Alexandrei şi lui Victor

SONETE PENTRU ALKYONI

de George ANCA

George Anca

SONETE PENTRU ALKYONI

Alexandrei şi lui Victor

I

rege Ceyx Alkyone

la oracol te imploră

nu te duce nu la proră

ia-o şi pe ea agone

te îneci află-n hipnone

alcioni din zei vă-nfloră

peste valuri auroră

zburătoarelor eone

pescăruşii nunţii horă

în plonjon pe fine zone

albatroşi în diasporă

cu îmbrăţişări cazone

aripile anemone

ori oracolului clone

II

ce soartă pe regele peregrin

singur pe drum de oracol pornin’

cum îşi ferise regina că nu

o ia în călătorie acu

ea să apuce uscatul conjură

el în corabie dor îndură

se pune furtuna părintele

luceafăr nu-i ştie mormintele

eol socrul său citiţi Ovidiu

în pana albatrosului iridiu

lungita lor metamorfoză-n zbor

revălureşte strop corpurilor

ratăm privirea colţului fecior

şi câinele ne latră muritor

III

tu care zbori peste pădure

lăsând şi ţărm şi mare celorlalţ’

n-oi povesti din aripi ture-vure

un câine negru oilor de smalţ

altul mă paşte scos din ture

umbrindu-se picioarelor de psalţ

ce-au mai rămas persoanei mele fure

cum goana vântului la ţintă ‘nalţ

crăpaţi de biciclistul bronzului

ne vălureşte o incintă

că nici în foamea bonzului

ori Mila ori statuia şintă

nu ne-ar deschide onzului

burta plecatului să mintă

IV

sonete coruri contrapunct

şopârle indiene

accent alkyonard jazz

dacă nu suni dacă radio

fie-vă wa-wa

sfânta Maria

ziua Indiei

drac hăruit

fiu pescăruşului

cehovian ce haz

ce râcă pe naţie

pietroaie înaripate

păsări cuibărite

în capul meu

V

frunzişul secetei foşnit de val

în cruce ochii alkyonilor

ne-om cantona secătuirea în aval

de traversarea faraonilor

metamorfoză ruptul nupţial

din cântecul nălţat eonilor

chiar şi de noi de ieri la mal

să văd da parcă sturionilor

însingurată aripă te-ntorni

perechii amuţite de furtună

doar valuri spumele pe corni

o muzică în ardere de rună

cu toate dorurile dorne dorni

aceeaşi muzică în foc de rună

VI

împinşi în locuinţe de fereşti

tractorul fumul vi-l presară

vapoarele pe coşuri să trăieşti

şi nici la revedere-aseară

în cale cui nisipurilor veşti

halucinaţii nici pe sfoară

în moţăială de poveşti danteşti

la pajeră dumitriară

pe noi dacă hello la chit

la-ntoacerea pe burtă din înot

penelul de-un victorios albit

ni s-o plăti cu pânză de Corot

ca-n Eminescu din Ovid şi brit

umbrarul desfăcutului tarot

VII

ţine-mă ţintă-mă

păsări în spaimă

rămânere în

haosul tăcerii

din ce în ce mai fulguit

aer pe apă şi pământ

ferestruite eros

în vârful fluierelor

cât de aproape de valuri

doamnei floare rochiţa

destrăbălate zboruri

în misterul curtoaziei

fluturând metamorfoză

se fac iar oameni alkyonii

VIII

dup-aia tocmai am povesti

şi taci una eliadiană

Dan Botta pe toacă erai aci

mă mai bronzez unică mană

de întâmplare pasăre privii

eol învârtoşat ţi-e hrană

de tată-n egeice-mpărăţii

alkyone fata noastră nană

intram în apă m-ieşeam din piele

plecaţi înecându-mă oleacă

în paza pământeştilor vele

nu pot uita câinele iacă

din mine în val şi vâlcele

în buruiană mozacă

IX

aripi origami

ciocul de onor

ghearele-n Miami

pântecul vapor

pupa ciugulea-mi

închipat gripsor

mama cu Adamii

tata-ntr-un oror

rade-ne şi fulgii

în Coromandel

razele divulgi-i

din luceferel

fata mamei Fulgii

şi-a lui Jundandel

X

mi-am caşerat cu sprite foiţa

metamorfoza-n proză seacă

piaza poveştii Joimăriţa

poet în Euxin se-neacă

sub avion afioniţa

copilul popa not neneacă

picioare obădate spiţa

romanul nevăzut de dacă

drac onto riduri vers şi val în vals

necititorului tot pace

în mrejele de aripă ce sal’s

îmi vor cunoaşte taina trace

de-a contempla tabloul lui Franz Halls

ori omorându-l pe Orfeu  ce zace

în Lesbos Bilitis balans pe bals

XI

pe verso de vers agapa

sinucisei păsări pas

ochi de urs îţi sună apa

neamule la parastas

sieşi pară rac la papa

ăl din străni iconostas

aripi muntele şi groapa

la Georgescu Deafras

lung schimbat pe nepitar

inventat alkyonar

buzinschian sântimbrenar

hai sufix la Teoctist

lamuri hamuri cruci de şist

rimatul totuşi netrist

XII

rege năieri se înecară

neieri epitalamion senect

azi stolurile nunta zboară

pe marea cu nisipul dialect

tribala labă gheară tiara ară

reginei nevăzute stup respect

ne fâlfâim pasăre fiară

de-a secta şapte anului bisect

trans în persoană asper interregn

acestea le privesc neştiutor

copiii dubli aripează segn

florile vântului îngerilor

visându-mă a ţine minte degn

de floarea soarelui semănător

XIII

nici vorbă de durere dor în mări

zugravele mişcării forme

de ele ne izbim avatarări

metamorfoze ovidorme

zburătăcite zodii acătări

e vid şi evidenţa mor me-

dalii Dali Daedalion sărări

din coşuri azvârlind şaorme

câinelui umbră pescari uşi

aurorarilor de zori sanscriţi

s-ar bucura prea mulţii bruşi

să plouă mâinele neînrăiţi

îndureratul mitului că nu-şi

aduce-aminte morţii mi-ţi

XIV

aştepţi singurătate val nisip

aripile împachetate fest

nu ştii de unde bate vântul zip

te duci la fraţi şi la surori în vest

mai mult fost sud pereche la un chip

priveşte fix o barcă din arest

verifică-n balada lui Kuldip

ce spartă nuntă până-n Budapest

de supărarea vremii numai lună

pe pânză cercuri alkyoni vâlvoi

migdala penelor s-a strâns alună

ochii închişi în mâine rosul roi

de-o viaţă nu v-am mai plătit arvună

ca pentru judecata de apoi

XV

săgeţi în via roată obădată

nu potopi-n război Daedalion

doi gemeni din doi zei o fată

venind din faţă ar mai naşte non

nici cu Diana nu s-ar pune lată

să te arunci din promontorion

te-ngroapă Ceyx când Peleu îi cată

sălaş ucis-a frăţior dodon

tu vei muri în drumul spre oracol

te-o plânge Alkyone metamorf

din oameni vă alegeţi alt miracol

Eura lui Buzzatti fără Orf

Tracula valuri muntelui spectacol

Şi rimele puţine-n viaţă n-or f’

XVI

ce-ţi trebuia lăsând soţie

s-apuci pe ale sorţii unde

ce te ruga şi ea să vie

iubind-o n-o luai neunde

din voi să nu se nască vie

călătorinda Kunigunde

luceafărul să o înfie

sus păsăret la ouă funde

‘necându-te pe nume o strigai

de-au auzit despărţitorii

şi ea să te viseze-acasă hai

ci la trezire numai morţii zorii

fă-mă o pasăre să zbor încai

prin umbrele ondulatorii

XVII

tăierea fratelui zidească

la mozaic ori la moschee

priveliştea iar medeească

de nu născuse fii de zee

cum şi-i murise gelozească

la-ntors la crimă eteree

şi voi o sărutaţi pe mască

în ruga prinderii egee

adjectivăm nesoarele sub nor

la o tristeţe amfora de-i grea

sintaxa ritmului învechitor

perechea alkyonilor bătea

şi chiar pierdut arhaic meteor

cui mă închin mi-e frig că ba

XVIII

Eol părinte Alkyonei zvântă

cu valurile suflul ginere

Ceyx văzu din Lucifer pământă

a tatălui aminte ţinere

îndrăgositul cuplu se desmântă

şi cerul cine să-l incinere

prin norii zarea de-nmormântă

în chiotele voicii tinere

din stea şi vânt regi de pământ în vii

zburând ne recunoaştem alkyoni

nepovestindu-ne copilării

visând la hălcile de sturioni

mai bate vântul nu ne întreţii

din aripile răsărind eoni

XIX

murise regele de se preschimbă

azi păsările i se frâng pe tron

din partea Alkyonei pe o limbă

nemaivorbită sieşi Kogaion

da doamne fă-ne ţie nimbă

aceloraşi penumbre etalon

în linişte cum ne îndrimbă

aricii din Cirene sauron

stăm aripi de sonete pentru

salvaţii alkyoni din rupţi amanţi

ne depărtăm tăindu-ne de centru

amnezici de mişcăm iar coribanţi

ăştia bătrâni feriţi de tânăr ventru

în ciocuri peşte în ocean infanţi

XX

mă rog lui dumnezeu litera

s-o zboare  s-o sculpteze

nu schimb tema ovidiană

rege regină în păsări

aer întrupat aură

cu pacea băiatul mare

al astrului zorilor

în iamb tragedia

mă gândesc şi la cunoştinţe

argo de neînecat

îmbrăţişare pe

faleză cu Vigeland

pene unicat

amor pe mare pe uscat

XXI

tu Alkyone eu Ceyx

nici mort nici pasăre

nu mai dansăm flamenco

ne scriem sonete

ne trezim cu aripi

te iscălesc pe nisip

nevăzându-te

când conversăm

voi nu vă veţi despărţi

că merge regele la oracol

împreună metamorfoza

tată după nor luceafăr

deschideţi gura

vorbiţi în getică

XXII

am căutat în stol în roi în rai

pasărea câinelui pe satelit

ocol şiroi sub nori arar arai

de nu dădeam de cin volubilit

hei cor de pescăruşi trai pe vătrai

lungitei cuminţenii de falit

în barbiene liruri lirurai

neplacă-vă ce v-am înşiruit

numai că frigul din popor marin

pe seceta sclavie canaan

s-o-ntoarce-n somnul de pascal blajin

avem păreri neveste clan în lan

bojdeuca pasată zar de chin

nu mai întineri Aldebaran

XXIII

ne prefacem unul în celălalt

lăsata secului de sânge(t)

aştri înamoraţi când n-om mai fi

luminăm de sine rigor intrig-or

rară desfigurare maternă

în doliu patriarhal

urmăresc metamorfozarea

îndrăgostiţilor morţi în pescăruşi

încerc bătăi

de aripi umbrind

ne încălzim cu

picătura mării

nici o pasăre străină

în om hai şi tu

XXIV

arca argo

ouă ovide

plictis oracol

de unde ctitor

fără o amărâtă

de Dacie

oracol aura neagră

să fim sănătoşi o Ceyx

până ne înecăm

ne aşteaptă iubirea

lăsată în viaţă

suiţi-mă pe mine

pe corabie a nu mai

dormita sybilă

XXV

te-aş visa

am sta de vorbă

uitarea de sine a

neamului alkyon

vii a zbura a înota

bucurie de îngropare

în predicţii oraculare

din necunoştinţă de cauză

singuri se pot

visa oracole

vorbesc nu numai

de pescăruşi

prăvăleşte-te tu

întâi doamne

XXVI

oracol ne-nconjoară corturi

pe ţărmul mării neaşteptător

nu stăm de vorbă patru orturi

califilor pe cal policolor

prozodicelor doi cu doi eforturi

pe trei în unul parodiator

de zbor în glii fluidele resorturi

s-or fi retransformat învietor

ne prindem zgarda în pilastru

sub ascultarea caravană

ce face tatăl nostru astru

când am murit fără de hrană

niciun soldat părăsitor de castru

Ceyx te-aşteaptă Alkyone vană

XXVII

valuri mare marinari

regele-atârnând de şipcă

salvamarii rari în ari

văzând regina în chip că

îl aşteptă vad avari

haruri cu Arald pe lipcă

de l-ar vinde ce corsari

script să fie cu ea scripcă

purtătorul de lumină

după nor ca după vânt

Alexandra Vic alkynă

ia uitaţi-vă pământ

cadavrul nu e de vină

cu oracolul cuvânt

XXVIII

uikendărşi ărş de supărare

ferindu-mă-ţi de carte scrisă best

la val tabu pe surpă-mare

din pescăruşi femeia către rest

bronzându-şi unghiul coapselor corsare

deodată roată ochii lor din test

cuplul canin aseară în picioare

la escaladă nici pe Everest

tradu-mi în limbi străine preţul

când alkyonilor prosternu-mi stern

te-oi întreba de-ţi umplu deţul

la şcoli autografe de constern

recitativ la tot judeţul

la toamnă patriarhul Holofern

XXIX

nici un oracol dacă nu eol

privit de alkyoni ca tată

ochi nemaifenicşi mamă alcool

tu nu ne îmbiai că-mbată

cuscru lucafărului suprarol

rămasă stea nescuturată

ascuns(ă) însă după nor corol

seara băiat în zori băiată

veniră soli spre mortul sufundat

şi numai via lui cătare

îl vântură autodevorat

suflată aripa învietoare

abisuri de înec adevărat

metal sculptat Miro mirare

XXX

visarăţi păsări-giruetă

cu pieptul alb la răsărit

de muzica palatului haretă

ce vorbe-aţi mai fi auzit

vă vadă soarele de cretă

a nu intra în cercul înnegrit

spirala spumei a egretă

adâncul mării v-a poprit

palatul urlă să n-audă

regina ce-a ucis furtuna

şi ea visându-se din rudă

împărăteasă numai una

de-ar fi dormit nici paparudă

nici zgomotelor mătrăguna

XXXI

vă fie cabotinul accident

al hranei oamenilor rună

tot pe din zbor din ochi spre orizent

zisele avataruri vă întrună

nu m-aş lăsa rugate în Dervent

surorilor luceferi purtând lună

până la Mekka Ayodhya-advent

să muzicalizăm laguna

supt val vă umflă pieptul dimpotrivă

înconjurându-l zbor înot nisip

aruncătura hălcii runa fi-vă

aripa-ndrăgostită de arip

harappa antatanarivă

în ciocuri ancestralului polip

XXXII

te-aşteaptă fraza să îi fii precis

de-a pescăruşul ciorii-n dodii

credeai şi visul lunii circumcis

sub semiluna albă-a cernavodii

de-ai ascultat înţelegând Paris

care meditativ care pe rodii

nu explicăm tărâmul interzis

zburătăciţi de doamna de pe zodii

oracolul femeie arsă

în vorbele seducţiunii

îţi smulge soţul ca pe gioarsă

pe mare-l scarmănă furtunii

şi-n maţele de chit îl varsă

de nu-l mai află nici cajunii

XXXIII

ce scurt pe doi da’ spus-ai fraza

ierarhilor pe plajă după rit

ce meditezi ce făptuieşti Zaraza

iertaţi naramza Hamza-a căsăpit

mai cu harap în spân amiaza

de ieri în sălcii vântul şi năimit

anacolutul pescăruşii staza

până oracolul nu s-a grăit

rol să vorbească doar mâncând îi scriu

cum un cuvânt nu lasă de cu hrană

să ascultăm oracol belaliu

fără efect nenicilor pe rană

aşa ne pierde capră iadă piu

din mare-ntorşi în păsăroi Diană

XXXIV

mutaţi în oameni la noi doi tăcuţi

sunt zile rupi da’ şi cuvinte

în mare limpezimile ascuţi

grăsanule numai la minte

vorbim de taci şi prea printre limbuţi

traducere părinţi morminte

destul caleaşca înjugaţi-i struţi

ne recunoaştem păsări elocinte

nu face sens nu eşti american

vorbeşte-n dodii să te înţeleg

n-auzi un sunet după paravan

cu umbrele oracol şi vareg

nu mă chema tot una bolovan

arheologul scrie peceneg

XXXV

du-te cu nu te du cântecu’ tralala

nu te du nu te da de acu da ba da

torc întorc ort în cort ortodox

bine cu vânt întru dumnezeu

cod triod period neirod măritul

de stăpân imn tărâmn râm crâm dâmb de demând

vântată vânată vin tată călugăr

odihnă optată

mila de păcate şervete aere

chiria sfântă-ne slavă crez în limbi

patriarh pescăruş duhul dus

la Iisus ectenit evghenit

să cântăm văzute la tine stăpâne

întrerupi vocile pisanii goganii

XXXVI

înecându-ne coroane de spumă

ne umbresc luceferi

voi fiind cuplul Ceyx Alkyone

sunt vântul taică-tău luceafăr

tema respingerii durerii

s-o vindeţi după moartea mea

cădelniţele zvonesc

raiului noul venit

eparhia pescăruşilor

îngropându-ne mării

renunţăm la moarte

pentru înmormântare

trachinianul către

traci aghios

XXXVII

sunt grâu ciuguleşte pescăruşule

mai multe rugăciuni ca păcătoşi

se pleacă din samsara la domnul

harul păsăresc în cântec

închipui valurile

în locul meu

fericirea transformării

mării în pesăruş

neagră auroră

un’ te uiţi agoră

înspre diasporă

nu te înamoră

insulă azoră

alkyon te-adoră

XXXVIII

proscrişii pescăruşi din fulgii ăşti

m-ajung metamorfoză îi întreb

doriţi cu moarte nouă alte măşti

dispar cât mai de parte de ereb

fuga din mare soare pată-adăşti

pletele tinere tunse-n Maghreb

am şi trăit am şi murit la căşti

de m-auzise ultimul efeb

citisem zic de-un stop metamorfotic

copiii după Ceyx hai şi tu

ce mama Alkyone soare gotic

oracole pe mă-sa nu te du

furtuna da sonetului haotic

în mine o cenuşă nehindu

XXXIX

nici pescăruş mi-ar arde de părinţi

şi-aşa de nimenea nu-mi pasă

cum mă omori în munţii Mehedinţi

cum fac picioare pampei de pe casă

cum iarba de pe şcoală vrea silinţi

cum steagul de pe cort înfie coasă

cum trupurile-s moarte pe velinţi

cum sentimentul nu e de terasă

am aer cât să aflu ce am scris

în insolaţie ca pentru vis

a-mi trece de feciorul paradis

că nu e purgatoriu-n faptă

cu iadul numai nici o treptă

de om înaripare ne aşteaptă

IL

oracolul sau vântul mână

constrângerii de rege la înec

regina a nu fi cadână

în pasăre nu vrajbă nu refec

iubire pedepsită până

în toamnă dacă lumii se petrec

rănit luceafărul pe-o rână

să-l ciuguli pescăruşule berbec

rămas în mas truverul ananas

cu Naso la întrecere banan

ar înota la arme şi a tras

răpit în ţipăt alkyonian

de altă pedepsire contrabas

într-o orchestră pe maidan

ILI

m-aş fi oprit când m-aţi luat la goană

şi din cântat şi din sporovăială

sonetul plină damigenă

subsolul rflectase zeii-n smoală

convenţia rugată afioană

a celor din morminte sucursală

ei să-nvârtească leacu-n rană

că viii nu ne-or face gală

voi să vă cheltuiţi alinul

pe necitite că eu nu citez

metamorfozelor nici clinul

ajungeţi-vă şoimului maltez

la film tot vechi arhaic vinul

din vers şi singur mă îmbujorz

ILII

nespus la finiş timpul salto

te-ntorci la viaţă cu un pas mai sus

zburatul sculpturează-l dalto

că pinguinilor le e în plus

în amintirea lui aşa şi alto

ai dăruit statuia şi te-ai pus

sub zburătoarea dusului Rialto

mă ţin de alkyonul dus adus

greoaiei scufundări răspunsul

aruncă umbra din zenit moiro

fu marea spre oracol neajunsul

ce rămăserăm în Cairo

să ne plăteasă tunsul-felegunsul

iar dacă dor ţi-ar fi Zairo

ILIII

pe drum sonetelor cenuşă

vă presăraţi în vastă cramă

nerătăcită tătăruşă

la han le reaprindă flamă

Ovidiu geţilor pe uşă

intrându-le tristeţe geamă

noi îi primirăm regi în guşă

zbor ovoid în pentagramă

am fost spune din neamuri zobul fob

călcat de pescăruşi la milă

Trachinia de Tracia un bob

altul şi Dacia umilă

iar ne jigneşti nas lung anaerob

în noaptea lui luceferilă

ILIV

n-am cum sfârşi ce nu am început

Petrarca Voiculescu în abstract

şi nu m-am erosului petrecut

în scoborârea morţii fără act

cras curtezan în florile de rut

în aer pe uscat în apă jact

dau pescăruşul pe Menumorut

şi nici mâine poimâine să pertract

i-am comparat cu floarea soarelui

fără succes armată amintirii

de dragoste postumă hoarele

prin curţi domestic şi-ură zbirii

pe cât de tainic alkyoni amare-le

pe-ale reginei de valkirii