Omul şi
Piatra...
Omul şi Piatra!
Piatra şi Omul!
O dublă mişcare
-
înspre cer şi
spre pământ!
Născut din
Lumină,
Omul
se-ntoarce-n Lumină.
Sub pulberea
timpului,
sensuri şi
vise, cândva, demult,
o lume într-o
piatră
- meteor,
munte, floare,
sfinx, templu,
piramidă,
far de lumină,
turn de veghe,
armă, cetate,
zid de-apărare,
coloană,
columnă, obelisc,
stâlp, pod,
treaptă, alee,
punte şi
poartă,
fântână, casă,
vatră,
moară, unealtă,
masă şi scaun,
podoabe şi
statui,
palat,
mănăstire, catedrală,
hotar de
trecere,
cruce
şi-ntunecat mormânt.
Cu irizări sau
mată, rece
sau din focul
adâncurilor aruncată,
aspră sau
netezită de ape,
de vânt, de
furtună,
păstrează-n ea
lacrimă,
suspin,
amprente, nuanţe, culori,
straturi,
inscripţii, hieroglife,
chipuri, urme de
paşi
şi treceri de
mări,
de copaci,
de-animale,
martor tăcut,
căzut,
călcat, uitat,
rostogolit,
fir de nisip
ce-n perle se
depune,
scânteie
aprinsă cu răbdare
şi, uneori,
pedeapsa zeilor
de-a fi etern
purtată.
Culeasă,
plânsă,
aruncată,
mângâiată,
cioplită,
şlefuită,
sculptată-n
rugaciune,
piatra coboară
din Cer,
lucrată de Om,
Pasăre Măiastră
se-nalţă-n Absolut.
Irina Lucia Mihalca
În 1951, academicienii R.P.R. l-au executat, marxist – leninist, pe Brâncuși
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu