturi din pene de păsări o să iasă ochi în primăvară
crapă flacăra bătută a albastrului mai are treabă cu Eminescu nu nu a fost
ajutat mai ţine minte cred că nu nici jumătate de oră cred că da unde e joacă
mitică rol bun pentru dumneavoastră la audienţă cere un compliment înseninarea
gerului dictate invenţii
şi jurnalele numai copii hoţilor de bagaje calde fostă
frumuseţe ispăşire numai Eminescu frumos stelele albastrului ger generează
vorbiţi şi nu mai există tăcerea vaietele copiilor zăpadă hinduse coborâtele
textile sintetice lasă copii mai mari nici cheia-n uşă nu mai pot s-o răsucesc
curând va trebui să zboare pe-aici să se-ncălzească
păr alb nescris şapte săptămâni opt optimisme cerul cerii
ceară alt os de cântec înţeleptul pereche cu al treilea femeie soră-n androgin
mai saltnici demonii prin cer interior pierdută carne în cântări filmul turc
indian în greceşte şi mexican la cântecul găinii printre coteţe filmi gane am
zis cu Minunescu
trăisem nonsensul anul trecut în lume cu temniţe dornice
de înţelesuri nemaiascunse liber scandalul furnicilor albe în familie azi
zăpadă-n soare un poet să rămână toată viaţa aşa neînţelesul te face să suferi
autorii retraşi pot intra aici visele de nu ţi-ar schimba părerea
de-o beţie a primului cuvânt cearta textului estetic în sixtină
nu-mi lăsa viaţa de sec lasă-mă-n plata domnului ţi-am
mai chemat inima ce dumnezeu n-oi fi rămânând femeie ori preoteasă un poem nu e
viaţă scurtă dacă tot se vieţuieşte însuşi cine va plânge-n manuscris de mă
hăituise uscăciunea urmaşă priveşte amintirea cuminţeniei fără cusur de după
joacă partea cea mai intimă a ruinei Digaster tankhaiya
pun de o parte Per vigilium Veneris femeile sunt de
părere că nu se ştie când voi avea nevoie de ce a venit Eminescu la noi
întreabă Vinod ochii închişi în geneză acum şase ani ne înfrăţirăm târziu
statuilor pleznite în cearta surorilor metalugia abstractului Hobiţa Milarepa
frigul Kritos ne lungim cuvântul vieţăă jumulite de pene
prin acest oraş femei de poeţi şi obicei pe ruină puradei
cum contempli stingeri minus gheaţă taie Constantinus brânci în luciu zboară şi
nu-s bucuria de iubire la Tismana-n mănăstire logos cuvânt dodie Brahma Vishnu
Shiva se limpezesc în ceartă ne înţelegem iar pentru un cântec de Milarepa
până la cântecul lunaticului în grubum urmărisem cu
gândul migrena de te doborâse mă tulburase doamna Lesebum numai în trecere spre
răspuns cum ţi-am povestit al lui Rechungpa voi mai silabisi amintirea în
tibetană cât nu ne depărtăm de India căţeaua care latră acum în zăpada
înnoptată o cuprinde pe Peticila venită din Mallroad
scrisul Milarepa odihneşte pace ţie ochi de somn bon
yantre întoarse transcrierii nevinovate în bardo iubească-te ţestoasa fugită
din carapacea impasului rana fulgerătoare a paginii deschise o mie de ani
aproape în mişcare patriarhală seninătate din ochi la gleznă trupul gol şi
esenţa de dincoace mântuită apropiere asmi
numai piatră sub umbra ascultându-te cântec
sculptat nor alb mai mişcător ca inexistenţa tăiată blând însângeratei
perfecţiuni dintre zăpezi nesuportând urechea întineriţi-vă morţile le-ai cânta
Rechungpa stop antropomorfizat glorie uitării de zile şi ani în
părăsiri albe vântul zăpezii nu caută cântec prin avalanşa peregrinară Dagmema
ce-ai visa egal reducându-te chemându-se eşti unde
orice-ai fost ai fost unde ori ceea ce eşti te exemplifici în India vârsta însă
ţi-at trecut de plecarea ascultată Iorga despre Caragiale ducă-se inginerii
doctorii puterea dragoste suptă de vis patria-mi mlaştina încă aţteptată din
frig pasul nedecis al topirii firii poetizate în rarul eului adânc
prin faţă înţeleg smulsă o umbră din Himalaya la o încă
depărtare înapoi citită de frumuseţe sub numele Milarepa recitită de dorul citi
torului Brâncuşi aşezat în profil de lemn către piatră astă-seară ar fi timpul
de-un cântec început şi lăsat de prea lung era şi altul într-un fundac mişcat
acelaşi la antipod spre a da sfatul de sine
bon carne răspuns esenţă legi cuvânt leg legătură muntele
de muntele unul şopteşte pasărea râsul de ne smulge din dinţi peste noaptea din
urmă păcatul nu ne mai întrista nici târziu împlinind spirit întreg în
comparaţiile corpului cunoscut bun rău munţii-mprejur fără păcat până la
comparaţiile următoare ce va să zică o scrisoare iarna dintre ştampile
astfel imaginarele conversaţii reînfiinţează vocale spre
sud transformaţi în sentiment numai despărţire ne va salva ca înainte fără
glume premeditate abia îi voi spune din Milarepa cum îmi apăruse consoanelor
drastice bătrâneţea ne va surzi de-am pierdut pe Giuseppe apoi pe Eduardo
probabil va zice dei Lincei se ţine cum am lăsat-o
cu maniere de neadmis atâta sinurătate de statuie-n verva
mai palpabilă ca eternitatea împingând tropicul să-şi zvârle săgeata în
nefiinţă de-ar fi impresia mitului hrana dragostei copilul şi ai mai bea o
ţuică-n ospitalitate ceea ce în râsul măştii îmbată atunci numele lui Trilussa
voi uita de unde-mi cântase până-n Trastevere
auguri găsească-se i-am tradus s-o fi scuturat şi femeia
de nefemeie naidecâtul credinţei însingurare inventând te răspic sindaco te
formulează Imanuel în dialect făcutul nimicului îl va premia cădere mâine
poimâine numai crima face bine zarul zvârle criminalul din castelul de pe
timbru ne mai dezasasinăm din asini
al gheţii fizic spaţiu pas pe luciu raze bat din urmă de
n-ai cădea ai mai fi umbră cu ochii pe gheaţa neagră singurul drum către arest
sub lună c-ai văzut-o ţi înapoi pe litere ochi iertându-se la liber ce sfinţea
zăpada în persoana Repa mai citim pe noapte înţeleşi dual zici de învăţătură
cântecul de-al lui din tradiţie cum ne pare bine dramelor samsare
Tserinma de-o iubisem iubindu-se Dagmema pe sculptor
încarnarea cu gându-i pariind fiinţă cu fiinţă linişti din liniştea grăită
aproape tibetană pe româneşte altfel lume multă-n faţa gării Milarepa
abandonându-se nici în proză japoneză nici în negustria măr poate-n fantoma
suptă de frig fără iluzii a ochiului albastru sub pălărie singur
să nu te-apuce miezul nopţii mă-ndemni dacă aşa nu mă vei
fi blestemând cât să mă bucur de plan e şi asta o abatere de la lectura lui
Milarepa imediat după cearta de încercare cu demonii declaraţie aici nu este
poezie nu este sculptură nici munte Meru adus acasă o scrisoare Sri Ri noţiuni
de timbre castele şi nevăzuturi
privirea dinăuntru înăuntru nu are timp de sine cuminte
ne aducem aminte aur nu ne trece prin inimă poate îi auzim cântecul apelul la
gene te-or reîncarna fără milă sufocare la tropic te-ai himalayat cumsecade
auzeai tibetana ca apa cascadei din spatele casei de ţesători tuns de cuţitul
apropierii cu nume de moarte entuziastă
aveam auz din mame fără număr toate lucrurile ne
născuseră şi veneratul jetsun continua drumul pe-o piatră numai a lui ochii din
pieptul sculptorului atât le-o fi fost a zbor de esenţă prin litere franţuzeşti
traducând rotondele grafiei tibetane veţi refuza-o pe Tserinma în mentalitate
nemilarepiană domnul Brâncuşi ne-ar înţelege
dacă numai auzindu-l şi exil tradus cititul a modernizare
sculptor vizualizând înaltul n-am cuvinte golul trup shunya lasă plin tot
restul dans nedus gândiri un lucru neasemuit şi răzbunatul ne găsim dialectul
în faţa şi a absolutului şi al iernii trecute cântec dărâmat bătutul
dumnezeului îmblândat copil de o mie de ani
aleseseţi bătrânul pe tânăr şi tânărul iar pleca în India
până când bătrânul asemeni de nu şi-ar fi strangulat regescul soţ meditaţia tot
mai ridica templul el şi nu un templu şi nimic fraţi ai obsesiei aceleiaşi
sorţi tot ne vedem şi bem traduceri celte odinioară cu Beckett părcă vă
închipuiţi întreruperea unui discurs plictisitor totuşi o libertate căzând
munţi neînfiaţi tată de tot la nesfârşit dispărând
consciu cu întărituri bunătăţii cântece sculpturi posteritate demn s-ar
înţelesul reîncarna când ne-ar lăsa în pace ruşinea zilnice eternităţile
biografiei neamintite de tăuri reci am nimerit tibetanismul inspiraţiei o
anti-carne o carte de Milarepa citită de Brâncuşi alo domnii i-am înţeles pe
ceilalţi
cântecele mai presus de cântăreţ pariază cu mâna pe
piatră pe spirit că odată cântecu a fost cântec al cântăreţului necântăreţ
încheiem sculptura cu aerul dăruit traducătorul din sanscrită Marpa se
străvede-n propriile-i mişcări deasupra capului povestitor acum din tibetană în
română ce ochi şi-ar ondula privirea pe linsul scalp al literelor
cum lustruindu-şi zborurile mâna cioplitoare se traducea
totul în Milarepa e Milarepa Sri Ri pe ce stradă e unde turlele dărâmate am
înverzi de crimă în amintire magie cearta cântecului în doi gura nici de aur
nici despărţind grâul de greu cu jumătatea albă-n dreapta pe iluzia
originalului tibetan semnul de carte vena tăiată mai ninge coagulare
noaptea înăuntru ziua în afară cântecul oricând mai mult
pe lumină de zăpezi mirese pe gol îmbrăcate-n vaduri de cerşit norma fără formă
forma fără normă vorbă caprele preferate ţapilor din exparabolă fumul
crematoriului spre incendiul amurgului maxim chemarea profesorului
din Roma himalayană telefonul printre ascultări ochii la sosii
ctisem inspirasem până la traducerea cântecelor zile
petrecute munţilor reîmpietririlor în cădere la primăvară cerşetorul albastru
pe treptele gării cu spatele la cei ce vin cu faţa la cei ce se duc îşi va
umple buzunarele cu moartea-le pe tăcute asemănarea plătită în cântec de mai
demult de departe sub temelii zburate la cer i s-o întoarce în ochi
visul înecase înecul dansatoarei sărite de pe Jantar
Mantar în piscina deodată secată statuie plutea-n mătase mătasea broaştei se
iniţiase-n culori albastre verzi mai mult milarepiene cum l-ar fi cutremurat pe
Rechungpa gata de dansul călătoriei în India peste zi spovedindu-se maestrului
fakirii începură secolu-n Paris tinereţe magică
himalayană convertire şi-a mai trecut o viaţă de la clipa înverzită peste încă
una se traduse Grubum în pronunţia fumatului postum Milarepa fără Milarepa
Brâncuşi fără Milarepa Milarepa fără Brâncuşi adio reîncarnare vis
liberat repetăm regretul nimicului din jur dusă traducere viaţa o
ducere
în fort perfect asediat de sine ruina urcă neîntrebată
paşii nevoiseră zăpadă peste morţi cine se ninge în frig amintitor frumuseţii
cât n-ai clipit îngheţul ochilor deschişi s-ar lăsa pleoapele nimicului de spus
aşteaptă să nu se întâmple nimic din cele întâmplate din paşi măsurată iluzia
scenei un bust deasupra celor aşezaţi în potcoavă premeditare de
tantră
patru frezii ascultă din galben interludiul înzăpezirilor
poteca urmelor din groapă numai zăpada n-o miroase uzul celei din Agra nevădit
romancierul îşi adusese aminte numai femeile acelea îngropându-se în amurg
colorate spre a se uşura în şir indian luminându-se de-o puritate fără zăpezi
cum ne convinge Milarepa în locul nostru timpul nostru a
arunca lucrurile care lucruri nu voi mormânt bogat da teama şi speranţa lui
Eminescu tăcerea lui Brâncuşi nu e la secret coloana nesfârşită iarna
sfârşindu-se nici o viaţă fantome îmbărbătându-se cuplu tapas folositor cât e
lumea recompense de şantaj insidios pe toate drumurile
lăsata secului brâncuşian ninsoare de siberii micro una
de-o privim prin fulg acoperişul trenurilor avalanşă dacă te mai şi cheamă
parfum pe tropic divorţ botniţa somnului căluşul morţii poezie de bătrâneţe
Brâncuşi frgul cristeminesc era trecut de cincizeci de ani abia pedeapsa-l
sfinţise pe Milarepa la şaizeci în Indore după crimă
cuvintele tale din cuvinte străine le duci până în apropierea
nimicului pe vremea lungă a duminicii când robul robeşte gratuităţii pe lungul
genelor geneze asurzitoare fumărie scrisori înalte ardh între tropic şi zăpezi
marţiene în orbul trinitroexilazilanţilor pripon meteorologic papirusul trece-n
revers
ard stomacuri de strigoi în feştilele pe sloi krim femeie
totul drag rad miresei gâtul frag o iubesc pe mama mea de-o iubeşti şi dumneata
e divin ţi-am scris baba cu accent pe ultim ba pe blestem de sanscritist ţi-am
ursit un acatist fără Krishna fără Krist pe cuvântul de artist de-am bătut
mântuire şi pentru bântuire
litere neiniţiale aruncaţi-vă genunchiera sunetelor şi nu
mai fiţi ce se va alege din ce s-a ales I i sus din lege rodul din cules veţi
veni vă voi citi de Tserinma nu ve niţi iar nu citim de Tserinma toate nuurile
n neti asta-n avionul zbârnâind-o pe Tserinma stai că venim acuşi ca-ntre tren
şi gulmohar roşu var pe flori de jar şi nu murisem muţeniei
eleganţa lucrurilor sub apă rece tu scrii eu ascult
muzică în paltoane muzicanţii păstrăvi cinci fata vioară îţi semăna traducând
doina I’m a poet sufletul răspunsese atman oasele se încălziseră înverzindu-şi
arama unghiul fiinţei prea de aproape brusc depărtat se deschidea numai pe
vremuri în vreme ce astăzi se dăruie din toate părţile cu muzică
speos o zi muiere om mort zid vals Biblotus cine alături
în târnă legumele de la fund o legăturică nap morcov ceapă insemne spre
cavernicole căi la lumânare despre sinucideri la ce mi-oi fi cerut sonete de
Ronsard în şoaptă îşi comandă pasul de haos închircit vremelnic ne vom mai fi
upanişadă în zarea martie aortă a frică
nu ajunge nici povestea nici să povesteşti cu un cuvânt o
propoziţie eliptică nemaiaşteptând răspunsuri ba o mărturisire de plâns al
bărbaţilor mai fragili femeilor duse unde-oi fi pus cuvintele bon în
ghilimelele traducătorului chinez îndemnat în India de o doamnă să inglişeze pe
Milarepa noaptea a şi început inima se dezgheaţă
s-ar interpune cântecul familiei îndulcind rătăcirea
printre ritualuri poate chiar noaptea asta schiţa liberă de traducere a
blestemelor himalayene într-un liniştit altar la fel traducerea de parabole mai
transmisibile ca metafora de două ori redusă la materie dacă nu la două materii
într-una totuşi budhismul ne va scăpa fără a ne mântui
care-n Delhi aveam două plumburi în locul amândorur
plămâni dacă nu cumva un protest e sigură joacă în strună rebelându-ne
propriile retrageri din sintaxă pe unde ne-am fi întâlnit convenţiile
schimbului nesuportarea sângelui făcuse din femeie un procuror în minus pe când
în armată legea râdea la înghesuială pe colina Călugăra
nu mai am răbdare de nici o muzică nici măcar ritm
scrisul memoriei immediate abia-şi aduce aminte de dureroasele
îmbrăcări-dezbrăcări şi-aseară frigul se retrage în politică teoria invidiei şi
a crimei îmi e aruncată în nas un bărbat uman pentru că vrea un copil
umanitatea nu e artă doamnă de-aia am rezerve şi faţă de Shakespeare
aşa-zise rânduri lungi dilatate de-astă vară dublu scund
a nibelungi peste vlahii bunăoară ce e-n plus cară-se azi ce rămâne mă omoară
dublu lung a huniazi peste vlahii bunăoară şi-aşa-zişii nibelungi mâine rimele
contractă dusu-n rimă rândul ungi febră fără muscă dreaptă mai suflare tusea
tuş debruiat de ce omoară sunet nopţii auruş netrezit la bunăoară
florile d’arbor murmură nume pe cybelă rozele raiului
curtea sonetelor homeride cum am fost vii împreună din bătrânii uitaţi unwanted
classics many happy returns cenuşa în goluri doar nu mai suntem iarbă copii
piatră infarctul zăpezii topind cadavre administraţia răspunde frigul Chopin by
Dinu Lipatti
nu ne-a ieşit cercul nici dinainte nici din pas apa curge
prost speranţa s-a uscat din ochi târâşul revelaţiei de şi mai nenăscuţi
sinucigaşi cu lanţ de-o carte pescuită ţigăneşte cui i-o fi greu cu ai lui
fie-i ţărâna uşoară voci mineralizate antinaţional fiinţa s-a născut numai sub
moarte fiinţa s-a născut sub ameninţare de moarte
teatrul Kierkegaard bilete nevândute nici la morgă leacul
nu se caută şi necuratul se ţinea mai curat după război în barieră în pauzele
filmului veneau artişti Haplea-i făcea Stelei curte Cateluţa sau teii
călcându-vă pe toate în picioare săptămâna căderii pe spate se-ncheie-n
şireturi de n-ar fi călcâiele îndrăgostite de gheţuri
călătoria ne-a furat doar anii şi puterea cine nu ni se
sinucide alături din teamă de ridicol încă ne face să râdem sunt un câine
împuşcat acum treizeci şi trei de ani pe podişca de lângă puţul şcolii a murit
ceasornicarul de ţi-a reparat ceasul din India norii muşcă morminte în stomac
şi umăr bulgarii dau box era şi un român
nebunii-n morgă morţii-n balamuc ne pare rău ne pare bine
cuc vreo şase versuri la mormânt aduc şi cucul îmi ia foc până la muc pe pagina
cu literar flaimuc monoritmat mason şi mantracuc cititul scris pe orient năuc
nebunii-n morgă morţii-n balamuc sorei noastre Augustina fie-i dumnezeu odihna
cum şi brazda-ne de chin dă-ne să o înflorim
am stat de vorbă cu Nachiketa de i-a zâmbit şi
Edmond l-apucă dorul de furnici albe la numele stabilităţii Popov Troiei
printre greci cununie-ntreci plec în Vrindavan după zeci un an ne-au mutat
palmierii răbdarea sticla de rom old monk ori coniac triumf încă ne recunoaştem
rânduri ce nu s-or mai scrie
asupra confiscării boilor la intrarea în politică după
război în insula încercării de Asie tranşe din urmă tranşee din faţă pe o viaţă
n-ai mai paria moartea ratarea prepoziţiei răsuflet prana biblioteca de
aeronave la gratii numărul uitării la uitare din năvală cazul de spaţiu din
Braşov în Weu numărul fără soţ al troleibuzului zi după nezi
apa şi pământul nimicului de după fiecare respiraţie
carmen fără karma albul dintre albastrul munţilor modern când încă apropii din
clasici lumea spusă de altă lume azi nu am întins mâna spre carte vă citeam cum
ne gândim la viaţa de nimic înnorind ruinele me oase mintea simte şi gânduri
mai de niciodată trbăluind uitarea şi ghicitul
locurile-s în diagonală peste munţi gazdele nu comunică
v-am făcut o seară frumoasă cu Iuliu Cezar Săvescu apoi Verdi între austrieci
nufărul Valmiki soare singur steaua sta huma homului pe ea ionizări transcerebrale
ciob în creier şi sandale scripeţi degetului mic ergoterapeutcik din Cenadul
orb Brăilii Braille pe liber în Marsilii
înainte dodii în odăi de oddii Luther apoi revoluţia
franceză au adus nebunia egalităţii pe când persoana este per se eram ăn
Himalaya şi un nazist vedea comunismul drept hrănire de cerşetori şi mi-a dat
un trabuc ştiinţa a rezolvat probleme minore Newton cred că n-a plâns niciodată
de unde-om fi picat că stăm de vorbă prin gunoi ieniceresc
cum se aud casete a nu le asculta prin apă mă pătrunde
unda nu mi se apleacă să-mi blestem efectele excesului pe apucate de-oi adormi
mă voi trezi de n-oi muri cum să te consolezi c-a înviat Iisus altfel decât
cu-a maicii adormire codire la dodire dodire la codire consoanele de odă s-au nespus
verzimilor ouând prin cimitire
cine n-o fi suferind Sakontala Rosalind cântecul
descântec fata Cătălina Radha katha în duminica de Paşti învierea morţii paşti
peste altă săptămână gura-n mână îţi rămână bine te-ai de ce râdeai apucat la
cap să dai fetelor bisericoase cu femeile thalase cine n-o fi înviind Magdalena
Rosalind cântecul descânte-le dragostele smântele
altele cuvinte neţinute minte şi cu jurăminte uită-le
frumoasă tropical mireasă tristă pe acasă zilele se mişcă nopţii la morişcă
morţii joacă rişcă i-au pus cărţi hârtie creion să vă scrie de prin veşnicie
umerii-ţi răspund tineri în Triund tremurând pe prund apa îmi adapă lacrima
mioapă nevăzând de pleoapă
cum dansase bufonul şi apoi bufonul dansase dansase nunta
şi apoi nunta dansase azi dansa India şi India încă nu-l dansează dovedindu-se
că nu tot ce e dans e India şi nu tot ce e India e dans oasele blondei mai
aveau puţin să intre în Euridice trei ore şi iar trei introducerea e făcută de
la Ioan la Ioan mâine-poimâine Gitagovinda lin-cătălin
zile-zi din glezne-n gât mai bine mi-ar fi urât
sinucidere oricât mi-e de previzibil coşm cum viforniţele moşm
năduşelile-ncotoşm nasturii tăiaţi la nuf pe spălatele de ruf mort de frig şi
de năduf cum dansase ieşirea din unu dansaseră apoi reintrarea ăn nimeni ba nu
femeia se rotie între braţele lui când se făcea tăcere era şi întuneric
juva şi noi juvenes jula înflorită mâinilor lungi
amestecat cel ce n-am fost în cel ce nu voi fi notiţe de hind căpătuită
Rosalind spunei altceva altcuiva cu mâna cimitirul saluta biletele la
Shakespeare acolea în subiectul ce ni se gheorghea pioşi or tragici nici un da
nici în latina ori sanscrita sa nimic nu-i spune nimănui mai va
teorii de epic netopite-n brahman cum s-a întâmplat
distracţiei raasa răspunzi când aici ţi-era de katharsis acolo se povestea
năprăznicia ai trecut la războaie religioase moartea focului de lângă foc
nemurire în suferinţă nealternată două lumi într-una pe-o orizontală închipuită
nu se întâlneşte la nesfârşit orizontul cu salutul de-l aud
ne trage aţa spre netragic nemetafizic de la fiinţă la
devenire la tragere unde ne-am întoarce n-avem bani să mai aşteptăm o iarnă
apropo de singurătatea în mizerie preferă limba lui Chaucer şi taci auzi-mă aer
nu numai frunză altfel foaie pe genunchi cuvânt din indolenţa supravieţuirii a
doua zi-mi lipseşte lasă mai moale sângele
prin teatrul gol modă ruină un gât nedezlegat numele de
moarte ţi-ar sticli s-a încălzit de ură valea călcată mai de aripi mai de morţi
mi-aruncai o vorbă în scriere calc limbii foarte străine Papagheno Parpanghel
tragic nu ţigan răzbel un capitol mai de el starostele Jundandel lela lui
cântec de lel perpeleală fel de fel
scrisoarea i-am pus-o în carte atelier mi-a spus maestrul
necum să doarmă ziua în amiaza mare ploaia trecuse şi prin oraş miliţia se
sorea as well cozi la ciocolată de nu-mi vin în minte natura metafora naturii
metafora natura metaforei n-am rafinament şi liniştea mă vizitează neumbră voi
mai traduce cântecul lunaticului şi atât ori nici atât
Milarepa construise dărâmase construise nu mai ştiu
chiar acum capitolul al doilea am zis munte adică nu poţi gândi la Milarepa
nici la Brâncuşi fără munte greşisem Alpi şi Parângul după Meru ai revenit la
spirit de însculpturată dodie ce va fi fost totuşi capitolul al doilea în
imposibil templu maya-dodie ce munte
cosmic fiu
de-a fost pe numele lui sculptor şi singurătate de cântec îl vedem de o sută de
ani îl auzim de o mie cuminţenia Tserinma zbori de două ori casta şi
atoatenăscătoarea parabola cu doi şi doăzeci masa cu doisprezece planetele
hrănindu-se zburătoare cu flămânzi coloana ajunge în dharmakaya deasupra
capului învăţătorul ăn nirvana
sărutul nondualităţii pereche întreind un vers din
povestire unul din poem eram înapoi Rechungpa din India a doua jignit în gând
răspunse Mila din telepatie cum se va fi numind în tibetană că-n corn de yak
intră şi mai era loc nici mâna cel cu arse cărţi nu-şi încăpea cult focului şi
alergie la rele mantre
mandala n-ai redesena-o recomanzi fotografia după o
enciclopedie himalaică bine de hârtia albă de mine traducător arderea mantrelor
parabole în dodii Tserinma Cuminţenia shunyata ne-ar modela adevărul
gol versuri din Grubum măiestre şi ţestoase mandale tibetane aibă de legendă
dodii vei scrie multe cărţi zisesei straniu la geante
cam când am ajuns la dharma de-o ştiam pe lângă Buddha
lecuitu-mi-am crisparea vorbelor nemuzicale mi-era jaf de dodii blânde pân’ la
urmă până ieri mâine-aveam să-mi văd de treabă încă fără o vedere când citeam
ideograme cu sfârşitul de visare înţelesuri dezlegate din ceramici la fereastră
din pridvor vedeam afară doamnele plecând
noaptea vag mahayana mâine voi traduce orbeşte pe viaţă
şi pe săptămână nici o relaxare strigase apoi Pai strigare şi se relaxase mai
greu fără de efort mahamudra naturală restul mort cântece răspuns
săruturi de te scuturi nu te scuturi te faci roată o mandală atonală niciodată
toată se şoptea de sine în peştera de mătase apoi Pai strigase şi se relaxase
oase
am tradus apofatice dărâmări de dharma lucru-credo muzica
mă prinsese a doua carte o citeşte pe prima tăcere în munte culcuşul dogmei
poet din urmă cioplitor în vid voi mai traduce tantră de colo colo e tâmplă
numai golul e plin semnul pe traduse plin e numai golul zis şi făcut mă
trezisem pe gol din gol îmi trecuse teama de teamă
am făcut o dodie am tăiat-o de cum o scrisesem nu abuzul
de ea cum nici al ei de ai mei maeştri beam mâncam fumam prin doliu frumuseţe
urâto spune Vaticanului de alt Milarepa Europei de soru-sa mai mare fără a
intra în războaie exiluri religii n-avem acces la subsoluri din rasul slavei
de-am ajunge limanul am şi amuţi
aproape înapoi în aer prin Di Se ori Nya Non locuri
imaginare fără margini oprirea în praful pierdutelor cărţi de sculptură
întoarcere din cântec numai în aparenţă în apele dodii apa din piatră vorbire
câtă carte spre cenuşa cărţilor arse în fostul capitol arderea mantrelor
telefonează ilustraţiile din Alba
rupu-ţi un dinte citeşte-mi pe Milarepa naşterea de-o
demoniţă întunecată două-trei iubiri de-am glumit şi nu prea islamic mai ieri
tibetan exceptarea coranului şi nu de yak legănând bătrâni fraza de-o
noapte nemaicrezută pre claritate frâncă tibeto-nemţească să fi spus voi trăiţi
ca munţii vrăji lamaiste doboară cartea cu carte ne mântuise
dimineaţa Brâncuşi seara Milarepa ziua de azi la mulţi
ani singurătate Marpa de nejucat franţuzeşte pedepsind originalul şi-un sunet
în greacă povestea fără Marpa nu se poate cântecele i se vor tot prosterna în
alfabet tibetan ne dădusem întâlnire acasă să citim Milarepa să nu
citeşti singur că nu-ţi mai fac ilustraţiile
tradusă dharma cu virtute artha cu prosperitate kama cu
plăcere între rajasic şi tamasic un mit Brâncuşi citind din Milarepa altul
Pârvan scriind Daidalos după întâlnire cu sculptorul poetul şi cioplitorul
Manole şi baciul se tot întâlnesc Alegenor avatar în lumea de aici Eliade a
scris coloana lecturii şi scrierii centrul tăcere Rudra mantra peste Buddha
apa e dodie toată vino bat stropi în geam voi veni cântec
vin nebăut secetă biologia fanteziei critice n-am zis şi tăcerea se zvârcolise
atinsă de mediocritate într-un triumf pe sub dictatură pe sub pădure zou’re
growing in zoung university of Waikato cu somn în picuri întrerupere
de refulare pe gaşcă apă peste vin
Concepcion privea în ochi Sujata privise în ochi cine
ştie sanscrită în Colle Prenestino Brâncuşi dormise pe o piatră Anghel l-a trezit
piatra ardea clocotea aşa povestea Anghel ne depărtarăm de Milarepa dzonga era
mănăstire nori moartea pe franţuzeşte socratic întru otravă acceptată moartea
oricum venea de bolnav
abis la picioarele maestrului guru securitatea mi-a
interzis invitaţia la dinner hindus nu mai recit sanscrită în viaţă mulţumeşte
numai ticăloşilor şi morţii renunţare pe după fericirea lui Milarepa numai să
nu te mai naşti tradusesem din cornul de yak Milarepa nu cârtise contra lui
Marpa Rechungpa nu-l ascultă pîcate trecute iertare
zincul din insu fierul din hemo prima mai lină a doua
globină venirea din dimi din minte neaţă sărirea rimii de dimineaţă încă o
viaţă alta la rând cum nu murisem golul cărând de vezi pe cine n-ai nu vei mai
fumai vecine pe când trăiai vezi ne repetă nerepetarea albul de cretă şi
decretarea
prince Punjab două caiete cum budhiste şi tibete după
munţi în suvenir fără roţi sub coviltir fără contra cum latin papa lama neamin
voi transcrie reverie ducă dukha do de fie pas cinci ani prin transilvani
printre pustnici tibetani Buddha se incinerase parcă-n prince persoană a se
cântec Milarepa nud cu văcarul dinspre prund
zis pe nas exemplul Rudra Divyagrahah mahamudra repetam
aliteraţii pe vocale că foc daţi-i ştii luceafărul sanscrit mai govind
nepomenit fatî-n anii doisprezece întâi treci apoi că trece pun al treilea
caiet dinspre casă de Tibet sunteţi rusoaică sunt româncă get-beget iubind în
Cernăuţi aud într-una vocea Eminescu-Milarepa-Brâncuşi
cine doar să apară înăuntru în afară trenul vine stă în
gară gândul se scuza iluzii apa seacă-n valea Ruzii aseară fără confuzii gura
apă vă lăsa v-am bănuit cârciuma singur Australia în dispersii de potol noroi
cald covrig domol numai pe unde e gol icre oferite cadă somnul capră scurtă
coadă intersecţie iscoadă
masculin sanscrit unit femininului de schit moartea mi
s-a întreit întâi am zis dincoace de-auzisem Rimpoche de-mă ţii cu toancele
apoi Gita soare bun Gayatri mă pui să spun numai fumul bum alum nu ne vom mai
uita după întâmplare ori din Boston întorcându-te bătrâneşte te-ai întoarce în
copilăria crinului
azi voi traduce tot cornul de yak aşa păru arderea
mantrelor abia umbra cu pocăinţa lui Rechungpa nici nu am început rost de goană
a neprevederii aud budhişti cu pietre învăţământ politic mi-ai persiflat fumătorul
în Tibet rătăcirile cărnii de yak trecerea la virtuţile din inteligenţă trup
lege femeie bărbat visul stâlpilor
cărţi din India visul coloanelor cântecul lunaticului în
dodii cărţile caprelor una în multe multe în una Indore văzut nevăzuta Indora
autodafe autotemă ospăţul cornul de yak indodiile sumă oarbă toţi trei în India
în di faiv ştiam că n-aveai voie şi mi-era teamă că fusesem luaţi la goană din
de patru cântecul de la Mila Mila de la sine totuşi Marpa
voi schimba monotonia neaşteptării la distanţă de Avignon
nu şi de Kurukshetra urechile elefantului frunzele bananierului literatura mea
postumă va aduce morţilor plimbările necurmate pomană canonizează replici în
Milarepa jumătate ministrul culturii chirilice spiritul dumneavoastră mergea cu
trenul desfiinţat sfinţilor şansă şunya Erasm şi Ramses
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu