De la un capăt la altul...

De la un capăt la altul...

~o~

De la un capăt la altul, calm, liniştit,

bei totul până la fund, priveşti cine e înăuntru

şi baţi încrezător, dar atent.

Un copil, în ceaţă, nu se teme,

la el e fascinaţia, nebunia cunoaşterii,

face gălăgie, râde, aleargă,

nu ştie să se păzească, nu ştie de pericole.

Nu există mister, ştii bine,

simţirea e unică, prinde fiorul zglobiu

şi joacă-te în paradisul din tine!

Te mistui în fiecare clipă, eşti fericit,

dacă îţi spunea cineva

că o să trăieşti asta nu credeai,

vedeai totul într-o altă lumină,

însă, pas cu pas, ai înţeles

că viaţa e ceea ce simţi lăuntric,

suntem noi înşine

oricât vor alţii să ne schimbe.

Chemarea vibrează dincolo de oglindă,

culoarea şi sunetul există,

dorinţa de a ne regăsi poate fi

aici, acum, în noi,

un fulger străbate buzele

contopite într-un sărut,

petale de lumină adie

ca un duş de ploaie în inimi,

un freamăt interior,

într-un acord final, reverberează

fragmente ce se unesc

într-un zbor nestins, rescris

spre un şi mai frumos pământ.

Cu mine vorbeşti când rămâi cu tine,

eşti tu, sunt eu?

Taina devine parte din noi,

e aici, delicat ne-mbrăţişează,

iluzia nemuririi

ne frământă prea mult trupul,

înfiorându-ne.

Învăţăm, împreună învăţăm,

da, poate fi şi un joc,

viaţa ne conduce acolo unde trebuie.

S-o lăsăm să curgă

dacă esenţa ei e dragostea!

Irina Lucia Mihalca