VIATA E UN JOC 6

VIATA E UN JOC 6

Florence Schovel - Shin

Capitolul VI

ARUNCAREA POVERII

IMPRESIONAREA SUBCONSTIENTULUI

"Lasa soarta in mina Domnului". Cind omul cunoaste puterea lui proprie si a infaptuirii mintii lui, caut drumul cel mai usor si mai rapid, pentru a impresiona subconstientul in bine, pentru ca numai intelegerea intelectuala a adevarului nu aduce rezultate. In cazul meu propriu, am gasit ca cea mai usoara cale este aceea de a "arunca povara". Un metafizician a explicat odata aceasta, astfel: "Ceea ce face ca un lucru sa fie greu este gravitatea si daca o piatra ar putea fi ridicata in afara cimpului de gravitatie, in ea nu ar mai exista greutate". Acest lucru il afirma, metaforic, Isus: "Jugul meu este bun si povara mea este usoara." El a depasit vibratiile lumii, traind in lumea cu patru dimensiuni unde este numai perfectiune, abundenta, viata si bucurie. El a spus: "Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si eu va voi odihni!" "Luati jugul meu asupra voastra fiindca jugul meu este usor si povara este usoara".

Ni se spune, de asemenea, in Psalmul 54: "Lasa soarta ta in seama Domnului!". In multe pasaje din Biblie ni se spune ca batalia este a lui Dumnezeu si nu a omului, ca omul trebuie sa stea intotdeauna linistit ca sa vada "mintuirea" lui Dumnezeu. Asta arata ca mintea supraconstienta sau chiar Christ dinlauntru este comandantul care conduce batalia omului si usureaza povara lui. Se vede ca omul violeaza legea ducind el povara, ca o povara este un gind advers, acesta la rindul lui fiind inradacinat in subconstient. Pare aproape imposibil a afla un drum prin care sa poti dirija subconstientul prin constient (sau minte rationala), intelect; daca mintea rationala este limitata in conceptia ei si este plina de indoiala si frica. Cit de pozitiv pare atunci sa arunci povara in mintea supraconstienta (sau Christ dinlauntru) unde ea devine "usoara" sau se dizolva in "nimicnicia originala".

O femeie, intr-o urgenta mare de bani, a facut afirmatia: "Arunc povara lipsei lui Christ dinlauntrul meu si eu merg spre abundenta". Credinta in lipsuri era povara ei si cind a trecut-o lui Christos dinlauntrul ei, supraconstientul a inundat constientul cu credinta in belsug, toate acestea avind ca rezultat o avalansa de bunuri. Noi citim: "Christ din tine este speranta gloriei".

Alt exemplu; una din studentele mele a capatat, cadou, un pian, dar ca sa-l poata duce acasa trebuia sa-l mute pe cel vechi, fiindca in locuinta ei nu incapeau amindoua. Dorea sa-l pastreze pe cel vechi si nu stia unde sa-l duca. Era disperata caci noul pian trebuia sa soseasca si nu avea deloc unde sa-l puna. Atunci i-a venita sa spuna mereu: "Arunc aceasta povara lui Christ dinlauntrul meu si sunt libera". Citeva minute mai tirziu primeste un telefon de la o prietena care o intreaba daca ii poate inchiria pianul ei cel vechi si asa el a putut fi mutat din locuinta exact cu citeva minute mai devreme de sosirea celuilalt. Cunosteam o femeie a carei povara era minia: "Arunc povara miniei mele lui Christ dinlauntrul meu si sunt libera sa fiu blinda, armonioasa si fericita". Atotputernicul supraconstient a inundat subconstientul cu dragoste si intreaga ei viata s-a schimbat. De ani de zile, minia o tinea intr-o stare de neliniste si intemnitase sufletul ei. Afirmatiile trebuia facute fara incetare ceasuri intregi, incet sau tare, linistit sau calm, dar cu hotarire. De multe ori am comparat acest proces cu desumflarea unei armonici; noi insine trebuie sa ne desumflam prin cuvintul rostit.

Am remarcat ca prin "aruncarea poverii" lucrurile apar mai clar intr-un interval de timp mai scurt. E imposibil sa ai o viziune clara daca mintea carnala e linistita. Indoiala si frica otravesc mintea si corpul; imaginatia este lasata sa rataceasca in voie, atragind dezastre si boli. Repetind cu tarie afirmatia "Arunc povara aceasta lui Christ dinlauntrul meu si ma eliberez de ea", viziunea se clarifica si trezeste un simtamint de usurare si, mai devreme sau mai tirziu, apare manifestarea binelui, fie in sanatate, fericire sau avere. O studenta mi-a cerut sa-i explic "intunecimea dinaintea zorilor". M-am referit intr-un capitol precedent ca, adesea, inaintea unei mari realizari, ceva pare sa mearga rau, adinci deprimari incearca constiinta. Din subconstient se ridica indoiala si frica generatiilor trecute. Acestea, rasarind la suprafata, ca niste ramasite, trebuiesc gonite. Aici trebuiesc lovite timbalele asa cum au facut odinioara biblicii, a da multumire ca totul e salvat chiar atunci cind pare inconjurat de dusmani (lipsuri sau boala). Studenta a continuat: "Cit de mult trebuie sa raminem in intuneric?". I-am raspuns: "Pina o sa poti vedea in intuneric si aruncind povara, poti vedea in intuneric". Credinta activa este esentiala in impregnarea subconstientului. "Credinta fara actiune este moarta". Aceasta voi incerca sa explic aici. Isus a aratat credinta activa cind a poruncit multii sa sada inainte si a multumi pentru piine si peste. Credinta activa este podul peste care trecem in Tara Fagaduintei. Exemplu; dintr-o neintelegere o femeie a fost separata de sotul ei pe care il iubea cu pasiune. El a refuzat orice incercare de impacare si nu voia sa comunice cu ea pe nici o cale. Ajungind sa cunoasca legea spirituala, cu inca aparenta de separare, facea afirmatia: Exista asemenea suparari in Mintea Divina, totusi nu pot fi despartite de dragoste si de tovarasul care este al meu prin drept divin. Ea dovedea credinta activa, asezind pentru el un loc in fiecare zi la masa, impingind astfel subconstientul la reintoarcerea lui. A trecut un an, femeia nu a sovait in credinta ei si, intr-o zi, el s-a intors.

Subconstientul este adesea impresionat prin muzica. Muzica are o calitate multidimensionala si sloboade sufletul din inchisoare. Ea face posibile si usor de indeplinit lucrarile cele mai extraordinare. Aveam o prietena care folosea zilnic armonia ei in acest scop. Compunea in armonia perfecta, eliberind, astfel, imaginatia. Alta, dansa pe cind facea afirmatiile ei. Ritmul, armonia muzicii, miscarile incarca cuvintele cu puterea uluitoare. Trebuie, de asemenea, sa-ti amintesti a nu irosi ziua cu lucruri "mici".

Invariabilul, inaintea unei indepliniri (realizari), apare ca "somnul pamintului". Inainte ca Columb sa fi descoperit America, el a vazut ramuri si pasari , ceea ce i-a aratat ca pamintul este aproape. Asa este si o realizare, numai ca, de cele mai multe ori, noi consideram semnul o realizare, insasi prin aceasta fiind amagiti.

O femeie a spus "cuvintul" pentru o garnitura de farfurii si nu mult dupa aceea, o prietena i-a adus o farfurie veche si crapata. A venit la mine si mi-a spus: "Uite, am spus cuvintul pentru o garnitura de farfurii si tot ce am primit a fost o farfurie crapata!". "Farfuria aceasta a fost numai un semn al pamintului; asta dovedeste ca farfuriile tale sunt pe drum!". Farfuria era "pasarile" si "ramurile", si, intr-adevar, putin dupa aceea, a venit serviciul dorit. Crezind in mod continuu, impresionezi subconstientul. Daca omul isi inchipuie ca e bogat si are succes, la timpul potrivit, "va recolta". Copiii sunt intotdeauna increzatori si, cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra in ea". Cunosteam o femeie care era foarte saraca, dar niciodata nu manifesta aceasta simtire a saraciei. Capata cite o mica suma de bani de prietenii ei mai bogati, acestia cautind mereu sa-i aminteasca cit e de saraca si ca trebuie sa faca economii. Dar ea, fara sa se sinchiseasca, isi cheltuia banii, fie pe o palarie, fie pe un cadou si era intr-o incintatoare stare mentala. Gindurile ei erau mereu concentrate spre o imbracaminte frumoasa, spre inele si lucruri, fara nici o alta preocupare. Traia intr-o lume a minunilor si numai bogatiile i se pareau reale. Ea s-a maritat cu un om bogat si astfel totul a devenit realitate. Nu stiu daca omul acela a fost "alegerea divina" dar bogatia, trebuia sa se manifeste in viata ei, asa cum ea, singura, si-a imaginat-o.

Nu exista pace sau fericire pentru om pina ce nu si-a nimicit toata frica din subconstient. Frica este energie gresit dirijata care trebuie transmutata in credinta. Isus a spus: "De ce va temeti, o, voi necredinciosilor?". Toate lucrurile sunt cu putinta celor credinciosi. Am fost adesea intrebata, ce fac pentru a scapa de frica. Am raspuns: "Ma apropii cit mai tare de lucrul care ma framinta, de care mi-e frica". Apropiindu-te de leu, el va dispare, fugind de el, el fuge dupa tine. Am aratat in capitolele trecute ca Leul Lipsei dispare cind individul cheltuieste banii fara frica, aratind credinta ca Dumnezeu este averea lui si deci averea lui este sigura.

Multi dintre studentii mei au iesit din strimtoarea saraciei, acum fiind bine salarizati, prin distrugerea fricii de a pierde banii de chirie. Subconstientul trebuie impresionat ca Dumnezeu este "donatorul" si "Darul". O afirmatie splendida, este aceasta: "Multumesc acum lui Dumnezeu - donator pentru Dumnezeu - darul". Omul s-a separat de atita vreme de binele si de avutul sau prin aceste ginduri de separare si lipsa; uneori are nevoie de dinamica pentru a dizloca aceste idei false ale subconstientului, dinamita corespunzind unei situatii mult mai bune. Trebuie sa veghezi singur, continuu, pentru a descoperi daca motivele actiunii sunt bazate pe frica sau pe credinta. "Alege azi pe cine vrei sa servesti: frica sau credinta?" Frica are ca obiect personalitatea. Acum, nu trebuie sa eviti oamenii de care te temi, fii bucuros cind ii intilnesti, ei insisi vor forma veriga de aur in lantul tau "bine" sau vor disparea  armonios din drumul tau. Altii se tem de boli sau de microbi. Trebuie sa fie fara de frica, de nezdruncinat, chiar si intr-un astfel de loc, vei fi imun. Germenii se pot contacta numai cind vibrezi la aceeasi inaltime cu ei. Prin frica, vibratiile omului isi micsoreaza frecventa pina la nivelul foarte jos atins de microbi. Chiar boala incarcata de germeni este produsul mintii carnale, asa ca... toate gindurile trebuie sa fie obiective. Germenii nu exista in Mintea Divina, ei sunt produsul imaginatiei desarte a omului. In "Sciteierea Ochiului" eliberarea omului va veni cind acesta va realiza ca nu exista putere in rau. "Lumea materiala va trece si va ramine lumea cu patru dimensiuni / lumea minunilor / care se va manifesta". "Si am vazut un cer si un pamint nou, moartea nu va mai fi, nici plingere, nici strigate, nici dureri nu vor mai fi, caci cele dintii au trecut".

Va urma