Aripile de înger

Aripile de înger

Mâinile mamei, frumoase, calde - prima atingere simţită,

mâini delicate ce te-alină, te vindecă şi îţi surâd,

mâini magice prin care toate prind contur

- povestea lucrurilor sădite şi crescute;

păstrate, apoi, în amintire -

mâini harnice ce trudesc neobosite,

mâini dragi care te leagănă, te-nalţă şi-o viaţă te susţin,

mâini călăuzitoare care te-nvaţă să scrii şi paşii să-ţi continui,

mâini liniştite care te ţin în braţe, te-ngrijesc şi te îmbrăţişează,

mâini line recunoscute-n somn şi-n vis, în febră sau durere,

mâini puternice în care-ţi găseşti şi sprijin, şi tărie,

mâini ce se dăruie şi-ţi dăruiesc tot ce-i mai bun,

mâini strânse într-o rugăciune, Cerului trimisă,

mâini pline de duioşie ce lacrimile-ţi şterg.

Mâinile mamei, calde, iubitoare, pline,

ce te cuprind când vii

şi flutură, în urmă, la plecare.

Sunt mâinile de care fire nevăzute te leagă,

sunt mâinile din care ţi-ai luat, cu timpul, zborul,

sunt mâinile care au-ndurat, în dragostea nemărginită,

şi răni, şi frig, dureri şi-atâtea greutăţi.

În calmul lor, mâinile mamei, tăcute, reci şi vlăguite,

pe ultimul ei drum le simt,

mâini adormite pe care

râurile fierbinţi

de lacrimi şi suspine

nu le mai pot trezi la viaţă, acum, aici.

Irina Lucia Mihalca