DOGARU - GANDUL ZILEI, 27 februarie 2018

PACE CELOR CE VIN

BUCURIE CELOR CE RĂMÂN

BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACĂ

​

Marți, 27 februarie 2018

Be clear and content. Be moderate and wise. Be vigilant and steady. Be earnest and sweet.

You are not educated if all that you have achieved is the study of a ton of books. The body and the mind have to be illumined by the light of love that emanates from the awareness of the Soul and its essential Divinity. Since education today deals only with the body and mind, and is unrelated to the Soul, the youth of the land are wafted hither and thither by every passing gust like rootless vegetation. Awareness of the Atman will grant unshakeable power and courage. The Vedas teach the means of securing this awareness and drawing on it to meet the challenges of life. That alone can crown education with success. That alone can strengthen youth to encounter the problems of unrest and anxiety. The colleges have to teach not only certain subjects, but the subject-object relationship too. The process by which one can transcend this duality and cognise the Unity has also to be communicated to render education complete. (Divine Discourse, Jan 31, 1974)

 ​

Fiți luminoși și mulțumiți! Fiți cumpătați și înțelepți! Fiți vigilenți și statornici! Fiți onești și buni!

Nu vă puteți considera educați dacă tot ce ați realizat este doar studiul vrafurilor de cărți. Corpul și mintea trebuie luminate cu lumina iubirii care emană din conștiența Sufletului și din Divinitatea sa fundamentală. Întrucât educația de astăzi se ocupă numai de corp și minte, fără legătură cu Sufletul, tineretul din țară este purtat de colo-acolo de fiecare vânt care bate, precum vegetația fără rădăcini. Conștiența Spiritului conferă putere statornică și curaj neclintit. Vedele ne arată mijloacele de a ne asigura această conștiență și a ne sprijini pe ea, ca să facem față provocărilor vieții. Numai aceasta poate încorona educația cu succes. Numai aceasta poate întări tineretul ca să facă față problemelor generate de frământări și griji. Colegiile trebuie să ofere învățătură nu doar despre anumite subiecte, ci și despre relația subiect‑obiect. Procesul prin care omul poate să treacă dincolo de această dualitate și să cunoască Unitatea trebuie comunicat de asemenea, pentru a face o educație completă. (Discursul Avatarului, 31 ianuarie 1974)

Sathya Sai Baba, www.radiosai.org

​

Evaluarea numerologică a zilei

„Numărul constituie substanţa tuturor lucrurilor” (Pitagora, Metafizica)

Această penultimă zi a lunii februarie ne predispune la muncă temeinică, asumată, conștiincioasă, cu aplecare pentru detaliu și cu conștiința puterii colective superioare puterii individuale – sau, în aspectele de umbră, minte împrăștiată, neputința de a se concentra asupra unui scop, blocaje, lentoare, lene și huzur!

Vulnerabilitate: dinţii şi circulaţia. (A.D.)

CALENDARUL CREŞTIN ORTODOX

Marți, 27 februarie 2018

Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu

http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfântul-procopie-decapolitul-sfântul-talaleu-99446.html, http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-marturisitor-talaleu

​

Sfântul Procopie Decapolitul, după cum ne arată numele său, era din Decapolis*, regiune situată lângă Marea Galileii. Încă de tânăr a îmbrăţişat viaţa monahală. Sfântul Procopie s-a afirmat ca apărător al icoanelor în timpul perioadei iconoclaste din vremea împăratului Leon Isaurul. Din acest motiv, Procopie a fost arestat şi torturat cu sălbăticie. După moartea împăratului Leon, având loc reabilitarea cultului sfintelor icoane în Biserică, Sfântul Procopie s-a întors la viaţa sihăstrească, unde a vieţuit până la o vârstă înaintată. Sfântul Procopie a trecut la Domnul în veacul al IX-lea.

Sfântul Talaleu, sirian de origine, a fost un mare nevoitor din prima jumătate a veacului al V-lea. Iniţial, Sfântul Talaleu a fost monah în Mânăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit de lângă Ierusalim. Apoi, după câţiva ani, a mers într-un loc de lângă cetatea siriană Gavala, unde era o movilă mare şi o capişte idolească veche, ca cimitir vechi elinesc; şi erau o mulţime de idoli acolo. Acel loc îi înfricoşa pe toți cei ce treceau pe acolo, căci diavolii nu numai cu năluciri şi cu arătări mincinoase înfricoşau, ci şi cu ucideri de oameni vătămau pe mulţi oameni şi dobitoace. De acest lucru auzind Cuviosul Talaleu, s-a dus acolo şi s-a sălăşluit, făcându-şi o colibă mică, nevoindu-se cu pustniceşti osteneli şi cu rele pătimiri, rugându-se neîncetat ziua şi noaptea. Iar diavolii, nesuferind să aibă lângă dânşii un vecin ca acesta, au adunat toate taberele cele înfricoşătoare şi, pornindu-se cu mare mânie, năvăleau asupra lui, înfricoşându-l cu glasuri fără de rânduială şi cu ucidere îngrozindu-l. Apoi cu toate puterile cele viclene se sârguiau să-l izgonească pe sfânt din acele locuri pe care le aveau de demult ale lor. Iar Cuviosul Talaleu, întărindu-se şi îngrădindu-se cu credinţă în Dumnezeu, cu rugăciunea şi cu semnul Crucii, stătea ca un ostaş viteaz şi nebiruit în ziua de război şi batjocorea puterea lor cea slabă.

Gonind pe diavoli, plăcutul lui Dumnezeu şi-a făcut o chilie strâmtă, în care nu numai a sta, dar nici a şedea drept nu putea, pentru că, fiind mare cu trupul, totdeauna ţinea capul plecat la genunchi. Petrecând el aproape zece ani într-o strâmtoare ca aceasta, a venit Teodorit, episcopul Cirului, să-l cerceteze şi l-a găsit adunându-şi folos din Sfânta Evanghelie. Şi întrebându‑l episcopul, pentru care pricină şi-a ales o viaţă ca aceea, sfântul a răspuns: „Eu sunt vinovat de multe păcate şi crezând că mă aşteaptă multe munci veşnice, mi-am aflat o închisoare ca aceasta, de bună voie, ca pedepsind trupul acesta cu muncire puţină, să mă izbăvesc de muncile cele mari, care vor să fie”.

Dumnezeu l-a învrednicit pe cuvios cu harul facerii de minuni, acesta vindecând şi alinând pe cei bolnavi şi pe cei aflaţi în suferinţă. Sfântul Talaleu a murit în jurul anului 460.

Despre acest cuvios, Sfântul Sofronie al Ierusalimului scrie, în Limonar, astfel: Ava Petru, preotul lavrei Sfântului Sava, ne-a spus nouă despre ava Talaleu Cilicianul că a petrecut 70 de ani în chipul monahicesc, neîncetând din plângere niciodată şi zicea către toţi totdeauna: „Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraţilor, spre pocăinţă şi, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebaţi de dânsa”.

 ​

Sf. Rafail

Tot astăzi, facem pomenirea Sfântului mucenic Ghelasie; a Preacuviosului Ştefan; a Sfântului mucenic Nisiu; a Cuvioșilor Asclipiu şi Iacob; a Cuviosului Timotei cel din Cezareea; a Sfântului Rafael (Rafail), episcop de Brooklyn.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

------------------------------------------------------------------

     * Decapolis (din limba greacă, „zece cetăți”) a fost un grup de zece orașe de la frontiera de est a Imperiului Roman, în aproprierea provinciilor romane Iudeea și Siria, unite datorită limbii, culturii, locației și statutului politic comun. Cu excepția orașului Scitopolis, toate se aflau la est de râul Iordan, fiind un izvor de cultură greacă și romană. Această uniune a fost fondată în anul 64 î.Hr., în timpul cuceririi Siriei de către Pompei, și dizolvată în anul 135 d.Hr., la sfârșitul revoltei lui Bar Kohba.

Prof. Dr. Alexandra Dogaru