Diferența
dintre smerita-cugetare și complexul de inferioritate
Părintele
Porfirie vorbea despre diferența dintre smerita-cugetare și complexul de
inferioritate. „Omul smerit, spunea, nu este o personalitate bolnavă. Are
conștiința stării sale, nu și-a pierdut centrul personalității. Cunoaște
păcătoșenia lui, micimea lui, și acceptă observațiile duhovnicului său, ale
fraților săi. Îi pare rău dar nu deznădăjduiește.
Se întristează, însă nu se
istovește și nu se mânie.
Cel stăpânit de complexul inferiorității în
exterior și la început seamănă cu omul smerit. Însă dacă-l cercetezi puțin sau
îl povățuiești, atunci ego-ul său bolnav iese la suprafață, se tulbură, pierde
și acea puțină pace pe care o are. La fel, spunea părintele, se întâmplă și cu
omul melancolic în comparație cu cel care se pocăiește. Cel melancolic se interiorizează
și se preocupă doar cu sinele său. Păcătosul care se pocăiește și se spovedește
iese din sine. Credința noastră are acest lucru minunat, pe duhovnic. Dacă i-ai
mărturisit duhovnicului și ai primit iertare, nu te mai întoarce înapoi”.
Accentua mult acest lucru.
Ieromonah
Sava Aghioritul – din Vindecarea sufletului în învățătura părintelui Porfirie,
Editura Egumenița.
Sursa:
ganduridinierusalim.com
Sursa:
Pr Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu