MINILCTURĂ cu GÂND DE SEARĂ

NESTATORNICIA BOGATIEI - Sfantul Tihon din Zadonsk

  

Vezi ca o floare grabnic se ofileste la arsita sau la ger sau ca fumul si spuma valurilor în scurt rastimp se fac nevazute. Asemenea si avutia, cinstea si slava lumii acesteia n-apuca bine sa se iveasca si sa se arate, ca printr-o navalire a mortii sau a unei furtuni de necazuri, toate dispar de parca nici n-ar fi fost. Cauta spre morminte si vei vedea ca dupa moarte cei bogati si preamariti cu nimic nu se osebesc de cei saraci si simpli. Toti, ca si pulberea pamântului, în tarâna s-au întors si tarâna s-au facut. De vreme ce au lepadat lumea, slava i-a parasit si avutia a plecat de la ei si s-au facut bogatii asemenea cu cersetorii si cei slaviti – asemenea cu oamenii de rând, ajungând stapânii sa fie deopotriva cu slugile lor, iar cei înstariti – deopotriva cu milogii, astfel încât nu se mai poate sti unde zace stapânul si unde – sluga lui, ori unde se gaseste cel bogat si unde – cel sarac. Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei ne învata sa cautam adevarata bogatie si slava a sufletului, care nu se vor îndeparta de la noi dupa ce le vom dobândi si sa nu alergam dupa placerile lumii acesteia, caci ele se pierd asemenea fumului si spumei valurilor si, în loc de parelnica lor veselie, lasa în urma lor o adevarata suferinta.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 112.

RAPOSATII - Arhiepiscopul Iustinian Chira

Rugati-va mereu pentru cei raposati. Nu poate nimeni sa-si închipuie cât de mult asteapta cei morti sa ne rugam pentru ei. Cei care au fost în puscarie stiu cum asteptau sa primeasca o veste, sa primeasca un ajutor de la cei liberi; tot astfel asteapta si cei plecati din lumea aceasta sa primeasca mângâiere de la noi.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 77.

ALIPIREA DE LUME - Cuviosul Bonifatie de la Teofania

Frica de Dumnezeu se agoniseste atunci când omul, dupa ce s-a lepadat de lume si de toate cele ce sunt în lume, îsi aduna toate gândurile si se cufunda tot în contemplarea lui Dumnezeu si în simtirea fericirii fagaduite Sfintilor Lui. Daca nu s-a slobozit de lume, sufletul nu poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu fara fatarnicie, deoarece lucrurile lumesti sunt ca un val peste ochii lui.

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 16.

BOGATIA SI SARACIA - Sfantul Tihon din Zadonsk

  

Vezi ca un oarecare purtând o însemnata vrednicie ajunge mai apoi sa fie om de rând, din bogat – sarac lipit pamântului, din sanatos – neputincios, din om slobod ajunge a fi rob, ori din stapân devine sluga. Preschimbarile acestea ne arata deslusit ca viata noastra pe pamânt este nestatornica, desarta, plina de nevoi si jalnica, fiind semn ca noi am fost facuti de Ziditorul nostru nu pentru o astfel de viata, ci pentru o alta care e mai buna si plina de fericire. Iar prin acestea ne învatam si parca ne încredintam ca ni se cuvine a cauta viata cea nestramutata si preafericita. Asa stând lucrurile, ar trebui nu doar sa nu cârtim, dupa cum este voia trupului nostru celui orb, ci sa-I si multumim cu prisosinta lui Dumnezeu, chiar daca noua ni se pare cu totul nesuferit felul în care harul Sau ne calauzeste, ne îndupleca a intra în vi ata cea de veci.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 71.

KITSCH-UL LAUNTRIC AL SATULULUI - Sfantul Ioan din Kronstadt

Nu te bucura atunci când, îndestulându-te cu mâncaruri si bauturi alese si placute, fata îti radiaza satisfactie, fiindca chipul launtric al sufletului îti este în clipa aceea hidos, ca de mort. Ti se potrivesc cuvintele Mântuitorului, Care zice: „Semanati cu mormintele cele varuite, care pe dinafara se arata frumoase, înauntru însa sunt pline de oase de mort si de toata necuratia” (Matei 23, 27), adica de fatarnicie si de faradelege. < span style="color: #999999;">

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 183-184.

GOLICIUNEA - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi ca unui om dezbracat îi este rusine de sine însusi, dar si ceilalti se rusineaza de el si-i întorc spatele. Asemenea se întâmpla si cu sufletul care nu s-a acoperit cu harul Domnului, întrucât nu-l are. Satana, vrajmasul nostru, ne-a despuiat ca un tâlhar, smulgând de pe noi haina harului lui Dumnezeu si a mântuirii. Din aceasta pricina, stramosii nostri, dezgolindu-se prin viclenia lui, si-au cunoscut goliciunea pe care n-au vazut-o înainte de cadere si au început a se rusina de sine, ceea ce a fost dovada si marturie a goliciunii lor launtrice. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vazându-ne goliciunea, de la care Dumnezeu si Îngerii Lui îsi întorceau fata, S-a milostivit de noi si a venit pe pamânt la cei despuiati, saraci, slabanogi si calici si S-a îmbracat în trupul nostru, facându-Se asemenea noua întru toate, afara de pacat, ca sa ne spele cu sângele Lui pe noi, cei goi, întinati si spurcati si ca sa ne îmbrace în haina cea curata a dreptatii Sale si sa ne înfatiseze în acest chip înaintea preacuratilor ochi ai Parintelui Sau Ceresc. Prin credinta, acest sfânt vesmânt i se da fiecaruia la Botez. Cel care îl pazeste, luptând împotriva vrajmasilor ce se ridica nevazut asupra noastra si vor sa ne dezbrace iarasi, pricinuindu-ne ocara si rusine înaintea Domnului si a Îngerilor Lui, acela fericit este, dupa cum zice Domnul: „Fericit cel ce privegheaza si-si pastreaza vesmintele, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui” (Apocalipsa 16, 15). Caci, vazându-l îmbracat în haina Fiului Sau Unul-Nascut, Tatal Ceresc îl va recunoaste pe unul ca acesta si îl va primi ca fiind al Sau si îl va face partas la mostenire dimpreuna cu alesii Lui, ducându-L în palatul slavei Sale. Iar de va pierde cineva prin nepasare si prin lenevire acea porfira sfânta si astfel se va arata dezbracat înaintea Domnului si a alesilor Sai, atunci nimic altceva nu-l va însoti decât rusinea si ocara cea nesuferita, caci, gol fiind, îi va fi rusine lui de sine însusi, dar si Dumnezeu, dimpreuna cu cei alesi ai Sai, se va rusina de goliciunea lui si îsi va întoarce de la acela ochii Sai preasfinti si se va lepada de el ca de unul ce nu este al Lui. Pacatosul cel orbit nu-si vede goliciunea, întrucât nu are deschisi ochii sufletului sau si de aceea nu se rusineaza, asa precum si omul care doarme sau care e orb nu vede goliciunea sa trupeasca si de aceea nici nu-si simte batjocorirea. Însa o vede ochiul cel atotvazator al Domnului si se leapada de un suflet ca acesta. O va vedea si sarmanul pacatos atunci când se vor deschide cartile sfaturilor si gândur ile tainice ale inimilor omenesti se vor da în vileag întregii lumi. O va vedea, dar îi va fi atunci spre cea mai mare rusinare, ocara, necinste si nenorocire. Daca ne rusinam a sta goi înaintea câtorva oameni si, neputând suferi aceasta, fugim sau ne acoperim cu ceva, atunci pentru suflet va fi o rusine si o ocara cu mult mai nesuferita sa stea dezgolit si, pe lânga aceasta, întinat si pângarit, în fata întregii lumi, înaintea Îngerilor si a oamenilor, a alesilor lui Dumnezeu si a Însusi Judecatorului celui Drept. Un suflet ca acesta va dori negresit sa se ascunda în crapaturile pamântului, în întuneric sau chiar în iad, fiindu-i cu neputinta sa îndure rusinea si ocara a toata lumea si mânia dreptului Judecator, însa nu-i va fi cu putinta. O, cât de fericit este acela care-si cunoaste înca de pe acum acea goliciune napastuitoare! Astfel, el se va rusina de sine si, prin credinta, îsi va cauta haina la Hristos, Care îl îmbraca în vesmântul mântuirii pe tot omul ce crede în El si-l cere de la Dânsul. Aceasta întâmplare ne învata sa ne cercetam sufletul spre a vedea daca nu cumva e gol si astfel, prin credinta, sa cautam si sa cerem haina pentru el de la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru ca în ziua aceea sa nu ne înfatisam goi înaintea Domnului si a Sfintilor Lui si sa nu ne acoperim cu rusine.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 194.

FRUMUSETEA MARII - Sfantul Vasile cel Mare

Frumoasa este marea pentru Dumnezeu pentru multe pricini; e frumoasa, pentru ca îmbratiseaza de jur împrejur insulele, dându-le în acelasi timp si frumusete si siguranta. Mai mult, marea apropie pamânturile care sunt la mari departari unele de altele si face pentru cei ce calatoresc pe mare neîmpiedicate legaturile dintre aceste pamânturi; prin aceste legaturi marea ne daruieste cunoasterea faptelor necunoscute; negustorilor le da prilej de îmbogatire si ajuta cu usurinta nevoilor vietii; celor bogati le ajuta sa exporte surplusul lor de produse, iar celor lipsiti le ajuta sa-si împlineasca lipsurile.

Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 118.

MATERIALISMUL - Sfantul Nectarie al Eghinei

Teoriile materialiste care neaga nemurirea sufletului uman si îl reduc la nefiinta submineaza existenta si supravietuirea, progresul si fericirea omului. Este respinsa menirea înalta a omului, coborât la nivelul fiintelor necuvântatoare, universul sau spiritual este distrus, sentimentele nobile îsi pierd valoarea, morala, virtutea, adevarul si întregul tezaur de cinste al virtutilor ramân doar niste cuvinte perimate, fara sens si lipsite de orice semnificatie. Evlavia, credinta, cultul religios sunt socotite roade ale unui cuget obscurantist specific vremurilor trecute. Comuniunea este nimicita si în locul ei este introdus individualismul, existenta egoista. Fiecare e împotriva tuturor si cu totii sunt dusmani unii altora. Pacea este alungata în munti, iar în societatea umana se înfiripeaza razboiul necrutator spre proclamarea dreptului celui mai p uternic si a tiranului de temut, groaznic si însetat de sânge, care se desfata cu necazurile semenilor, ale caror sânge si sudoare trebuie sa adape pamântul si solul în care îsi înfig radacinile iubirea de placeri si patimile tiranice. Prezentul este totul pentru om, trecutul si viitorul, inexistente; desfatarea de acum si fericirea care decurge din ea sunt gândurile ce domina.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 213-214

PAPUCII STRAMTI - Sfantul Simeon din Dajbabe

Pantofii strâmti la drum provoaca rani, iar gândurile necurate în mintea omului duc la pacat.

Sfantul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53

NUNTA - Sfantul Nicolae Velimirovici

Nunta este simbol al nuntii celei duhovnicesti, cununia sufletului cu Hristos, prin dragostea sufletului catre El. Mireasa a lui Hristos sunt sufletele credinciosilor. Biserica cea nepatata este, de asemenea, Mireasa a Lui. Astfel, sufletul care nu se încununeaza cu dragostea lui Hristos se cununa cu patimile cele pamântesti si cu demonii. Vaduva simbolizeaza propriul suflet plin de întristare, despartit de Hristos – Mirele Cel Ceresc –, si lipsirea de dragostea Lui.

 Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 66

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda