FIICELE FECIOAREI MARIA

Incepe postul Sfintei Marii

FIICELE FECIOAREI MARIA în REZISTENŢA

                            ANTICOMUNISTĂ DACOROMÂNĂ

                                             GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

     „La Mănăstirea greco-catolică din Obreja, jud. Alba,

       unei călugăriţe i se arătase în vis Fecioara Maria,

       care îi ceruse să spună tuturor credincioşilor

       să formeze o Armată Albă şi să înceapă lupta contra

       regimului comunist pentru apărarea credinţei şi a ţării.

       Aceste vorbe au fost scrise de călugăriţele din mănăstire

       într-un manifest şi împărţite rezistenţilor din zonă.”

                                       (Maica Maria Constantina Rozalia)

     << Era o FEMEIE îmbrăcată în alb, atât de frumoasă!

         Stătea în uşă la ora două noaptea. A întins mâna

         spre mine. Cred că era Maica Domnului!

         A stat în uşă, m-a privit blând şi

          m-a binecuvântat cu mâna întinsă!>>

                                 (Părintele martir Dimitrie Bejan)

                           

   MARIA S-a întrupat în FECIOARA Iubirii preasfinte, în credinţa purităţii, în Taina Dorului aprins, în leagănul nădejdii, în soarele rugii, în fiorul mistic, în asceza răbdării, în fuiorul smereniei, în leagănul chemării, în mireasma binecuvântării alese, în Răsăritul temerar al mărturisirii, în porfira suferinţei filocalice, în cântarea divină a Cuvântului, în Crăiasa pământului, în Icoana jertfirii  sofianice, în Mireasa cerului, în Maica Domnului, în Potirul sacru al slujirii, în sublimul Crucii-al nemuririi.

   Dragostea pentru Dumnezeu, pentru Fecioara Maria, pentru Neam şi pentru Ţară se ţese din firele de aur ale credinţei ortodoxe, urzite în tricolorul nădejdii, peste care se aşterne aşezarea milenară a frumuseţii dace, pe care se brodează Iubirea ca Filocalie a Suferinţei şi a Jertfei sfinte.

   Nimbul acestei dumnezeieşti Icoane îl aprinde în Sânul Bisericii Ortodoxe Rugul mărturisirii pătimitorilor.

    Mărturia este un drept divin al Adevărului. Aşadar, Mărturisirea se face numai întru chipul Adevărului.

   Mărturia-mărturisire este chipul creştinului în care se asumă rezistenţa împlinirii sale ca asemănare întru fapte deosebite, virtuţi.

   Toate Faptele Eroilor, Cuvioşilor, Mărturisitorilor, Martirilor şi Sfinţilor sunt Icoanele sfinte prin care surâde şi ne binecuvintează Dumnezeu, sunt Catapeteasma Bisericii Sale, sunt dăinuirile eterne ale moştenirii noastre cereşti.

          Rezistenţa este o trăire consubstanţială a credinţei şi a curajului. Rezistenţa este o conjugare a acestor două mari virtuţi, care se preling în jertfă şi se contopesc în iubire. Rezistenţa este misiunea şi binecuvântarea de a trăi creştineşte. Rezistenţa este mărturia despre Adevăr şi Dreptate. Acoperământul, podoaba ei este Religia, este Creştinismul, este Ortodoxia. Cele trei guri ale Rezistenţei, prin care se revarsă în Iubire sunt : Eroul, Martirul şi Sfântul. Ultimul fiind o încununare a celor doi.

            Rezistenţa prin Religie cere aşadar, Recursul excepţional la Memorie. Pierderea, memoriei, alterarea sau uitarea, amputează Istoria, contorsionează omul, ţine în robie colectivitatea. Virusarea Democraţiei, prin flagelul manipulării, al corupţiei, al imoralităţii, al individualităţii egocentriste, al politicianismului venal, al ateismului pervers, a complotismului mercenar, a condus la detronarea Naţiunii şi instaurarea dictaturii absolutiste.

   Graţie Măririi Sale cereşti, FECIOARA MARIA a zămislit pe pământul ei dac şi al nostru sfânt român, atâtea Vlăstare alese ale Rezistenţei creştine, ale Suferinţei filocalice, ale Jertfirii sofianice, ale Daciei nemuritoare !

       Haiducii Muscelului-au acţionat în sudul Munţilor Făgăraş în zonele: muntele Roşu, Izvorul Grosului, râul Doamnei, Iezer-Păpuşa, Leaota, Dragoslavele-Rucăr, Berevoiu, Urdea, Padina şi împrejurimi, cca. 10 ani, între 1948-1958. Partizanii erau iniţial organizaţi în mai multe grupuri care au fuzionat cu gruparea cea mare a colonelului Arsănescu ( într-o sinteză a securităţii efectuată pe perioada 1949-1951 reiese că existau 23 de grupuri teroriste din care s-au format 13 bande înarmate cu un număr de 85 elemente. Mai importante rămânând câteva grupuri, între care amintim:

   -gruparea cea mare Arsănescu-Păunaşul Codrilor;

   -gruparea Nucşoara-condusă de Toma Arnăuţoiu, alături de fratele său Petre, familia Jubleanu, Maria Plop, Constantin Popescu şi Aurelia Costea;

   -gruparea Slatina-aparţinătoare familiei Chirca şi Benone Milea;

   -gruparea Şuţa-condusă de fraţii Gheorghe şi Luca Şuţa, fraţii altei Eroine Elisabeta Rizea. Toate aceste grupări mai mari sau mai mici îşi aveau susţinători în satele/ comune: Corbi, Sboghiţeşti, Slatina, Gruiu, Nucşoara, Domneşti, Măţău, Berevoieşti, Vâlsăneşti,  Poinăreni, Capul Piculi, Stăneşti, etc.

      MARIA Chirca-Eroina din Nucşoara era membră a grupării Chirca, inclusă în grupul Arnăuţoiu şi în respectivul Corp-Haiducii Muscelului condus de colonelul Gheorghe Arsănescu. Eroina şi-a aruncat în lupta Rezistenţei anticomuniste întreg cugetul ei în care s-a zămislit aspiraţia de dreptate, credinţă şi adevăr a Neamului multimilenar dacoromân, elanul unei nădejdi neclintite şi numeroasa sa familie (Aurel, Gheorghe, Gheorghe I., Eugeniu, Elena I., Marina, Marinica, Anica I. Simion). În vara anului 1951, luna Iunie Maria l-a rugat pe părintele Nicolae Andreeescu să ia legătura cu Toma Arnăuţoiu pentru a sprijini grupul fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu. Întâlnirea a avut loc în comuna Corbi la moara Poinăreanu din Zăvoi. Scopul vizat era înlesnirea de a intra în posesia armamentului aflat în podul Bisericii Poinărei. În lotul Arnăuţoiu mai activau următorii preoţi: Ion Constantinescu, Ion Drăgoi, Nicolae Mănescu şi Ilie Dragomirescu, alături de presbiterele Maria Andreescu, Justina Constantinescu (a primit 15 ani muncă silnică), fiica ei Iuliana Preduţ ( a primit 12 ani muncă silnică) şi băiatul părintelui Drăgoi, Cornel. Nenorocirea a fost că după o vreme părintele Nicolae Andreescu a devenit ulterior popa Nicolae-un Iuda iubitori de arginţi, recrutat de securitate prin intermediul împuternicitului cultelor, trădându-şi colegii şi grupul partizanilor. Am cunoscut-o la patriahala vârstă de 93 de ani, în 2008, cu prilejul unui Simpozion al comemorării faimoşilor Partizani musceleni, la o locaţie din Rucăr. Era tot voinică, cu trăsături încă frumoase, venerabilă, dârză, aristocrată şi mândră că aparţine acestui Neam nobil, luptător şi ortodox. (Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu, Luptătorii din Munţi. Toma Arnăuţoiu Grupul de la Nucşoara Documente ale Anchetei, Procesului, Detenţiei. Ed. Vremea, Bucureşti-1997)

   MARINICA Chirca era o femeie cu chip plăcut, curajoasă, devotată cauzei partizanilor şi deosebit de ageră.

 Marinica a fost arestată în Decembrie 1963, deşi a făcut faţă tuturor pericolelor, reuşind să se sustragă capcanelor întinse de securitate şi de Miliţie, mai bine de un deceniu: „Marinica Chirca, poate cel mai interesant personaj în viaţă dintre supravieţuitori, una dintre cele două surori care au stat ascunse cinci ani în podul unei case, după ce nimeni, de frică, nu le deschidea poarta.” (Aurora Liiceanu, Rănile Memoriei Nucşoara şi rezistenţa din munţi. Ed. Polirom, Bucureşti-2003, p. 14, 23, 29, 92)

   MARIA Gligor-fiica lui Vasile şi Maria Tânţ născută în Braşov, la 22 Iunie 1922-sub ocrotirea Sf. Ier. Grigorie Dascălul-Mitropolitul Ţării Româneşti. Absolventă a 4 clase medii, funcţionară. Femeie hotărâtă, dintr-o bucată, de neclintit. A întreţinut legături cu liderii grupurilor de partizani: Alexandru Maxim - fratele marelui mistic Virgil Maxim,unul din Sfinţii Închisorilor şi fiu al Prahovei, care avea în componenţa grupului din Galda de Jos, 100 de membrii, parte din ei rude ale lui Horia şi Avram Iancu, dar toţi urmaşi ai neînfricaţilor Daci, cade martir; Ştefan Popa - frate cu alţi 2 luptători anticomunişti, licenţiat în Drept la Cluj, fiul preotului ortodox din Decea, şeful F.D.C.-Turda, organizator pe judeţul Alba cu un grup de 47 de luptători, între care 5 femei; Leon Şuşman - licenţiat în Drept la Cluj, şef de garnizoană, şef-adjunct al poliţiei Turda, căsătorit cu 4 copii, îşi desfăşoară rezistenţa în zonele Podeni-Ciugudu de Sus-Ormeniş-Cisteiu de Mureş-Cicău-Aiud-Ocna Mureş-Blaj, susţinut de numeroasa sa familie, în frunte cu Victoria-mama sa, Silvia-sora şi Maria,detaşamentul său avea 81 de partizani, între care se aflau şi 5 femei.

 Filată de securitate, Maria este arestată în 5 August 1949, primeşte 1 an de închisoare, cf. Sentinţei nr. 42/ 26 ian. 1950.

   MARIA Sava-vede lumina zilei în Apoldul de Jos-Sibiu, la 26 Iulie-1894, Ziua Sf. Mc. Ermolae, Paraschevi şi Ioanichie cel Nou de Muscel. Absolvise la Sibiu 2 clase de gimnaziu, văduvă cu 2 copii. Maria era credincioasă, cu nădejde că Dumnezeu nu ne va lăsa striviţi de tăvălugul roşu ateu. L-a găzduit pe Ştefan Popa făcându-i legătura cu părintele Titus Dăian. Maria este urmărită de securitate pentru colaborarea cu partizanii, arestată pentru nedenunţarea bandiţiilor, la 11 Martie 1949, anchetată şi condamnată. Se comportă demn pe toată perioada detenției.

   MARIA Cremene-fiica lui Dumitru şi Maria, născută în Pleşeşti-Alba la 3 Octombrie, 1912 -Ziua Sf. Dionisie Areopagitul. A fost căsătorită cu Dănilă Cremene cu care a avut 3 copii. Curajul şi răbdarea sunt aripile care-i dau elan. Pentru activitatea de luptătoare anticomunistă în Grupul lui Leon Şuşman, la 20 Octombrie 1957, este arestată şi condamnată la 18 ani muncă silnică. Trece prin închisorile Oradea, Arad, Gherla, fiind eliberată în 1964 pe 15 Aprilie.

   MARIA Popovici-s-a născut în comuna Poşaga de Jos-Alba în familia lui Tănase şi Maria, la 23 Iulie 1927-Ziua Sf. Mc. Apolinarie. Fără avere, casnică, dar dârză şi tenace în acţiunile ei. A făcut parte din Grupul de partizani-condus de Leon Şuşman, fiind arestată în 20 Octombrie 1957, condamnată la confiscarea averii şi 5 ani muncă silnică. A suferit creştineşte în închisorile Arad, Miercurea Ciuc şi Gherla. În 1962, pe 18 Octombrie este eliberată, dar securitatea se îndură şi-i dă un supliment de domiciliu obligatoriu în Lăteşti.

   MARIA Popa-s-a născut în satul Feisa, comuna Bălcaciu-Alba la 2 Aprilie 1903-în Ziua Sf. Cuv. Tit. Era mamă a 4 copii frumoşi. Ea însăşi distinsă, cu suflet curat şi nădejde în Maica Domnului. Maria-partizană a Grupului Şuşman l-a găzduit pe Ioan Mărgineanu, din Grupul lui Cornel Deac şi Nicolae Moldovan, care aveau 26 de luptători. Este arestată în 1953 pe 23 noiembrie, primind un an şi jumătate de închisoare. A fost deţinută politic la Penitenciarele Codlea şi Mislea. A fost eliberată în 1955, pe 21 Mai de Ziua Sf. Împăraţi Constantin şi mama sa împărăteasa Elena. (Ion Gavrilă Ogoranu/ Elis Neagoe-Pleşa/ Liviu Pleşa, Brazii se frâng, nu se îndoiesc, vol. VII. Rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni. Ed. Marist, Baia Mare-2007, p. 258-335)

      În această Apocalipsă Roşie năpustită asupra pământului sfânt al Daciei s-au încleştat două forţe puternice, antagonice: represiunea miliției comuniste şi Rezistenţa religioasă.

     Cea dintâi s-a întrecut în ură, sadism, tortură, minciună, bestialitate, crimă, şi a învins.

      Cealaltă şi-a adunat cioturile în rugi, privirile în lacrimi, credinţa în suflet, nădejdea în scorburi, cerul în năframă, tricolorul în iureş, cutezanţa în sânge, bucuriile în suferinţă, rămăşiţele în frângeri, iertarea în suspin, Crucea în jertfă...

 Și-a biruit ! 

     Legătura de pământ, de moşie, de propietate, de ţară este un drept divin al Libertăţii omului care-i sfinţeşte adevărul, demnitatea, legătura de sânge, iar acestea, jertfite, consfinţesc la rândul lor Neamul, respectiv Biserica lui Hristos.

     Preoţii şi învăţătorii ortodocşi s-au solidarizat totdeauna cu cauza dreaptă a apărării Fiinţei naţionale creştine, fie cu oştirea Voievodului sau, după caz, cu ţăranii şi partizanii Rezistenţei anticomuniste.

     Satul, Comuna, Codrul, Bordeiele, Munţii au devenit adevărate Fortăreţe ale Cuiburilor de Vulturi-Partizani, care au păstrat aprinsă Candela Ortodoxiei Românismului în Farul universalităţii.

     Rezistenţa Feminină a abordat o îndârjire legendară şi un devotament mistic în lupta pentru apărarea Crucii şi a Flamurei nobleţei noastre milenare.

     Dincolo de nimbul eroilor, de figurile lor legendare, de apoteoza mulţimii participante, de filocalia suferinţei în detenţie, de aura jertfei martirilor se înalţă deasupra tuturor ca o lumină taborică-Icoana mistică a Ţării noastre sfinte prin zelul, sacrificiul, demnitatea, credinţa şi durata acestei lupte creştine a Rezistenţei anticomuniste, de două decenii: 1944-1964.

    *   STĂM AICI DE ZECI DE MII DE ANI, FIINDCĂ APARŢINEM

         CONŞTIINŢEI CREŞTINE DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM!

·         Din Ciclul: Filocalia Suferinţei şi a Jertfei.

·         Cinstire şi Iubire pururea FECIOAEI MARIA!

·         Cinstire şi recunoştiinţă tuturor Eroinelor şi Martirelor noastre!