COLONIZAREA

Academicianul Sorin Dumitrescu despre

 

COLONIZAREA României

         Un academician se ridică și cere Academiei Române să oprească COLONIZAREA României executată pe ascuns prin „grupurile de presiune Soroș”, din instituții și ministere cheie. Mesajul INTEGRAL

          www.activenews.ro/cultura/Un-academician-se-ridica-si-cere-Academiei-Romane-sa-opreasca-COLONIZAREA-Romaniei-executata-pe-ascuns-prin-„grupurile-de-presiune-Soros-din-institutii-si-ministere-cheie.-Mesajul-INTEGRAL-136057#.V-Xy66wi8x5.facebook

DE ANDREI NICOLAE  /   CULTURĂ   /   Publicat: Sâmbătă, 27 august 2016, 08:00 

Maestrul Sorin Dumitrescu, unul dintre cei mai importanți oameni de cultură și spiritualitate ai contemporaneității, a citit un text extrem de puternic, prin mesajele transmise, în Aula Academiei Române.

Academicianul a vorbit miercuri, 24 august, despre fenomenul „colonizării în act a culturii identitare a României.” Acesta a cerut prestigioasei instituții să-și exercite rolul pe care îl are în societatea românească, opunându-se asaltului ideologic colonizator al „grupărilor Soroș”.

”În fine, am lăsat dinadins la urmă dezastrul, aflat în plină desfășurare, al colonizării în act a culturii identitare a României.  În aceste zile, vînzătorii de pămînt românesc, veritabili vînzători de țară, sînt dublați de intelectualii vînzători și ei de valori, adevărați uzurpatori  adevărați uzurpatori ai axiologiei identitare. În ordine spirituală, colonizarea axiologică se execută într-ascuns, la adăpostul vacarmului politic generat de scenariul public al pedepsirii corupților. Ca urmare, colonizatorul poate umbla liniștit la tabloul de siguranțe ale sistemului de valori identitare, fără ca cineva să observe. „Grupurile Soroș” din România au fost special instruite și finanțate pentru a numi și implementa în posturile de conducere ale principalelor instituții responsabile cu orientarea culturii spirituale persoane și simpatizanți devotați „cauzei Soroș”!

MNAC, MȚR, ICR-urile, Uniunile de creație, Ministerul Culturii, ca să nu pomenim decît o mică parte, au devenit, peste noapte, adevărate centre de colonizare abuzivă, încît puțin lipsește ca în curînd să ne trezim chiar și cu un „Patriarh Soroș”!

Pentru națiunea română fenomenul colonizării reprezintă astăzi un „secret al lui Polichinelle”! Am putut asista de curînd la mazilirea șanselor electorale ale unuia din liderii politici proeminenți, operată, în timp record, doar de zarva cîtorva fundații fidele „cauzei Soroș! Lumea a tăcut și tace mîlc! Mi-ar fi greu să cred că acest mizerabil asalt ideologic colonizator ar fi rămas necunoscut actualei conduceri a Academiei Române. 

Atunci de ce se tace? Rolul excelentisim statal, conferit illo tempore de ctitorii Academiei, o obligă să ia urgent atitudine publică. Altminteri riscăm să ne trezim împresurați cu modificări care, treptat vor reuși să facă din Academia Română o instituție dezamorsată axiologic și identitar, de nerecunoscut. Să nu fie!

Profit de împrejurare, pentru a cere respectuos Academiei Române, plenului și actualei conduceri, să-și exercite grabnic nobilele atribuții pentru care a fost creată.”, a spus Sorin Dumitrescu.

Iată textul integral, publicat în revista Convorbiri Literare:

Distinși colegi,

Calea istoriei recente a statului român beneficiază de două stele polare: Biserica Ortodoxă Română (BOR) și Academia Română (AR).

BOR și AR – o știe toată lumea – sînt cele două instituții fundamentale ale României, cărora le revine uriașa sarcină de a garanta, axiologic și identitar, stabilitatea statală.

Dar prin puterea creativă de excepție a personalităților care o compun – acum și în trecut – AR îi revine în mod special transmiterea modelelor formative pe care le produce de-a lungul vremii o axiologie identitară în act. Potrivit regulamentului AR, excepția personalității academice este dată de valoarea contributivă a creativității sale și, implicit, a operei. Citez: „unicul criteriu de primire în AR este caracterul de excepție al contribuției candidatului… într-un cuvînt excelența în creație”. Nimeni nu explică însă la ce fel de contribuție se referă regulamentul. Cel mai adesea se consideră, că pentru arte ca și pentru cercetarea științifică, ar fi de ajuns ingeniozitatea mentală a autorului, caracterul „inspirat” al lucrării, splendoarea abilităților ei științifice sau artistice, talentul originalității sau gradul de înnoire tematică și modală care, toate la un loc, ar reprezenta, valoarea contributivă. Experiența dovedește că aceste calități native nu pot fi votate de jurii decît subiectiv, după cum unul sau altul din membrii juriului se încîntă sau se plictisește…

De aici decurg în mod inerent o seamă întreagă de erori de apreciere, care uneori ajung să pună la îndoială însăși justețea și corectitudinea selecțiilor. Iată de ce, pentru a aprecia corect o operă sau o candidatură, este neapărat nevoie de un reper; un reper valoric autoritar și maximal, în funcție de care, poate fi rapid stabilită, destul de precis și de obiectiv, valoarea contributivă. Or, adevărata valoare contributivă a unei opere artistice sau științifice nu poate fi decît fără precedentul în lume a exprimării ei , care de la sine pune capăt selecției subiective, votată superficial: candidaturi, opere, premii, distincții ocazionale etc. Fără precedentul unei imagini, a unei viziuni științifice sau a unei cercetări poate să nu convină, unuia sau altuia, dar nimeni nu le va putea nega obiectivitatea valorii contributive. Dacă criteriile exclusiv subiective impun automat VOTUL secret, selecția, prin raportarea la un reper autoritar (fără precedentul în lume ), cere, ca și în cazul juraților, ca stabilirea valorii contributive a unei opera sau a unei candidaturi, să se facă în biroul de secție al AR., în regim deschis și prin decizie comună a majorității. AR nu ar trebuii să întîrzie explicarea și familiarizarea publicul tării cu criteriul solid al fără precedentului în lume, prin însăși selecția de personalități și de lucrări pe care și le asumă. Astfel contribuie încă odată și nemijlocit la modificarea standardelor gustului public, și implicit la potențarea cotelor spirituale ale națiunii.

Însă ceea ce deprimă este încăpățînarea cu care continuăm, la indicația conducerii secțiilor, să facem, selectarea membrilor onorifici, corespondenți și titulari, servindu-ne de criterii subiective, periferice și extrem de indulgente. Asta pe banii, și așa destui de puțini ai AR! Fără precedentul unei opera este foarte puțin luat în seamă de juriile secțiilor. Primirea în AR se rezumă, majoritar, la „talentați” și la aplombul estetic al acestora, adică la valori laice modeste, care pretutindeni fac inflație.

Și ca și cum la noi acestea n-ar fi fost de ajuns, inflația axiologică coexistă adesea cu dăinuirea unor nenorocite peceți lăsate de vechea așezare politică a țării.

Bunăoară, cui datorăm acele inepte prevederi regulamentare care, mimînd ordinea valorilor, insultă în serie întreg corpul membrilor AR: potrivit acestora, „onorificii” nu pot participa la selecția „corespondenților” iar „corespondenții” nu sînt vrednici nici ei să voteze „titularii”! O birocrație ierarhică smintită, care se cere grabnic abolită, înainte ca AR, în mod justificat să intre în gura presei!

Potrivit acelorași habitusuri trist împămîntenite, posibili „onorifici postum” ca HORIA BERNEA, PAUL NEAGU, AUREL STROE, VASILE GORDUZ, EMIL BOTTA sînt sortiți să aștepte decenii la rînd în subterana culturii, momentul confirmării valorii lor academice. Din păcate, aceste nenorocite sechele ale mentalității totalitare se află la rîndul lor în conjuncție cu presiunile academiilor și academioarelor nou înființate și zdravăn finanțate, care împresoară și tind treptat să anuleze, prin ușurătate și sufocare, prestigiul secular al AR.

Distinși colegi,

toate semnalele arată că AR este pîndită de un grav impas axiologic și de o scădere a eficacității publice. Bruiată abundent de clonele academice pomenite mai sus, credem că se impun două acțiuni urgente: obținerea grabnică de fonduri necesare recuperării în justiție a importantului patrimoniu moștenit și ridicarea imediată a ștachetei de selecție a cererilor de intrare în AR, în așa fel încît aceasta să fie treptat gazda de necontestat a adevăratei elite intelectuale a României. Acea elită, căreia, din pricini binecuvîntate, îi lipsește răgazul și ideea de a face presiuni pentru a intra pe orice cale în posesia unui mult rîvnit rang academic.

Trebuie pusă stavilă urgent arivismului cultural.

În fine, am lăsat dinadins la urmă dezastrul, aflat în plină desfășurare, al colonizării în act a culturii identitare a României. În aceste zile, vînzătorii de pămînt românesc, veritabili vînzători de țară, sînt dublați de intelectualii vînzători și ei de valori, adevărați uzurpatori ai axiologiei identitare. În ordine spirituală, colonizarea axiologică se execută într-ascuns, la adăpostul vacarmului politic ,generat de scenariul public al pedepsirii corupților. Ca urmare, colonizatorul poate umbla liniștit la tabloul de siguranțe ale sistemului de valori identitare, fără ca cineva să observe. „Grupurile Soroș” din România au fost special instruite și finanțate pentru a numi și implementa în posturile de conducere ale principalelor instituții responsabile cu orientarea culturii spirituale, de persoane și simpatizanți, devotați „cauzei Soroș”!

MNAC, MȚR, ICR-urile, Uniunile de creație, Ministerul Culturii, ca să nu pomenim decît o mică parte, au devenit, peste noapte, adevărate centre de colonizare abuzivă, încît puțin lipsește ca în curînd să ne trezim chiar și cu un „Patriarh Soroș”!  Pentru națiunea română fenomenul colonizării reprezintă astăzi un „secret al lui Polichinelle”! 

Am putut asista de curînd la mazilirea șanselor electorale a unuia din liderii politici proeminenți, operată, în timp record, doar de zarva cîtorva fundații fidele „cauzei Soroș! „Lumea a tăcut și tace mîlc! Mi-ar fi greu să cred că acest mizerabil asalt ideologic colonizator, ar fi rămas necunoscut actualei conduceri AR. Atunci de ce se tace? Rolul excelentisim statal, conferit illo tempore de ctitorii AR, o obligă să ia urgent atitudine publică. Altminteri riscăm să ne trezim împresurați cu modificări care, treptat vor reuși să facă din AR o instituție dezamorsată axiologic și identitar, de nerecunoscut. 

Să nu fie!

Profit de împrejurare, pentru a cere respectuos Academiei Române, plenului și actualei conduceri, să-și exercite grabnic nobilele atribuții pentru care a fost creată.

m.c. Acad., Dr. Prof. Univ., Sorin Dumitrescu, pictor,