Niciodată să nu te
saturi a chema pe Hristos!
Iisus să fie
îndeletnicirea şi gândirea cea mai aleasă a minţii tale! Iisus să fie răsuflarea ta şi niciodată să
nu te saturi a chema pe Hristos! Din această pomenire continuă şi preadulce a
lui Iisus se vor răsădi şi vor creşte copaci mari ca cele mai mari virtuţi:
credinţa, nădejdea şi dragostea.
Aşadar, rosteşte şi tu
numele lui Iisus cu dragoste şi cu lacrimi, deoarece, după Sfântul Isaac Sirul: Pomenirea
celor dragi pricinuieşte lacrimi. Precum o casă, care are înăuntrul
său pe stăpânul, este curată, aşa şi sufletul care are pe Stăpânul Hristos
locuind înăuntrul lui este de cinci ori mai curat, deoarece Stăpânul Hristos cu
toate vistieriile Duhului S-a sălăşluit în el.
(Sfântul Ioan Iacob
de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaş
ca mine, Editura Doxologia, Iaşi, 2010,
pp. 429-430)
Care este fapta bună cea
mai iubită de Dumnezeu?
Zis-a un bătrân
oarecare: „Fiilor şi fraţilor, să înţelegeţi şi să ştiţi toţi aceasta: că nici
una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui
Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru scârbe.
Şi nu se bucură Dumnezeu
de alta mai tare, decât atunci când cineva rabdă bucuros orice fel de scârbe i
s-ar întâmpla lui (cum este de pildă boala, clevetirea pe nedrept sau
prigonirea şi alte necazuri).
De asemenea, şi de la
cel care este bolnav cu trupul său, nu cere Dumnezeu post şi înfrânare de
mâncare şi băutură sau altă osteneală şi nevoinţă a trupului. De la el cere
Dumnezeu numai multă milă şi rugăciune duhovnicească şi să-i fie mintea lui
pururea la Dumnezeu, iar postul şi osteneala trupească le face omul pentru
domolirea zburdăniciunilor fireşti, adică pentru înfrânarea necuratelor pofte
şi a patimilor trupeşti.
Boala trupului este mai
presus decât postul, iar răbdarea cu mulţumire a bolnavului este mai presus
decât toată nevoinţa şi osteneala trupului.
Pentru aceea, de la
bolnav nu se cere şi nici nu se cearcă postul şi înfrânarea şi alte osteneli,
ci datoria lui este să mulţumească pururea cu osârdie şi cu toată inima sa lui
Dumnezeu, rugându-se să i se dea răbdare”.
(Sfântul Ioan Iacob
de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul
nevoiaș ca mine... Opere complete,
Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 423)
De ce te-ai speriat de mine și ce rău ți-am făcut?
Venind un grup de pelerini în 1981 din Grecia să se închine la
locurile Sfinte și ajungând la
Hozeva, o credincioasă pe numele Elena, apropiindu-se de racla Sfântului
Ioan Iacob a zis: „Mai bine nu veneam să văd acest mort despre care
unii spun că este Sfânt”.
După ce a ajuns noaptea târziu la Ierusalim, nu a mai putut să
doarmă, iar în ziuă, ațipind puțin, l-a visat pe Sfântul
Ioan Iacob, tânăr cu chip luminat și frumos, care i-a zis: Elena! De ce te-ai speriat de mine și ce rău ți-am făcut?
A doua zi, Elena a dorit să vină la Hozeva să se roage Sfântului
Ioan Iacob s-o ierte, dar nu se putea fiindcă trebuia să plece împreună cu
grupul de închinători în Grecia. De atunci, o durere de cap și o frică nu a mai
lăsat-o până când a reușit să vină din nou
să se închine la racla Sfântului Ioan Iacob.
Acum s-a vindecat și i-a
cerut Părintelui Ioanichie să-i dea o icoană cu
Sfântul Ioan Iacob. Părintele neavând nici o icoană i-a dat o fotografie pe
care ea a primit-o cu multă bucurie și, de câte ori mai venea la Ierusalim, spunea că mult o
ajută pe ea Sfântul Ioan Iacob când îl pomenește în rugăciuni. Așa a făcut ea cunoscut la multă lume din Grecia despre
puterea Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva.
(Extras din Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul - Opere
complete, Editura Doxologia, 2013)
~o~
Spovedania
– Taina care ne eliberează
Pocăința-i Taină mare
Dată pentru fiecare,
Pentru tânăr și bătrân
Pentru slugă și stăpân,
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce stă pe tron.
Pentru turmă și păstori,
Pentru cei din închisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Și precum
ne-nvață Crezul
Spovedania-i botezul
Care spală, care curmă
Tot păcatul, fără urmă. (...)
Și câți sfinți și cuvioși
N-au ieșit din păcătoși?
Care-au plâns și-au suspinat
Pentru orișice păcat.
Tot mereu, părinții noștri
Și părinții dragi ai voștri,
Post de post se spovedeau
Și mereu
se-mpărtășeau.
Ei nu amânau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci făceau cu pregătire
Sfânta lor mărturisire.
Și n-aveau
atunci, ca noi,
Viață bună, ci
nevoi,
N-aveau cărți de rugăciune,
Nici biserici mari și bune.
N-aveau preoți mulți în sate,
Dar vezi, nici așa păcate.
Nu cântau ca noi, frumos,
Ci trăiau după Hristos.
Nu spuneau din gură multe,
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorbă, orice sfat,
Le primeau cu-adevărat.
(Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Taina Sfintei
Spovedanii)
*
* * *
*
*
Cu prilejul Sărbătorii
Adormirii Maicii Domnului, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra
Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în
toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște
sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și în Adevăr!
La mulți și fericiți ani!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Sursa:
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu