Mumă, când voi fi în brumă

Când voi fi...

Mumă, când voi fi în brumă,

Tu să crezi că e o glumă,

Şi să mergi la temnicer

Să-i pui lacăte de ger;

De-o scăpa, de-o găsi drum,

Să-i fie calea de fum,

Să mai torc fir nestatornic

Mincinoaselor din ornic;

Şi să trec de cercul şapte

Când stă temniceru-n noapte...

Vino, mumă, stai pe-aproape,

Lunec pe străine ape!

Bate clopotul de-aramă

Clătinate lumi destramă...

Numai eu încă mai sânger

Scrumind pana unui înger;

El adoarme preţ de-o clipă

Şi lumi, mistere, se risipă...

Din ce hotar, mamă, mă chemi,

De nu mai poţi nici să blestemi?

6-7 aug. 2013

Trepte-n adânc

Cale-ntoarsă...

Mă dusei pe-o cale-ntoarsă,

Viaţa înainte-i arsă...

Pândele îmi poartă haina

Ele-n schimb îmi dau doar spaima...

Eu ajung la mama-n tindă

– Nu mai ştiu să-i zic colindă –

Apele mă trec de luturi,

Mamă, ce velinţe scuturi

Şi oare ce vedenie

Pitită, stă-n muţenie?

Mamă, cum de noi uitarăm?

Şi la drum de ce plecarăm?

7 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Puţin a fost, mult a rămas...

Puţin a fost, mult a rămas,

Şi nu văd, Doamne, până unde

Vine toamna sau iarna din departe...

De-abia se-aude, din fundături, un glas,

Parcă s-ar frânge uşor în secunde

Şi-n timpul ce ore împarte...

Puţin a fost... Roade multu-n canafas

Cu ceata de molii, barbară,

Lăsând în urmă cârpa flenduroasă...

Cu tinereţea în zari a rămas

Un foc arzând pe o comoară.

’Nainte-i vale-alunecoasă...

Puţin a fost, mult a rămas...

Pândesc mărăcinii-n răscruce

Timpul năruirii măturând câinos...

Cade-un sfânt din vechi iconostas

Să m-ajute să mai duc o cruce

Prin ţinutul ăsta mult prea friguros...

7 aug. 2013

Trepte-n adânc

Vântoasa...

Vântoasa trece străveziu...

Buimac, de mână, vreau s-o prind;

Ea nu m-aude, vreau să-i scriu

Acel cuvânt ce-l reaprind

Într-o gândire de hagiu

Odihnă căutând pe-un grind;

Vântoasa trece străveziu,

Buimac, de mână, vreau s-o prind.

Tiran, zoresc un vizitiu,

De-un dor mânată, de un jind;

El mă conduce tot şerpiu,

Pe drumul nălucind colind...

Vântoasa trece străveziu...

7 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Mă vor chema...

Mă vor chema din nou ispite

Dintr-o stranie oglindă

Păstrând imagini neumbrite

Care nu mai cer merindă...

Dar eu voi coace mamii pite

Să le pună ea în tindă;

Mă vor chema din nou ispite

Dintr-o stranie oglindă...

Vor sta iar umbre văduvite,

Prin omături, în colindă;

Mă voi mira că prea grăbite

S-or ascunde după-o grindă

Şi vor chema din nou ispite...

8 aug. 2013

Trepte-n adânc

Viaţa mea – pelinul negru –

Viaţa mea – pelinul negru –

De mereu şi de mai ieri

Mândru, ’nalt şi, vai, integru,

Soţ în anii-mi efemeri...

Alergam cu el alegru,

Cântam cântec de truveri;

Viaţa mea – pelinul negru –

De mereu şi de mai ieri...

Şi mândre pălălăi gru-gru

Au aprins întemeieri:

Dar se stinse Domnul Negru

De-ale sale-nvăpăieri

Şi de viaţa-mi, pelin negru...

8 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Prelung...

Prelung mă mai cheamă, prelung,

Cel din amintiri şi nu ajung...

Nenumărate, leproase,

În Calea Robilor, vântoase...

Vreau să plec pe îndelete

– Setos mă cheamă râul Lethe...

Ocolesc neîmpăcată

Ograda-n bozii şi-n lăcată...

Sparg lăcatul, dau de gheaţă,

Străine mâini mă prind de faţă.

Chemarea vine din afund,

Vameşii mai cer un latifund.

Iar apare, iar s-ascunde

Adâncul suitor pe unde...

Oh, e fratele meu geamăn

Doar el mă cheamă, lui m-aseamăn...

Trepte-n adânc

Şi uşure, ah, uşure,

El vrea-n adâncuri să mă fure...

8 aug. 2013

Claudia Voiculescu

O pasăre...

Ce flămând o pasăre grea

Dinsus, dintr-un straniu vârtej,

Prinde în gheare inima mea

Ruptă uşor, ca dintr-un vrej!

Nici nu ştiu unde ascunde

Partea ce n-o mai mănâncă,

Nici din cioc n-o scapă-n unde,

Nici în pădurea adâncă...

O, păsăre flămândă, grea,

Du-mă-ntreagă pe o stâncă!

Să vadă numai steaua mea

Că mai sunt vie şi încă...

8 aug. 2013

Trepte-n adânc

Barza

Sosesc, la noi, berzele, de Buna Vestire,

Îşi caută cuibul vechi şi-l refac

Şi-l întăresc în nouă geluire.

În cuibu-nălţat pe stâlp sau pe coş,

Stă barza-ntr-un picior şi aşteaptă

Să iasă puiul din ou, dordoloş...

Cu aripi largi, în zarea colilie,

Ea lunecă spre câmpia mănoasă

S-aducă-n cioc, pentru pui, bogăţie...

Repede, puiul ei creşte juvenil

Şi-l învaţă să zboare pentru zborul cel lung

De Sfântul Pantelimon, spre Nil...

8 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Măria-Sa, Norocul

Înlăuntrul meu de foc

Stă Măria-Sa Noroc.

Un semn el face tutelar

Spre heraldul tăcut lar

Ca să fiu netemătoare

Prăpăstii când trec, călătoare...

El mă va păzi de ură,

De vânt, de ger, de jelitură,

De străinul avatar

Şi de-amăgitor hotar...

Dar mă-ndepărtai ca-n ceaţă

Şi nu-l mai văzui la faţă...

Lăturalnicul drumeag

Ducea către ţărmul vag

Unde sta laru-n toiag;

Căta-n zare tot prelung

Drumul scurt părându-i lung...

Eram prinsă ca-ntr-un vis:

Căzu norocul în abis...

Râde larul şi nu-i pasă:

– M-alesese de mireasă...

9 aug. 2013106 107

Trepte-n adânc

Un sol

Parcă dintr-o altă vreme

Cu prinţi, domniţe şi cu steme,

Veni cu torţele aprinse

Un sol cu dorurile-nvinse,

Să-mi aducă tainic carte

De la prinţul de departe.

Cuprins de spaima-nsingurării

– Spaimă cât întinsul mării.

Solul aţipi pe dale

Cu tocitele-i sandale...

Torţele lumină pale,

Mult mi-e dor şi mult mi-e jale...

Scriu răspuns, cuvântul moare,

Parcă-n el se tot desfac

Litere de-nstrăinare

Cu parfum de liliac...

Solul se trezeşte mut

Aşteptând răspuns pierdut...

9 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Or aevea, or în vis...

Or aevea, or în vis,

Harpiile stăteau pânde...

M-oglindeam, precum Narcis,

Tot în ape de osânde...

Şi trenau imunde ceasuri

Şi poveri dintr-o vultoare

Măsurate de compasuri

– Adevăruri tutelare.

Or aevea, or în vis,

În picaj, pasărea neagră,

Mi-aducea copil ucis

De-un blestem, de o podagră...

În apă tulbure cădeam,

Pasări zburau mai departe...

În apa stingerii ardeam

Visul nădejdii deşarte...

9 aug. 2013

Trepte-n adânc

Demult, demult...

În demult, ca niciodată,

Sus de tot, înaripată,

Eram eu... Fuse odată...

Hiena a venit furiş

Din mine a muşcat pieziş...

Şoarecul a ros amieze

În dulapuri tiroleze...

Spre seară, eu m-am fost pierdut...

Din cale cin’ m-a abătut?

Era pasul meu spre noapte;

Când trecusem cercul şapte?

Înapoi, era departe...

Înainte, era moarte...

Toate fuseră himere

Ca în vis, ca-n adiere...

9-10 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Cine?

Cine îmi lasă mai apoi

O poartă, s-o deschid, buimac,

De doru-ntoarcerii-napoi,

Când haina trecerii o-mbrac?

Pe gard a crescut caprifoi,

Gutuiu-mi pare mai sărac...

Cine îmi lasă mai apoi

O poartă, s-o deschid, buimac?

Parcă mai ieri, ei amândoi:

– Părinţii mei coseau c-un ac

Vreun pantalon, vreun cămăşoi,

Sub umbrele de liliac...

Cine îmi lasă mai apoi?

25 aug. 2013

Trepte-n adânc

Unde să fiu, unde să fiu?

Unde să fiu, unde să fiu,

Dacă strania oglindă

M-arată drac sau doar hagiu,

Tot în apa-i suferindă?

Creşte spre cerul azuriu

Visul încolţit ca-n ghindă...

Unde să fiu, unde să fiu,

Dacă strania oglindă

Mă tot trimite alibiu

Să fiu lumii o colindă?

Revin la poartă, bat târziu,

Ger se-ntinde pe merindă...

Unde să fiu, unde să fiu?

25 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Fără scop, fără folos...

Eu tot merg hoinar prin lume,

Fără scop, fără folos;

Nu las urme nici în brume

Şi nici numele faimos.

Trec uşor ca printre glume

Cu suflet copilăros...

Eu tot merg hoinar prin lume,

Fără scop, fără folos...

Nu vreau nimeni să-mi îndrume

Pasul meu alunecos:

Port tristeţile de mume

Spre-un tărâm primejdios

Tot mergând hoinar prin lume.

25 aug. 2013

Trepte-n adânc

Şi ne rugăm, şi vrem răspuns

De ne-nţeles, de nepătruns

E-Acela, Unul, sus în cer,

În noi prezent, mereu ascuns,

În drumul nostru efemer...

Şi ne rugăm, şi vrem răspuns,

Şi vrem să dezlegăm mister

De ne-nţeles, de nepătruns

Acelui Unu de prin cer...

Ce este-n noi, în subascuns,

E încuiat de-un temnicer;

Îl bănuim, da-i neajuns,

E dus pe mări, corăbier

De ne-nţeles, de nepătruns...

25-26 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Umbrit mi-e sufletul, Doamne!

Umbrit mi-e sufletul, Doamne!

– Mai trăiesc şi nu mai sunt –

Îl cuprind adânce soamne

Şi visează ca-n grăunt...

Nu ştiu cine-o să-l condamne,

Nu ştiu cum o să-l înfrunt;

Umbrit mi-e sufletul, Doamne,

Mai trăiesc şi nu mai sunt...

Se abat de-acuma toamne,

Frunza-n vânt bate mărunt,

Sufletu-i golit de ramne...

De ce oare mai mă-ncrunt

Când umbrit am suflet, Doamne?

26 aug. 2013

Trepte-n adânc

Un dor tulbure m-abate...

Un dor tulbure m-abate

Tot din drumul meu lumesc

Şi se surpă maluri, toate,

Peste apele ce cresc...

Podurile fug şi ele

Ameţite de vâltori;

Cine, unde să mai spele

Hainele de ursitori?

Unde, peste ce hotare

Să trec dorul tulburat

Dacă tihna e-ntristare

Şi-n somn negru s-a lăsat?

Dorul tulbure m-abate:

S-a dus cântec şi destin...

Ruinarea sub lăcate

Flămânzeşte de senin...

Desfrunzirile, dogoarea,

Poartă vârstele-ndelung;

Vântură, topită, marea

Vârsta mea, şi n-o ajung...

27 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Subţire mi-e zarea...

Vulture, te-aştept pe stâncă,

Cu sânge otrăvit te-aştept!

Subţire mi-e zarea şi încă

Zeii-mi lăsară inima-n piept...

Vulture, focul e-n mine

Înalt cât e rugul solar...

Nu lanţul de stâncă mă ţine

Ci numai ziua-ntoarsă-n zadar

Şi zarea spartă de Chaos...

Vino, vulture, ursire,

Mă cheamă marele repaos

Şi cântecul, numit neştire...

27 aug. 2013

Trepte-n adânc

Cei vechi...

Păziră ei credinţa veche

Chiar vechi şi ei şi petrecuţi

Pierduţi în lumea cea străveche,

Prin sita veacului cernuţi...

Nu şi-au plecat a lor ureche

La cei de credinţă pierduţi;

Păziră ei credinţa veche

Aceia vechi şi petrecuţi.

Ortodoxia-i nepereche,

Îndemnătoare la virtuţi;

Iar apucaţii cei de streche

Fi-vor cu milă petrecuţi

Păzind şi ei credinţa veche...

29 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Era crâmpei...

Ca-ntr-o rotire, viaţa, ca visul,

Se prăvăli peste mine cascadă.

Tânăr, cândva, cutreieram întinsul:

Eu, desigur, am fost o nomadă...

Din vis, când m-am trezit, era crâmpei,

Din tainică, himerică poveste,

Din ne-ngenuncheatul timp de melopei...

Eu fusesem, oare,-n lumi celeste?

30 aug. 2013

Trepte-n adânc

Era o nesfârşită vară...

O casă veche-odinioară

Mă primea ca pe-o minune;

Plutea o nesfârşită vară,

Cu-nfoierile păune...

Şi clipa nu era fugară

Parcă sta în rugăciune...

O casă veche-odinioară

Mă primea ca pe-o minune...

Părinţii, în lumina clară,

Rosteau rugile străbune

Şi îmi părea c-o să apară

Christul viu de sub cunune

În casa cea de-odinioară...

30 aug. 2013

Claudia Voiculescu

Ştiam demult...

Se-orânduia zi după zi

Fără noimă, aşteptarea,

Amurgul se topea în gri

Mândră era dansatoarea...

Ştiam demult c-aşa va fi,

Că va fi biruitoarea

Orânduită zi de zi,

Fără noimă-n aşteptarea...

În dansul ei, hi-hi, hi-hi,

Creştea-n sine-abandonarea;

Eu mai speram că nu-mi va şti

Iarna mea cu-nfrigurarea

Orânduită zi de zi...

1 sept. 2013

Trepte-n adânc

Se-nchide zarea?

Simt, presimt că vine pasărea morţii;

– Să-mi pregătesc haine noi de plecare –

Învinsă eu... Sufletul va sta înapoia porţii

Să vadă steaua mea, cea arzătoare...

2 sept. 2013

Claudia Voiculescu

Dubito

Să cred că versu-mi înfrunta-va veacul?

Speranţa-mi joacă feste... Eu, flămând,

Când culesei roada, mi se rupse sacul;

Dar sunt bogată, Doamne, numai cu Tine-n gând.

2 sept. 2013

Trepte-n adânc

Fraudă

Hâdă bătrâneţe, te crezi înţeleaptă,

Dar intraşi cu cheia unui vicleşug

Grabnic furaşi tinereţea mea necoaptă

Nici cu ea, netoato, tu nu-nalţi vreun rug!

2 sept. 2013

Claudia Voiculescu

Cândva

Cândva, voios, în lume mă duceam,

Şi purtam chiar aripi diafane;

Zborul mi-l număra, de după geam,

Harpia ce-mi întindea capcane...

2 sept. 2013

Trepte-n adânc

Ultima tulburare

Târzia veghe – ultima tulburare-n adânc...

Ah, în apele negre mi-am văzut chipul!

Cu o floare venea de departe un ţânc:

– Zâmbitoare moartea... Nu-i ştiam tertipul...

2 sept. 2013

Claudia Voiculescu

Am vrut...

Frunză verde de amar

Vrui s-ajung la o izbândă:

Mă lovi lumea c-un par

Furişată stând la pândă...

2 sept. 2013

Trepte-n adânc

A fost un dar?

Unde s-au dus poezie şi har

Pe care drum, în care nevăzut?

Fuse un semn ceresc, fuse un dar

Pecetluit în tainicul sărut?

2-3 sept. 2013

Claudia Voiculescu

Aşteptare

Mi-era prea departe în depărtarea ta;

În crepuscul te căutam, te chemam...

Nefiresc, umbrită, Ea. Legitimă sta,

Reazem în prăpastia de gheaţă, de moarte,

Temătoare pentru singurătatea

Ce te cuprindea ca o maladie.

Te chemam cu nădejde-n mântuire;

Tu, prin aburii ceasului crud mă vedeai, mă auzeai,

Dar trepte strâmbe ba urcai, ba coborai,

Cu şarpele încolăcit în jurul inimii răvăşite;

Treptele strâmbe abisuri lipeau de tălpile tale...

Târziu, târziu paşii ruginiţi te purtau

Tot spre tiranica de sub semnul întunecatelor spaime...

Şarpele descolăcit se târa către mine

Mi se-ntunecau privirea, inima,

Totul era ca o tulbure apă:

Un potop de ape-ale morţii.

Nici nu ştiam de ce nu mor

Înainte ca apele uitării, ca nişte porţi, să ne despartă

Fără să ne mai ştim nici numele;

Eu ştiind bine că speranţa este o beţie impură

În care, nebună, mă istovesc să cred,

Tânjind după o dragoste întineritoare

Himeric plutind pe apa moartă-a iubirii-nşelate...

3 sept. 2013

Trepte-n adânc

Eu neagră, ea albă...

Eu neagră, ea albă,

Ea vie, eu moartă,

Ea-n patul de nalbă,

Eu, numai la poartă...

Ea, la gât, o salbă,

Eu, numai o toartă;

Eu neagră, ea albă,

Ea vie, eu moartă...

Pasăre codalbă,

Ea-n mână c-o soartă,

Eu, c-o biată jalbă

Pe-o străină hartă.

Eu neagră, ea albă...

4 sept. 2013

Claudia Voiculescu