sâmbătă, 17 septembrie 2016

Mumă, când voi fi în brumă








Când voi fi...
Mumă, când voi fi în brumă,
Tu să crezi că e o glumă,
Şi să mergi la temnicer
Să-i pui lacăte de ger;
De-o scăpa, de-o găsi drum,
Să-i fie calea de fum,
Să mai torc fir nestatornic
Mincinoaselor din ornic;
Şi să trec de cercul şapte
Când stă temniceru-n noapte...
Vino, mumă, stai pe-aproape,
Lunec pe străine ape!
Bate clopotul de-aramă
Clătinate lumi destramă...
Numai eu încă mai sânger
Scrumind pana unui înger;
El adoarme preţ de-o clipă
Şi lumi, mistere, se risipă...
Din ce hotar, mamă, mă chemi,
De nu mai poţi nici să blestemi?
6-7 aug. 2013
Trepte-n adânc

Cale-ntoarsă...
Mă dusei pe-o cale-ntoarsă,
Viaţa înainte-i arsă...
Pândele îmi poartă haina
Ele-n schimb îmi dau doar spaima...
Eu ajung la mama-n tindă
– Nu mai ştiu să-i zic colindă –
Apele mă trec de luturi,
Mamă, ce velinţe scuturi
Şi oare ce vedenie
Pitită, stă-n muţenie?
Mamă, cum de noi uitarăm?
Şi la drum de ce plecarăm?
7 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Puţin a fost, mult a rămas...
Puţin a fost, mult a rămas,
Şi nu văd, Doamne, până unde
Vine toamna sau iarna din departe...
De-abia se-aude, din fundături, un glas,
Parcă s-ar frânge uşor în secunde
Şi-n timpul ce ore împarte...
Puţin a fost... Roade multu-n canafas
Cu ceata de molii, barbară,
Lăsând în urmă cârpa flenduroasă...
Cu tinereţea în zari a rămas
Un foc arzând pe o comoară.
’Nainte-i vale-alunecoasă...
Puţin a fost, mult a rămas...
Pândesc mărăcinii-n răscruce
Timpul năruirii măturând câinos...
Cade-un sfânt din vechi iconostas
Să m-ajute să mai duc o cruce
Prin ţinutul ăsta mult prea friguros...
7 aug. 2013
Trepte-n adânc

Vântoasa...
Vântoasa trece străveziu...
Buimac, de mână, vreau s-o prind;
Ea nu m-aude, vreau să-i scriu
Acel cuvânt ce-l reaprind
Într-o gândire de hagiu
Odihnă căutând pe-un grind;
Vântoasa trece străveziu,
Buimac, de mână, vreau s-o prind.
Tiran, zoresc un vizitiu,
De-un dor mânată, de un jind;
El mă conduce tot şerpiu,
Pe drumul nălucind colind...
Vântoasa trece străveziu...
7 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Mă vor chema...
Mă vor chema din nou ispite
Dintr-o stranie oglindă
Păstrând imagini neumbrite
Care nu mai cer merindă...
Dar eu voi coace mamii pite
Să le pună ea în tindă;
Mă vor chema din nou ispite
Dintr-o stranie oglindă...
Vor sta iar umbre văduvite,
Prin omături, în colindă;
Mă voi mira că prea grăbite
S-or ascunde după-o grindă
Şi vor chema din nou ispite...
8 aug. 2013
Trepte-n adânc

Viaţa mea pelinul negru
Viaţa mea – pelinul negru –
De mereu şi de mai ieri
Mândru, ’nalt şi, vai, integru,
Soţ în anii-mi efemeri...
Alergam cu el alegru,
Cântam cântec de truveri;
Viaţa mea – pelinul negru –
De mereu şi de mai ieri...
Şi mândre pălălăi gru-gru
Au aprins întemeieri:
Dar se stinse Domnul Negru
De-ale sale-nvăpăieri
Şi de viaţa-mi, pelin negru...
8 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Prelung...
Prelung mă mai cheamă, prelung,
Cel din amintiri şi nu ajung...
Nenumărate, leproase,
În Calea Robilor, vântoase...
Vreau să plec pe îndelete
– Setos mă cheamă râul Lethe...
Ocolesc neîmpăcată
Ograda-n bozii şi-n lăcată...
Sparg lăcatul, dau de gheaţă,
Străine mâini mă prind de faţă.
Chemarea vine din afund,
Vameşii mai cer un latifund.
Iar apare, iar s-ascunde
Adâncul suitor pe unde...
Oh, e fratele meu geamăn
Doar el mă cheamă, lui m-aseamăn...
Trepte-n adânc
Şi uşure, ah, uşure,
El vrea-n adâncuri să mă fure...
8 aug. 2013
Claudia Voiculescu

O pasăre...
Ce flămând o pasăre grea
Dinsus, dintr-un straniu vârtej,
Prinde în gheare inima mea
Ruptă uşor, ca dintr-un vrej!
Nici nu ştiu unde ascunde
Partea ce n-o mai mănâncă,
Nici din cioc n-o scapă-n unde,
Nici în pădurea adâncă...
O, păsăre flămândă, grea,
Du-mă-ntreagă pe o stâncă!
Să vadă numai steaua mea
Că mai sunt vie şi încă...
8 aug. 2013
Trepte-n adânc

Barza
Sosesc, la noi, berzele, de Buna Vestire,
Îşi caută cuibul vechi şi-l refac
Şi-l întăresc în nouă geluire.
În cuibu-nălţat pe stâlp sau pe coş,
Stă barza-ntr-un picior şi aşteaptă
Să iasă puiul din ou, dordoloş...
Cu aripi largi, în zarea colilie,
Ea lunecă spre câmpia mănoasă
S-aducă-n cioc, pentru pui, bogăţie...
Repede, puiul ei creşte juvenil
Şi-l învaţă să zboare pentru zborul cel lung
De Sfântul Pantelimon, spre Nil...
8 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Măria-Sa, Norocul
Înlăuntrul meu de foc
Stă Măria-Sa Noroc.
Un semn el face tutelar
Spre heraldul tăcut lar
Ca să fiu netemătoare
Prăpăstii când trec, călătoare...
El mă va păzi de ură,
De vânt, de ger, de jelitură,
De străinul avatar
Şi de-amăgitor hotar...
Dar mă-ndepărtai ca-n ceaţă
Şi nu-l mai văzui la faţă...
Lăturalnicul drumeag
Ducea către ţărmul vag
Unde sta laru-n toiag;
Căta-n zare tot prelung
Drumul scurt părându-i lung...
Eram prinsă ca-ntr-un vis:
Căzu norocul în abis...
Râde larul şi nu-i pasă:
– M-alesese de mireasă...
9 aug. 2013106 107
Trepte-n adânc

Un sol
Parcă dintr-o altă vreme
Cu prinţi, domniţe şi cu steme,
Veni cu torţele aprinse
Un sol cu dorurile-nvinse,
Să-mi aducă tainic carte
De la prinţul de departe.
Cuprins de spaima-nsingurării
– Spaimă cât întinsul mării.
Solul aţipi pe dale
Cu tocitele-i sandale...
Torţele lumină pale,
Mult mi-e dor şi mult mi-e jale...
Scriu răspuns, cuvântul moare,
Parcă-n el se tot desfac
Litere de-nstrăinare
Cu parfum de liliac...
Solul se trezeşte mut
Aşteptând răspuns pierdut...
9 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Or aevea, or în vis...
Or aevea, or în vis,
Harpiile stăteau pânde...
M-oglindeam, precum Narcis,
Tot în ape de osânde...
Şi trenau imunde ceasuri
Şi poveri dintr-o vultoare
Măsurate de compasuri
– Adevăruri tutelare.
Or aevea, or în vis,
În picaj, pasărea neagră,
Mi-aducea copil ucis
De-un blestem, de o podagră...
În apă tulbure cădeam,
Pasări zburau mai departe...
În apa stingerii ardeam
Visul nădejdii deşarte...
9 aug. 2013
Trepte-n adânc

Demult, demult...
În demult, ca niciodată,
Sus de tot, înaripată,
Eram eu... Fuse odată...
Hiena a venit furiş
Din mine a muşcat pieziş...
Şoarecul a ros amieze
În dulapuri tiroleze...
Spre seară, eu m-am fost pierdut...
Din cale cin’ m-a abătut?
Era pasul meu spre noapte;
Când trecusem cercul şapte?
Înapoi, era departe...
Înainte, era moarte...
Toate fuseră himere
Ca în vis, ca-n adiere...
9-10 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Cine?
Cine îmi lasă mai apoi
O poartă, s-o deschid, buimac,
De doru-ntoarcerii-napoi,
Când haina trecerii o-mbrac?
Pe gard a crescut caprifoi,
Gutuiu-mi pare mai sărac...
Cine îmi lasă mai apoi
O poartă, s-o deschid, buimac?
Parcă mai ieri, ei amândoi:
– Părinţii mei coseau c-un ac
Vreun pantalon, vreun cămăşoi,
Sub umbrele de liliac...
Cine îmi lasă mai apoi?
25 aug. 2013
Trepte-n adânc

Unde să fiu, unde să fiu?
Unde să fiu, unde să fiu,
Dacă strania oglindă
M-arată drac sau doar hagiu,
Tot în apa-i suferindă?
Creşte spre cerul azuriu
Visul încolţit ca-n ghindă...
Unde să fiu, unde să fiu,
Dacă strania oglindă
Mă tot trimite alibiu
Să fiu lumii o colindă?
Revin la poartă, bat târziu,
Ger se-ntinde pe merindă...
Unde să fiu, unde să fiu?
25 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Fără scop, fără folos...
Eu tot merg hoinar prin lume,
Fără scop, fără folos;
Nu las urme nici în brume
Şi nici numele faimos.
Trec uşor ca printre glume
Cu suflet copilăros...
Eu tot merg hoinar prin lume,
Fără scop, fără folos...
Nu vreau nimeni să-mi îndrume
Pasul meu alunecos:
Port tristeţile de mume
Spre-un tărâm primejdios
Tot mergând hoinar prin lume.
25 aug. 2013
Trepte-n adânc

Şi ne rugăm, şi vrem răspuns
De ne-nţeles, de nepătruns
E-Acela, Unul, sus în cer,
În noi prezent, mereu ascuns,
În drumul nostru efemer...
Şi ne rugăm, şi vrem răspuns,
Şi vrem să dezlegăm mister
De ne-nţeles, de nepătruns
Acelui Unu de prin cer...
Ce este-n noi, în subascuns,
E încuiat de-un temnicer;
Îl bănuim, da-i neajuns,
E dus pe mări, corăbier
De ne-nţeles, de nepătruns...
25-26 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Umbrit mi-e sufletul, Doamne!
Umbrit mi-e sufletul, Doamne!
– Mai trăiesc şi nu mai sunt –
Îl cuprind adânce soamne
Şi visează ca-n grăunt...
Nu ştiu cine-o să-l condamne,
Nu ştiu cum o să-l înfrunt;
Umbrit mi-e sufletul, Doamne,
Mai trăiesc şi nu mai sunt...
Se abat de-acuma toamne,
Frunza-n vânt bate mărunt,
Sufletu-i golit de ramne...
De ce oare mai mă-ncrunt
Când umbrit am suflet, Doamne?
26 aug. 2013
Trepte-n adânc

Un dor tulbure m-abate...
Un dor tulbure m-abate
Tot din drumul meu lumesc
Şi se surpă maluri, toate,
Peste apele ce cresc...
Podurile fug şi ele
Ameţite de vâltori;
Cine, unde să mai spele
Hainele de ursitori?
Unde, peste ce hotare
Să trec dorul tulburat
Dacă tihna e-ntristare
Şi-n somn negru s-a lăsat?
Dorul tulbure m-abate:
S-a dus cântec şi destin...
Ruinarea sub lăcate
Flămânzeşte de senin...
Desfrunzirile, dogoarea,
Poartă vârstele-ndelung;
Vântură, topită, marea
Vârsta mea, şi n-o ajung...
27 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Subţire mi-e zarea...
Vulture, te-aştept pe stâncă,
Cu sânge otrăvit te-aştept!
Subţire mi-e zarea şi încă
Zeii-mi lăsară inima-n piept...
Vulture, focul e-n mine
Înalt cât e rugul solar...
Nu lanţul de stâncă mă ţine
Ci numai ziua-ntoarsă-n zadar
Şi zarea spartă de Chaos...
Vino, vulture, ursire,
Mă cheamă marele repaos
Şi cântecul, numit neştire...
27 aug. 2013
Trepte-n adânc

Cei vechi...
Păziră ei credinţa veche
Chiar vechi şi ei şi petrecuţi
Pierduţi în lumea cea străveche,
Prin sita veacului cernuţi...
Nu şi-au plecat a lor ureche
La cei de credinţă pierduţi;
Păziră ei credinţa veche
Aceia vechi şi petrecuţi.
Ortodoxia-i nepereche,
Îndemnătoare la virtuţi;
Iar apucaţii cei de streche
Fi-vor cu milă petrecuţi
Păzind şi ei credinţa veche...
29 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Era crâmpei...
Ca-ntr-o rotire, viaţa, ca visul,
Se prăvăli peste mine cascadă.
Tânăr, cândva, cutreieram întinsul:
Eu, desigur, am fost o nomadă...
Din vis, când m-am trezit, era crâmpei,
Din tainică, himerică poveste,
Din ne-ngenuncheatul timp de melopei...
Eu fusesem, oare,-n lumi celeste?
30 aug. 2013
Trepte-n adânc

Era o nesfârşită vară...
O casă veche-odinioară
Mă primea ca pe-o minune;
Plutea o nesfârşită vară,
Cu-nfoierile păune...
Şi clipa nu era fugară
Parcă sta în rugăciune...
O casă veche-odinioară
Mă primea ca pe-o minune...
Părinţii, în lumina clară,
Rosteau rugile străbune
Şi îmi părea c-o să apară
Christul viu de sub cunune
În casa cea de-odinioară...
30 aug. 2013
Claudia Voiculescu

Ştiam demult...
Se-orânduia zi după zi
Fără noimă, aşteptarea,
Amurgul se topea în gri
Mândră era dansatoarea...
Ştiam demult c-aşa va fi,
Că va fi biruitoarea
Orânduită zi de zi,
Fără noimă-n aşteptarea...
În dansul ei, hi-hi, hi-hi,
Creştea-n sine-abandonarea;
Eu mai speram că nu-mi va şti
Iarna mea cu-nfrigurarea
Orânduită zi de zi...
1 sept. 2013
Trepte-n adânc

Se-nchide zarea?
Simt, presimt că vine pasărea morţii;
– Să-mi pregătesc haine noi de plecare –
Învinsă eu... Sufletul va sta înapoia porţii
Să vadă steaua mea, cea arzătoare...
2 sept. 2013
Claudia Voiculescu

Dubito
Să cred că versu-mi înfrunta-va veacul?
Speranţa-mi joacă feste... Eu, flămând,
Când culesei roada, mi se rupse sacul;
Dar sunt bogată, Doamne, numai cu Tine-n gând.
2 sept. 2013
Trepte-n adânc

Fraudă
Hâdă bătrâneţe, te crezi înţeleaptă,
Dar intraşi cu cheia unui vicleşug
Grabnic furaşi tinereţea mea necoaptă
Nici cu ea, netoato, tu nu-nalţi vreun rug!
2 sept. 2013
Claudia Voiculescu

Cândva
Cândva, voios, în lume mă duceam,
Şi purtam chiar aripi diafane;
Zborul mi-l număra, de după geam,
Harpia ce-mi întindea capcane...
2 sept. 2013
Trepte-n adânc

Ultima tulburare
Târzia veghe – ultima tulburare-n adânc...
Ah, în apele negre mi-am văzut chipul!
Cu o floare venea de departe un ţânc:
– Zâmbitoare moartea... Nu-i ştiam tertipul...
2 sept. 2013
Claudia Voiculescu

Am vrut...
Frunză verde de amar
Vrui s-ajung la o izbândă:
Mă lovi lumea c-un par
Furişată stând la pândă...
2 sept. 2013
Trepte-n adânc

A fost un dar?
Unde s-au dus poezie şi har
Pe care drum, în care nevăzut?
Fuse un semn ceresc, fuse un dar
Pecetluit în tainicul sărut?
2-3 sept. 2013
Claudia Voiculescu

Aşteptare
Mi-era prea departe în depărtarea ta;
În crepuscul te căutam, te chemam...
Nefiresc, umbrită, Ea. Legitimă sta,
Reazem în prăpastia de gheaţă, de moarte,
Temătoare pentru singurătatea
Ce te cuprindea ca o maladie.
Te chemam cu nădejde-n mântuire;
Tu, prin aburii ceasului crud mă vedeai, mă auzeai,
Dar trepte strâmbe ba urcai, ba coborai,
Cu şarpele încolăcit în jurul inimii răvăşite;
Treptele strâmbe abisuri lipeau de tălpile tale...
Târziu, târziu paşii ruginiţi te purtau
Tot spre tiranica de sub semnul întunecatelor spaime...
Şarpele descolăcit se târa către mine
Mi se-ntunecau privirea, inima,
Totul era ca o tulbure apă:
Un potop de ape-ale morţii.
Nici nu ştiam de ce nu mor
Înainte ca apele uitării, ca nişte porţi, să ne despartă
Fără să ne mai ştim nici numele;
Eu ştiind bine că speranţa este o beţie impură
În care, nebună, mă istovesc să cred,
Tânjind după o dragoste întineritoare
Himeric plutind pe apa moartă-a iubirii-nşelate...
3 sept. 2013
Trepte-n adânc

Eu neagră, ea albă...
Eu neagră, ea albă,
Ea vie, eu moartă,
Ea-n patul de nalbă,
Eu, numai la poartă...
Ea, la gât, o salbă,
Eu, numai o toartă;
Eu neagră, ea albă,
Ea vie, eu moartă...
Pasăre codalbă,
Ea-n mână c-o soartă,
Eu, c-o biată jalbă
Pe-o străină hartă.
Eu neagră, ea albă...

4 sept. 2013
Claudia Voiculescu







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu