Am confundat
egoismul cu demnitatea. Altceva este demnitatea și altceva egoismul.
Egoismul
vrea să devenim noi centrul lumii, toți să vorbească despre noi și să se
minuneze de noi, să ne adore. Am întâlnit oameni care s-au distrus din pricina
egoismului lor.
Și, ca să nu
se strice imaginea lor exterioară, iau psiho-medicamente. Preferă înjosirea
trupului lor, moartea sufletului lor, numai să nu se strice imaginea lor
exterioară. Și sunt atât de egoiști, încât nici pe Dumnezeu nu acceptă să-L
roage pentru a-i izbăvi de la distrugerea care i-a cuprins. Egoism bolnăvicios,
aducător de moarte!
Din pricina
egoismului a fost izgonit omul din Rai, egoismul este rădăcina multor rele, ce
nu ne lasă să sporim în viața noastră duhovnicească. Egoismul și mândria ne fac
față de Dumnezeu vrăjmași ai Săi, pentru că Sfânta Scriptură este limpede când
zice că „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă”.
Oamenii însă
care-L au în sufletul lor pe Dumnezeu, folosesc egoismul pentru folosul lor. Și
au puterea dumnezeiască să transforme egoismul în demnitate. În timp ce alții
preferă să fie târâți de egoism, decât să ceară mila lui Dumnezeu. Nefericirea
și singurătatea sufletului lor în toată grozăvia lor!
Fragment din
cartea Monahiei Porfiria – Ascultă-mă! ce va apărea în
curând la Editura Evanghelismos.
Eram prin
anii ’50-’53 spiritualul Seminarului de la Neamţ, singurul seminar monahal din
ţară. Aveam 35 de diaconi elevi. Şi am slujit Sfânta Liturghie împreună cu un
diacon mai în vârstă decât ceilalţi.
Diaconul,
tocmai în momentul în care ţineam predică – că eram obligaţi să le ţinem un
cuvânt de zece minute, în care le vorbeam despre Sfintele Taine, care se pot
arăta în chip de pâine şi în chip de carne sau în chip de prunc – , consuma
Sfintele şi gândea: „Ce, o fi chiar aşa cum spune părintele?” Şi i s-a umplut
gura de sânge şi carne în loc de pâine. Şi i-a căzut potirul pe Proscomidier şi
el a căzut jos. Eu am crezut că s-a îmbolnăvit. Eram la o jumătate de metru de
uşa altarului. S-a îndoit. Vă închipuiţi, dragii mei! Vedeţi, nu trăia în
credinţă. „N-o fi chiar aşa cum spune părintele…!” Dar pentru care motiv te
pregăteşti tu pentru preoţie?
De două ori
s-a întâmplat în viaţa mea. Odată la Sihăstria şi odată acum, la Neamţ.
Dragii
mei, să ştiţi şi lucrul acesta. Dumnezeu a creat cele mai grozave lucruri! A
creat o femeie distinsă, care a născut pe Hristos, şi a creat preoţia, care-L
aduce pe Dumnezeu din cer să-L nască pe Sfânta Masă!
Vă daţi
seama ce înseamnă preoţia! Nu faceţi deosebire între duhovnicul cutare şi
duhovnicul cutare. Orice duhovnic are putere să te dezlege. Nu te dezleagă
vrednicia lui, ci te dezleagă harul lui Dumnezeu din el. A dat Dumnezeu putinţa
aceasta preotului, să ne dezlege de păcatele noastre, căderi grozav de grele,
şi le dezleagă pentru totdeauna.
Vă dați
seama ce posibilități are omul să se mântuiască? Indiferent cum, un duhovnic
trebuie să știe și să fie fericit când i se spun păcate grele, pentru că
salvează un om din adânc de ape. Și nu-l mai ceartă de ce este ud. Bine că l-a
scos din apă.
Ne
vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria
Sursa:
Pr Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu