CU DREPT DE A FI (POEM)
Motto:
"OMUL E DRUMUL CEL MAI SCURT ÎNTRE VIAȚĂ
ŞI MOARTE" (EMIL CIORAN).
Tu omule-n cuvinte-ți
torci viața: fuiorul, câlții,
de joi mai apoi, de
carți până marți,
pisiceşti pe fus
tortul de pe furca vremii, - minune a minunii şi culme a culmii luminii, -
în cânt tu omule
harnic voinicos pui cuvântul, pui pe DUMNEZEU cu totul, având şi codiment
simțirea şi sentimentul,
o rodire artistică cu
iubire,
cu drept de a fi cu
înviere,
un drept de a câstiga
calitatea de mire candidând la fericire
cu bobul transformat
în făină, în lumină, prin zdrobire,
frământându-l aluat
care aur stecurat capătă consistență-n pâine,
acoperământ al păcii, roadă
a muncii cu persistență şi conştiință-n mâine,
în ziua care se
cunoaşte de dimineață ca bine si, ca ceea ce se cuvine,
transforând şopot de
izvor de falnic viitor sub tricolor,
din gânduri şi sentimente
în reacții de emoții, în alchimii ce rezolvă găsind soluții la complicate
ecuații
care dau foc la valiză
cu autentice flăcări de pe comori
văzute şi descoperite
cu Mircea Eliade în nopți de sânzâiene
când Ilene, zâne bune,
deschid cutia pandorii,
nefaste spierietori de
ciori sau cu bune intenții semnalând din turnul de veghe corăbii cu prora-n
vânt
cormanite şi cârmuite
către unde se năzare omenire şi pământ,
omenire cu
preț-mântuire întru EMINESCU CU BONUS NEMURIRE.
Tu omule-n cuvinte-ți
torci tortul de pe furca vieții cu elexirul tinereții,
faci o paranteză şi-ți
dai foc la valiză semnalând cu flăcări de emoții comorile,
zilele din zori, de la
cântatori, şi până-n noapte târziu înhămate cu binele,
cu bună-cuvință şi
străduință întru Domnul Slavei
să fim cu bonus de
viață, cu biruință
torcâd autenticul de
pe furcă, ca o harnică şi o frumoasă țărancă
ițită la muncă pe
munte, pe deal, pe luncă,
iute-dinamică ca o
furnică şi cugetare adâncă,
îți frămânți firea şi
răsuceşti cu îndemână şi peste mână PATRIE LIMBA ROMÂNĂ
mintea şi sufletul ca
să-ți devină divin cântul-firul, ca cerul,
ca zezefirul pe
țesetura de aur a vremurilor
cu rost de dragoste şi
popor la mărețe şi fălețe de curți de dor
şi EMINESCU DE AMOR,
cutezător scriindu-se
versuri cu iz de România şi aventuri prin care baladesc îşi scrie
ciocârlia
cu lumina- mirabilă
sămânță- sinfonia bucuriei însămânțând în sfințenie sub brazde de humă
glia
aflând soluții cu
adecvate şi adevărate emoții la lumeştile ecuații cu urcuşuri şi coborâşuri
luminându-te prosper liber-om de carcter
prin eter efemer sub
cer cu fierul ascțit cu fier,
cu candelele de rod
aprinse primăveri de îngeri
întru rodiri de livezi
cu drept de a fi zi de zi
cu învieri.
PAVEL
RĂTUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu