Să ne rugăm pururea pentru vrăjmaşii
noştri!
Rugăciunile
păcătoase sunt acele rugăciuni rostite de om cu păcat şi cu patimă.
Adică atunci când te rogi pentru răul cuiva, pentru moartea cuiva, pentru
a te răzbuna.
Aceste rugăciuni sunt rele pentru că Mântuitorul ne-a
poruncit să ne rugăm pentru vrăjmaşi şi să binecuvântăm pe cei ce ne
asupresc, îndemnându-ne la o iubire desăvârşită, curată, asupra aproapelui
nostru. Rostind astfel de rugăciuni o facem cu ură asupra aproapelui, cu
dorinţă de răzbunare. Rugăciunea trebuie să fie pentru a cere îndreptarea
aproapelui şi întoarcerea de la răutatea lui cu dragoste asupra
noastră.
(Pr.
Argatu V. Ioan, 445 Răspunsuri duhovniceşti ale Părinteleui Ilarion
Argatu la întrebările credincioşilor, Editura Mila creştină, 2005, p. 120)
Milostenia, un test al dragostei
Să vă spun
ceva din Pateric... Un părinte cuvios și milostiv avea un
ucenic, pe care-l purta cu el peste tot. Observă ucenicul că într-o zi un om
sărac și zdrențuit a cerut de mai multe ori să fie miluit și de fiecare dată
părintele său îl miluia. La un timp îndrăznește ucenicul să-l întrebe pe
părintele său:
Părinte,
iertați-mă! Am observat că acest cerșetor a venit de mai multe
ori să-i dați bani, crezând că nu-l veți recunoaște. M-am uitat bine la el și
era tot el la toate colțurile de ulițe pe unde am trecut și tot el era și în
fața bisericii pe lângă care am trecut. L-ați miluit de vreo
cinci ori până acum. Cred că nu v-ați dat seama că era tot el!
Știu că
tot el a fost, de fiecare dată l-am recunoscut!
Și atunci de
ce nu i-ați făcut observație, să nu creadă că suntem niște proști pe care poate
să-i păcălească?
Fiule! Am
dat de fiecare dată și nu pot respinge sau să cert, pentru că nu știi care
dintre ei este și-ți cere Hristos!
Ucenicul a
luat înțelepciune de la părintele său, că nu trebuie să respingi și să
judeci nici un sărac, pentru că nu știi care dintre ei este trimis
de Hristos să-ți încerce dragostea față de aproapele.
(Pr. Ioan
V. Argatu, Răspunsuri duhovnicești la întrebările credincioșilor
ale Părintelui Ilarion Argatu, Editura Mila Creștină, Fălticeni, 2010, pp.
415-416)
Când te rogi pentru cineva, postul și
nevoința sunt condiții necesare
Părinte,
atunci când ne rugăm pentru un oarecare motiv serios, oare trebuie ca
rugăciunea să fie însoţită de post?
Nici nu mai
încape discuţie. Acesta este ceva ce se impune. Postul şi nevoinţa sunt
condiţii absolut necesare. Dar pentru ca rugăciunea să se facă în chip corect,
trebuie să te doară pentru ceilalţi. Pentru că tipicul multor creştini din
vremea noastră este să nu dorească să se mâhnească. Chiar şi
pensionarii, care toată ziua stau, nu se duc să se apropie de un copil părăsit,
deoarece aceasta cere durere de cap. Mănâncă, îşi beau cafeaua lor, fac o
plimbare, se duc la vreun spital care are infirmieri, la ceva organizat, ca să
vadă vreun bolnav, pentru că lucrul acesta este mai uşor. Adică fac aceasta ca
să fie satisfăcuţi, şi astfel îşi odihnesc gândul că şi-au făcut datoria. Pe
câţi n-am îndemnat să ajute copii părăsiţi! Dar n-au făcut nimic.
(Cuviosul
Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie
duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a,
Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 338-339)
Sursa:
Pr. Alexandru
Stanciulescu Barda
Balada
Brâncovenilor...
https://www.youtube.com/watch?v=E9fmOiJrg5A
...într-o interpretare de excepție.
Balada o începe protopsaltul Bogdan Marin, apoi i se adaugă
și Cristi...
O cântare într-o armonie sublimă și cu trăire, cum se cuvine
acestei dramatice balade!
Баллада о господаре Валахии Константине Брынковяну - Baladă
a lui Constantin Vodă Brâncoveanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu