COMUNICAT DE
PRESĂ în legătură cu reacții ale unor credincioși din Mitropolia Moldovei şi
Bucovinei față de Sinodul din Creta
August 14,
2016
În ultima
vreme, pe adresa Arhiepiscopiei Iașilor au fost trimise mai multe memorii în
care s-au exprimat diverse opinii în legătură cu întrunirea Sfântului și
Marelui Sinod din Creta (18-26 iunie 2016).
Răspunzând
acestor memorii și dorind a prezenta lămuririle necesare în legătură cu
participarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și
Bucovinei, la acest eveniment bisericesc, Biroul de presă al Arhiepiscopiei
Iașilor aduce la cunoștința celor interesați următoarele:
1. În cadrul
Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba
română pe site-ul basilica.ro. Pe marginea acestor texte există o serie de
reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor.
Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul,
dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh
de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice.
Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și
receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o
slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea
Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după
întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta,
Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget
bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei
Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.
Cele mai
multe reacții au loc în legătură cu documentul intitulat „Relațiile Bisericii
Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”. În acest document se afirmă că:
a. Biserica
Ortodoxă este „Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art.
1);
b. „ (…)
bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a
Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art. 21);
c. Există o
„criză profundă prin care trece mișcarea ecumenică” (art. 7);
d. „Biserica
Ortodoxă, (…) participând la organismul CMB, nu acceptă nicidecum ideea
egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii
ca pe un compromis interconfesional” (art. 18);
e. „Din
includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă
celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului”
(art. 19).
Cu toate
aceste precizări și altele asemănătoare, documentul „Relațiile Bisericii
Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” este cel mai dezbătut și criticat text
dintre toate cele care au fost adoptate în Creta. Trebuie, de asemenea,
menționat faptul că nu toți participanții la Sinodul din Creta și-au însușit
textul respectiv. Aflându-se în dezbaterea Bisericii și ținând cont de faptul
că patru dintre cele 14 Biserici Autocefale nu au fost reprezentate la acest
sinod, putem considera acest document în stare de analiză, nedefinitivat. Lipsa
unui consens panortodox plasează documentul într-un proces de revizuire totală
sau parţială, fiind necesare discuţii, amendamente sau completări în cadrul
unei viitoare întruniri a Sfântului şi Marelui Sinod.
2. Regretăm
că, în contextul acestor dezbateri firești din Biserică, există și luări de
poziție extreme, precum unele care se regăsesc în memoriul intitulat
„Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta”. Acest memoriu a
fost înaintat Centrului Eparhial din Iași în ziua de 11 august 2016 și a fost
publicat pe unele pagini de internet. Pentru a nu exista dubii cu privire la
convingerile și mărturia de credință ale Părintelui Mitropolit Teofan,
Înaltpreasfinția Sa reafirmă în fața preoților din parohii, a viețuitorilor
sfintelor mănăstiri și a creștinilor mireni din Arhiepiscopia Iașilor
următoarele:
«a. Hristos
și Biserica Sa Ortodoxă constituie tezaurul cel mai sfânt și scump, care nu
poate fi negociat sau diminuat în nicio formă și prin niciun compromis.
b.
Comunitățile și confesiunile creștine eterodoxe s-au îndepărtat în elemente
doctrinare fundamentale de la credința cea adevărată, așa cum a fost și este
aceasta cunoscută, trăită și mărturisită de Biserica Ortodoxă.
c.
„Acceptarea denumirii istorice a altor biserici și confesiuni eterodoxe”, așa
cum menționează documentul Sinodului din Creta, nu înseamnă și acceptarea
erorilor doctrinare sau eclesiologice ale acestora. Învățăturile și practicile
greșite ale eterodocșilor (ex.: o singură fire în Hristos, Filioque, primatul
papal, hirotonia femeilor și altele) sunt erezii și le consider ca atare.
d. Relațiile
ortodocșilor cu eterodocșii pot avea loc numai pe baza convingerii că Biserica
Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar
comunitățile și confesiunile eterodoxe s-au îndepărtat de la Adevăr și au
îmbrățișat învățături și practici greșite.
e. În
relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine trebuie exclus orice
compromis doctrinar. Concepții precum: teoria ramurilor, teoria pierderii
unității Bisericii, rugăciunea în comun cu eterodocşii sau alte idei şi
practici necanonice nu pot fi acceptate în viața Bisericii Ortodoxe.
f. Este
necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menținerea
calității de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecție și o
dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare și
așteptate de către mulți credincioși ortodocși.»
3. Este
important să menționăm că unele persoane ce se regăsesc pe lista de semnături a
memoriului „Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta” au
precizat, după ce textul a fost publicat pe internet, că nu au avut știință că
în document se propune întreruperea pomenirii ierarhului la sfintele slujbe.
Prezentăm în anexă, punctul de vedere al Ieroschimonahului Simeon Zaharia de la
Mănăstirea Sihăstria, așezat de inițiatorii demersului ca prim semnatar.
Această poziție este asumată și de către alți semnatari, precum Ieromonahul
Sava Popa de la aceeaşi mănăstire și Preotul Postelnicu Constantin Ciprian din
Războieni (Neamţ). Precizările acestor părinți arată maniera nepotrivită prin
care cel puțin o parte dintre semnăturile alăturate memoriului menționat au
fost colectate.
4.
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan îndeamnă poporul dreptmăritor din
Arhiepiscopia Iașilor la rugăciune pentru ca Hristos-Domnul să lumineze şi să
înţelepţească pe toţi cei implicaţi în această dezbatere. Este necesar a aborda
cu discernământ provocările împreună-vieţuirii în Biserică, în vederea
păstrării unităţii întru Adevăr şi a comuniunii de iubire între mădularele
acesteia.
Biroul de
Presă al Arhiepiscopiei Iașilor
August 15,
2016
Minuni întâmplate la Adormirea Maicii
Domnului
Îndată ce
Prea Sfânta Maică şi-a dat duhul ei preasfânt şi preacurat în mâinile Fiului
Său, toţi orbii şi toţi ologii, şchiopii şi bolnavii care veniseră acolo, din
oraş şi de pretutindeni de dimprejur, s-au făcut sănătoşi! Muţii vorbeau,
surzii auzeau, leproşii s-au curăţit, şchiopii umblau, că aşa a binevoit Prea
Sfântul Dumnezeu şi Mântuitorul Hristos, să cinstească Adormirea Prea Sfintei
Sale Maici, cu minuni preaslăvite, ca să ştie toţi că nu a adormit o femeie de
rând, ci Maica Cuvântului, Maica lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor (Prolog,
luna lui august, în 15 zile).
După
aceasta, dumnezeieştii apostoli, îndată ce Maica Domnului şi-a dat preacuratul
ei suflet, au început să audă mii şi milioane de cântări îngereşti în văzduh,
care lăudau şi cântau cântări pentru ieşirea Maicii Prea Sfântului Dumnezeu. Şi
au început a cânta şi ei, ca şi îngerii în văzduh. Şi luând patul acela cu
preacuratul şi preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu, au început să
călătorească la Ghetsimani, ca să-l ducă acolo, să-l puie în mormânt. Şi erau însoţiţi
de cântările îngereşti din văzduh, iar apostolii şi mulţimea creştinilor şi
toţi ucenicii lui Iisus Hristos cântau pe pământ. Şi era o cântare comună a
turmei celei cuvântătoare a lui Iisus Hristos de pe pământ şi a celei
înţelegătoare din cer, adică a îngerilor. Şi petreceau şi cerul, şi pământul –
adică şi oamenii, şi îngerii – pe Maica lui Dumnezeu la mormântul ei cel
preasfânt. Mergând ei astfel şi auzindu-se cântările şi simţindu-se mireasma
preasfântului trup umplând locurile pe unde treceau de bună-mireasmă, s-a
trezit zavistia iudeilor; şi unii dintre ei s-a dus cu mare îndrăzneală să dea
jos de pe umerii apostolilor patul acela preasfânt. Ba unul dintre ei a
îndrăznit chiar să se apropie şi să puie mâinile pe preasfântul pat. Dar – o,
minunile tale, Maica lui Dumnezeu! – toţi cei care voiau să dea jos năsălia de
pe umerii celor care o duceau au orbit şi nu mai vedeau nici de unde au venit
şi nici unde mergeau! Iar celui care a îndrăznit – un evreu numit Antonie – să
se atingă de acea preacurată năsălie pe care se afla preasfântul trup al Maicii
lui Dumnezeu, i s-au tăiat lui deodată, cu mână îngerească nevăzută, amândouă
braţele, rămânând lipite de năsălie, iar el a căzut jos leşinat şi aproape
mort. Şi cerea iertare Maicii lui Dumnezeu şi cei orbiţi, şi cel căruia i se
tăiaseră mâinile.
Şi atunci,
dumnezeiescul apostol Petru, luând de pe pieptul Maicii Domnului, de pe
năsălie, ramura de finic pe care i-o adusese Arhanghelul Gavriil, a pus-o pe
ochii celor orbiţi şi deodată s-au făcut sănătoşi, şi atingând cu ea mâinile
celui căruia i-au fost tăiate de îngerul nevăzut, s-au prins mâinile înapoi! Şi
aşa s-au săvârşit minunile preaslăvite ale Maicii Domnului. Aceasta i-a făcut
pe toţi să strige într-un glas: „Mare este Dumnezeu Iisus Hristos şi mare este
Prea Curata Lui Maică, Prea Sfânta Fecioară Maria!”.
Şi mergeau
cu toţii împreună. Mergeau chiar şi cei ce zavistuiau mai înainte, cântând şi
mărturisindu-şi păcatele lui Hristos Dumnezeu, şi căindu-se ei de greşeala cea
mai dinainte, lăudau pe Maica milostivirii, pe Maica Domnului, care nu a ţinuse
păcatul lor, ci îi iertase pe toţi şi le dăduse vindecare.
Sursa: Pr. Cleopa,
Predică la Adormirea Maicii Domnului
Minunea petrecută cu copilul îngropat
sub un val de pământ
Maica Domnului
Megalospiliotissa
În anul
1753, părinții de la Peștera Mare se apucaseră să reconstruiască unul din
metocurile mănăstirii, care stătea să se surpe, cel numit Vinica. Zidarii
săpaseră deja un șanț în jurul temeliei. Într-zi, pe la amiază, prânzind ei, un
ucenic de 12 ani, pe numele său Andrei, fiul lui Stavros Kolokinta, de loc din
satul Dumena, a rămas din întâmplare ultimul lângă șanț.
La un moment
dat, pământul din jur s-a surpat și băiatul a fost îngropat și strivit sub un
morman de pietre și de pământ. Meșterii, printre care și tatăl copilului,
dându-și seama de nenorocire, au început să sape, plângând și jelindu-se. Au
săpat până au dat de copilul căzut chiar pe temelii și care nu vorbea și nu mai
respira. Crezându-l mort, l-au scos și au început a-l pregăti pentru înmormântare.
În timp ce-l grijeau, băiatul a început să-și revină. Reîntros la viață, s-a
ridicat în capul oaselor și le-a povestit cine-l salvase și cum de mai trăia:
- Când s-a
surpat pământul și am căzut peste temelie, a apărut lângă mine o Femeie minunat
de frumoasă și strălucind de lumină, care a dat pământul la o parte de pe mine
și a aruncat toate pietrele care mă acopereau.
Copilul nu
suferise nici cea mai mică vătămare, nici la cap, nici la restul trupului, și
toate oasele îi erau întregi. Leșinase numai, dar s-a trezit după ce a fost
scos la lumina soarelui. Toți cei de față nu-și mai veneau în fire, dar
văzuseră minunea cu ochii lor și L-au slăvit pe Dumnezeu și au mărit-o pe Maica
Sa Preasfințită.
(Arhimandrit
Teofilact Marinakis, Icoanele făcătoare
de minuni ale Maicii Domnului, Editura Sophia 2008, pp. 340-341)
„Când ai un necaz mare, să te rogi
Maicii Domnului!”
15 August 2016
Arhimandritul Ioanichie Bălan
Maica
Domnului este Maica Domnului, Maica Mântuitorului Hristos. O mamă totdeauna
este foarte sensibilă faţă de fiul său, copilul său…
Să vă spun o
mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis şi a stat 20 de ani în
închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferinţe. Într-o anchetă extraordinar de
grea, i s-a terminat răbdarea şi şi-a pus în gând să găsească un mijloc ca
să-şi curme viaţa. Şi-a adus aminte, însă, că în tinereţe, când era liber,
bunica îi spunea: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”. Şi-a
adus aminte de acest lucru, şi spunea el: „Către Mântuitorul n-aveam curajul să
mă rog – pentru că avusese şi tânărul acesta greşelile lui –, dar către Maica
Domnului, care a fost şi ea pământeană ca şi noi, m-am rugat! Scurt.
O rugăciune
la disperare: Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile şi presiunile care mi
se fac aici! Ajută-mă! Se ruga în celulă. Şi peste câteva clipe vede intrând
prin uşa înaltă a celulei o făptură în alb, cu un Prunc în braţe: „M-ai chemat!
Am să te ajut. Fii în pace!” și a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după
aceea la anchetă. L-au mutat într-un alt loc, la Polul Nord undeva, şi toată
viaţa lui de după aceea – că a trăit încă mulţi ani în închisoare – a avut o
viaţă foarte liniştită în sufletul lui, deşi suferinţele din afară erau destul
de grele din când în când. Maica Domnului l-a ajutat în momentul următor după
rugăciunea sa.
Această
întâmplare o ştiu de la cel care a păţit-o. El mi-a spus-o. Şi în închisoare nu
se minte! În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui. Mi-a spus
bietul om ce a păţit şi cum i s-a rezolvat problema lui.
(Arhimandrit
Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Sofian, Editura Episcopiei Romanului,
1997, pp. 63-64)
Maica Domnului vindecă toate
neputințele
15 August
2016
Se vede în
Penticostar, în vinerea cea dintâi, că în Ţarigrad era un ostaş milostiv foarte
şi om îmbunătăţit, Leon cu numele, Machelie cu prenumele, care pentru bunătatea
lui l-a învrednicit Dumnezeu de s-a făcut împărat mai pe urmă. Deci, când era
încă ostaş, s-a întâmplat într-o pădure deasă, aproape de cetate, şi acolo a
văzut un orb, care era din călătorie şi arşiţă foarte însetat. Pentru aceasta
s-a întristat Leon, şi îl trăgea de mână ca să-l ducă mai înainte, nu cumva va
afla apă ca să-l adape.
Dar după ce
s-a dus o puţină depărtare de loc, a căzut orbul, neputând mai mult să umble de
sete, iar Leon căută multe ceasuri în pădure apă, şi n-a aflat. De care s-a
întristat foarte, temându-se nu cumva va muri orbul din împuţinarea lui.
Cercând dar în părţile cele mai dinăuntru, a auzit un glas, zicându-i: „Nu te
scârbi, o! Leone, că aproape de tine este apa, şi adapă pe orb. Apoi să-i speli
ochii lui cu dânsa, ca să cunoşti puterea mea. Iar tu să ştii că te vei face
împărat, şi atunci îţi adu aminte ca să-mi faci aici o biserică, ca să locuiesc
într-însa, să vină câţi au trebuinţă de ajutorul meu, ca să afle mântuirea
sufletului şi a trupului”.
Acestea
auzindu-le Leon, cu totul îngrozit, s-a bucurat, că a aflat trei daruri dintru
unul pe care l-a căutat. Deci, ducându-se înainte trei paşi a aflat apă într-un
lac, când a cunoscut întru sine şi multă veselie şi putere. Şi luând din apa
aceea, a adăpat pe orb, şi şi-a venit în fire. Apoi a spălat ochii lui, după
porunca Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Şi îndată, o! minunile tale,
Stăpână! a văzut cel mai dinainte fără vedere, şi a luat atâta veselie, pe cât
poate fiecare să o înţeleagă.
După puţină
vreme s-a suit Leon la vrednicie împărătească şi a zidit o biserică în locul
întru care a aflat apa cea vindecătoare, în numele Preasfintei Fecioare Maria,
şi a numit-o pe biserică, ca să se zică Izvorul cel primitor de viaţă. Fiindcă
apa aceea era dăruire de la Izvorul cel adevărat al vieţii, adică de la
Împărăteasa cea atotputernică.
Şi nu numai
această facere de minune a săvârşit, ci şi altele nenumărate, care covârşesc la
număr stelele cerului. Ca durerile de piept, şi încuierile udului, patimile
funiceilor, şi curgerile de sânge, frigurile, lepra, lingoarea, fierbinţelile,
albeţele ochilor, zgârcirile vinelor şi alte multe feluri de boale a vindecat
Împărăteasa cea atotputernică prin apa aceea purtătoare de viaţă, şi în fiecare
zi vindecă pe cei ce pătimesc. Şi morţii i-a înviat, întru slava Dumnezeului
nostru, Care din dânsa S-a născut negrăit. Căruia I se cuvine toată cinstea şi
închinăciunea în veci. Amin.
(Extras Din minunile
Maicii Domnului, Editura Doxologia, Iași, 2013)
Pr Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu