O rugăciune către cer
rostesc
De mică, la căpătâiul mamei ce se stingea,
ai promis că vei continua să mergi,
să crezi în viaţă, să treci
cu zâmbet peste toate
şi să învingi orice dureri
şi-oricâte greutăţi.
O luptătoare!
La naştere, măicuţă dragă,
în plânsul tău,
o taină ţi-am fost.
M-ai strâns la piept,
m-ai legănat
şi m-ai învăluit
în cercul de iubire.
O stea-lumină!
Ecou al inimii, în toate-ai fost
şi cântec, şi aripă în zbor,
şi reazem,
şi tărie, şi căldură.
Cu mâinile muncite,
cu glas blajin,
în tine am găsit
surâs şi mângâiere,
refugiu şi putere,
rază de soare.
Neobosită ai fost!
Lacrimi îmi curg pe-obraz, acum,
un an de când,
în nefiinţă, ai trecut,
un an de când tăcerea
ne desparte, măicuţă dragă.
O veşnicie mi se pare!
Nemuritoare, în inimă te port,
în inimă te voi găsi mereu.
Un înger de lumină!
Cu mâinile împreunate,
o rugăciune, către cer rostesc.
Pacea luminii, cu tine,
în veci să fie!
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu