Reflecții ...
Recent ne-a atras atenția cartea ,,Reflecții templiere în Transilvania”, apărută la Editura Primus din Oradea, 2017, având autor pe Remus Barna. Ca prim impact vizual, regăsim pe coperta I imaginea impozantă a castelului păstrător de istorie și legendă alături de prezența cavalerului, a statorniciei cu care, oricând acesta veghează întru buna rânduială a curgerii vremilor. Emblematicele cuvinte ,,Non Nobis Domine, non Nobis, sed Nominii Tuo da Gloriam” vin parcă dintru începutul lecturii să reamintească faptul că Supremația Divină a fost și a rămas în permanență călăuza templierului.
Structurată pe treisprezece capitole și completată de
o bogată listă bibliografică lucrarea conține o amplă incursiune în istoria (Cuvânt
introductiv) Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al
Marelui Priorat General Magistral al României (OSMTH), reușind să
scoată în evidență faptul că, iată, autorul simțea, ca o datorie de
căpetenie, aducerea la lumină a unor date necunoscute suficient sau deloc cu
privire la Cavalerismul Templier precum și existența lui în Transilvania.
Acesta, în captolul al II lea, face un expozeu al
Ordinului tocmai pentru ca cititorul să-și poată forma o cât mai amplă imagine
pe baza datelor existente, generos oferite. Avem o prezentare
cronologică a legăturilor purtate de către demnitarii medievali din Transilvania cu cavalerii
templieri dar și cu monahii (călugării) cistericieni de la Igris și Carta. O
simplă perspectivă a situaţiei din acea perioadă ne va dezvălui că
Transilvania, se află într-o zona de frontieră, a teritoriilor creștine ,,Christianitas", unde spre nord se desfăşoară o puternică
misiune, sprijinită armat şi degenerând în cruciadă, de creştinare a păgânilor
baltici, în timp ce în sud-est există masive proiecte și
chiar realităţi misionare în rândul celor ce aparţin confesiunii răsăritene.
Chiar dacă considerăm înfiinţarea unei mănăstiri cisterciene în Transilvania ca
fiind un act făcut în virtutea strategiilor curiei Romane, nu trebuie uitat
totuşi rolul de ,,protecțio",
exercitat din umbră de către templieri, pentru această zonă a Europei.
Existenta pașilor acestora precum și amprenta lăsată, conform lucrării
prezentate, au păstrat urme de netăgăduit precum cele descoperite la
Turda, Tălmaciu, Ciceu, Cristeștii Ciceului, Cristuru Secuiesc, Geoagiu, Oradea sau
Vălișoara, etc.
În castelul de la Vălișoara se află și sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului
Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Templierilor,din România, condus de
către un baliv (pag.157). De consemnat faptul că în anul 2003, septembrie, a fost
înființat Marele Balivat al României, sub jurisdicția Marelui Priorat al
Franței, în România existau patru Comanderii, pentru ca în anul 2004 să fie
fondat Marele Priorat al României iar în 2006 acesta să fie ridicat la rangul
de Mare Priorat General, apoi în 2008, iunie, la rangul de Mare Priorat General
Magistral.
Elita Cavalerilor Templieri a transmis din generație în generație învățături care se
dovedesc aplicabile și astăzi, totul depinzînd de liberul arbitru în alegerea
căii și scopului în viață. Misiunea principală a Ordinului este de a
reuși, exprima și forma grupuri de creștini care să se asocieze în dorința de a
face mai responsabilă și mai eficace slujirea lor creștină pentru
comunitate, colaborînd în fraternitate și recunoscuți fiind totodata la justa
lor valoare, totul,de dragul lui Hristos, Domnul comun (pag.194).
O carte complexă, bazată pe mărturiile unor documente
expuse dau posibilitatea creionării indubitabile a prezenței cavalerilor
templieri în spațiul transilvan dar și profunzimea spirituală și demnă a unui
ordin care, pare-se că nu a apus și nici nu are de gând să o facă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu