vineri, 16 februarie 2018

George Anca - BALADII







George Anca

BALADII




de ce mai cădea
ascult ca-n toate serile
nici față
coupo santo
o prea frumoasă
sariul
nu m-ai lăsat
brahmopanishad
eudaimonia
rănimu-ne
focul noap
moartea în ce chip s-a
vor mai veni
Gange în Holderlin
tune-ți
prin iarba codrilor
din mormânt
te vei afla
iar spune-mi



de ce mai cădea

de ce mai cădea un crac al dudului alb de-aia
doagele se înmulţeau nu se înmulţeau dogarul
apărea mai rar şi acum nu-i nici dudul roşu

săpând cu nepricepere s-a scurs
atâta vreme încât cu apa de acum
deasupra tot mai cobor ca o rugină

fredonează unul şi altul suferinţa
artistului aceluia de-a pus pe muzică
o despărţire în vârf de piramidă

să-ţi vreau răul atunci ţi-o spun
că m-ai iubi ca pe un frate şi n-ai ieşi
din cuvântul meu poate doar din iubirea mea

am spus sunt numai eu pe-afară
toată lumea în spor de altă lume
şi eu scad cât creşte ea

perdeaua nu ţine la frig iată că
nici eu dar nici ea nu ţine la frig
numai ea nu mai ţine la frig

am urcat aceste trepte scobite
de tălpile celor care mai urcaseră
înainte şi n-am mai avut pe ce coborî

cerul balaurului de la fântâna
cerului balaurului în noaptea când
murea balaurul şi trăia cerul mai trăia

hai din cât eşti de departe dacă ajungi
înseamnă că am fugit amândoi în lume
dacă ajung eu la tine înseamnă să nu mă mişc

un oţetar bătrân cu coaja zbârcită cu frunzele
târâindu-se peste gol în partea de ţară
aici la noi are capul meu ce număra


ascult ca-n toate serile

ascult ca-n toate serile cum povesteşte din Argetoaia
dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş aduce aminte apoi
însă acum n-aş mai pricepe de ce demult
fata i-a spus în mireasă de rochie îmbrăcată
în rochie de mireasă parcă explică
nu ştiţi că eu întotdeauna dorm singură
astă-seară citi-voi un vers din Racine despre vânturi ce dorm
iar înainte m-am întors de la film numit dacă vântul
şi povestitoarea în aşternut se concentrează
cu o mână în dans pentru ochii mei şi ai soţiei
să înscenez cu întârziere de o secundă povestea iată o şansă
poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată la telefon
pe o singură carte străvezie ţinută în degete de o domnişoară scheletică
a doua zi bărbatul pe vremuri
avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa pătată de sângele nepătatei
cum o să stau într-un pat cu acela fetelor
tatăl ei căsătorit o dăduse spre binele satului
fratele ei căsătorit a cules-o dintre prietene uite
ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă
nu ştii a răspuns că eu nu m-am îmbrăcat aşa niciodată
în casa tuturor nopţilor mele bătrâna încearcă
să ajungă departe cu rolul dumneaei înseşi
eu eram mai mare ca ea m-a dus
în pădure la fragi şi între copaci m-a rugat să-i caut în cap
iar când cosaşii din poieni îşi încărcau fânul
s-a repezit cu părul încât săracii au strigat ho că ne sperii boii
fragi n-am găsit şi-am umplut atunci coşul
cu pietricele acoperite frumos i le-a dus
bărbatului şi el du-te acasă mai bine
boală ce eşti boala vacilor şi chiar fusese
în pădure mă gândesc dacă nu e o istorie
a unei preotese cu copii şi avorturi
şi din toate acestea pe urmă cu nepoţi
sau de nu-mi va aduce fericirea
mă gândesc de nu voi fi fericit
oprind întregi întâmplările de a exista
încă o dată şi să crăp numai eu veche preoteasa
să-mi sorb la miezul nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
nicio preotasă ci cana
cu jumătate de gură cu muşchii stângi
să spânzur ce nu-i de mireasă
în respiraţiile femeii mele
întoarse deodată cu spatele
de n-aş mai auzi povestindu-se din Argetoaia


nici față

nici faţă-verso om-muiere
cât că şi androgin
peste capetele neînvăţate

nu copii nu panică
din clopot Kamanita
întârziind îngrijorarea

v-am văzut înapoi făclii
şi noi întuneric nu vă
grăbiţi stingere

mai mult te iubiră
decât îi iubişi
muriră eşti matur

dar şi tu ce i-ai mai
pictat singur al lor
în pofida reversului

ultima insulă demos
Elada dintâi
gradele prieteniei

comanda vine din context
vezi unul mai bolnav ca tine
parcă nu l-ai vindeca

noiţă noimei dodie
în zile fără părinţi
kenoza icos laur

la cinci ani o lume
la o sută alta
ne-am întâlnit în holocaust

pupitru cu Săhleanu
Jeremy Bentham George Orwell
Paul Goma George Anca

matale eşti după mine
am stat să iau antibioticul
ziceam că nu mai ajung

o să orbesc nu ştiu
de ce trece cataracta
la ochiul celălalt

salbe misterului
înverzit pe statuie
printre tei atei

aveam ce vedea
mai şi staţi de vorbă
te recunoaşte coasa

nu s-o fi întunecat
cât mai durează pământul
citeam concluzii tomiste

auzi-mi glasul
ieşit din vers agonia
transfigurării martirilor

oriîncotro picat meteor
în creştet magnetizat
de golul din creier


coupo santo

coupo santo e versanto acest rând în Maillane
fata s-o auzi prin gelozii de zăluzi ufizzi
ziceți voi ziceți auzim noi auzim peste Italia
Vencelas al câtelea celt și mai încoace niciun român

la nuit talismatique dacă se grăbea la ora de muzică
sacul meu e-al tău de-l uitași în hău despărțitor de rău
știți voi și nu mă spuneți între românime cocoș bibesc
la gardaren riboun ripegno nostro rebello lango d'Oc

nu mai are pana pasăre cormana armatol armana
maeștri doi în regalitate octosilabică Dietrich Manel
mai electrică blana nonbizonului mont com conne putaine
ori amestecai adjective ori te compun bușind album(ină)

copine de pictori galonați și miniștri pe față ascunși
în Camargue se plictiseau țăranii taurul îi împungea
scrie  Mistral fenicianul Eckart moară de vânt Daudet
nu-i lasă în casă nu le dă cafea e altceva primăvara

I like the smell of this country fără simțul revoluției
treaba voastră de atâta creștere pe mașina de pâine
însăilată haldă ce să pățim vorba hamului sudic
de unde contrazicerea sinei provensale nemțește

nu te înțelegi nici de-a-ndaratele cu ai crabilor caraibi
nu vă lasă nici la urmă nici în pace arena-cocardă
spatele neiertării ținută în frig propriu de sfială
bine că nu i-am dat în cap și pe cine colac înapoi

cum și eu scriind nu m-oi fi mișcând în tranșeu
gârlă deturnată târlă colocată alternanță beată
respingerea de tot ce pe românește ne-o fi fost viață
care stai în calea mării neîntrebare lași o muscă pușcă

n-o ochisem călare pe mine cum stai îmbunându-mi
doctrina pigmentată țărână mamă o mestecă vierme
dacă tot ne deosebim să trăznim de voie coroana rănirii
ce bătaie pe ce paie scândură îngândură demândândă

dărâm fum de orgă tirasp antic prigonit agon  decasilab
într-o magherniță de umbră a sarazinilor după cavaleri
când sfințenia cupei vărsată în ceartă de mai și ajungem
propulsia disperării har pe hram petrecându-ne oriental

o prea frumoasă

o prea frumoasă pustie
priimeşte-mă întru a ta desie

taci dar Valahie a te mai lăuda
şi cu nunte domneşti a te înnălța

patriei să ne jertvim
şi prînr'nsa să'nflorim

de împărăteasa Amazonilor sunt zidită
şi de cel cu răotate Erostrat prăpădită

în numele tatălui şi al fiului şi al sfântului duh amin
aciasta este a lui Kir Mărin

mai frumoasă cealaltă
ferocitate

începenia cuvântului
celui fără începenie


tot pământul se ridică
şi se leagănă de frică

miserenincă moimă
într-o mică denoimă

dăruesce o jumătate
de ţigan m-rii Bărboiul


sariul

sariul oarbei comprabil cu al reginei
de kuchipudi dansatoare pe tavă
virtuozitate de spaime în neștire
fericit te-ar mai face o depresie
că de nenorociri n-ai mai avea parte

ce-o fi făcut fata sudică din aviație
cu gândul ei de ziua conservării
plin de grijă pentru plante și ființe umane
pusesem în discuția tuturor tema ei
ne-om reuni în râuri maimuțăreala

cheremul păscătoarelor maimuțe
sângele nu mi-l înșfacă poate
bananele afine galbenului hepatic
crucea creștinei atârnă de gravitație
prelungindu-ne fasonul inconștienței

m-aleg praf pe cărți cenușă pe Șiva
verzilor zburătorilor dumbrăvenilor
mai scriu în clipele rămase fetei noastre
adânc o fi gâtlejul orizontului
de nu mai vomită în secundă amurg

budiștii mănâncă stând jos jainii în picioare
omul nostru din munți iubind Kallati
mare mi-e păcatul să te văd astfel trăind
singur pe țărm între vânători sălbatici
dumnezeule ești culoarea amurgului

nu m-ai lăsat

nu m-ai lăsat să mă gândesc la tine
te uit de cum mi te aduc aminte
îmbrăcat în sfântă albă cenușă
am venit să privesc dansul tău Doamne Șiva
nu știu tamila pură cerul cutremură munții

gât negru de otravă trup alb de cenușă
păr de Gange jumătate femeie nenăscătoare
ucigaș de moarte linga al ei munte Venus
de-l vezi dansând sărăntocule credincios
făcând jainii stupizi și budhiștii împuțiți

îmbrăcat în cenușa crematoriului m-ai sedus
răsună brățări întru Dumnezeu jumătate femeie
cinci dușmani intră în întruparea plină de găuri
la ce bun trupul nepreumblat prin templul lui Șiva
opt brațe trei ochi cântăreț din Veda primul din zei

drag prieten înțelept etern dumnezeu
sfânta cenușă mantra tantra credința
păunii dansează la cântecul cucului
piesa șaivitului convertit la jaini ispașă
lăsând iepurele să alerge după ciori

nu suntem criminali doar căutăm veseli
Sadașiva infinit la ce-am papagalisi nume de draci
prietene m-ai ajutat în multe crime dumnezeiești
ochi ucigaș lui Kama și pe mine orbindu-mă
în tine căzând ca vițelul vacii orb pășind în abis

brahmopanishad

brahmopanishad păianjenul își aruncă pânza afară și înăuntru
Devas și Vedas atârnă de om ca sânii de femeie
Rama o a alungat-o pe Sita arde lăuntric sfâșindu-și trupul
gol cuprinsul sufletul dorului prăvălit în întunecime
vai vai simțuri amorțite stea bolnavă ființă ce-oi face

poate femeia reproșându-i lui Frost că a avut prea mult timp
și de dumnezeu ar zice că are prea multă libertate
doisprezece treisprezece amor din paisprezece
sonet duzină dublu apoi patru de la Dumnezeu
trup întru trup mai presus de mintea fără trup a sihastrului

Uma Urvași Malavika Sita Sakuntala Indumati
iederi flori porumbei elefanți păuni râuri raze lunare
Pururavas decât stăpân lumii servitor la picioarele dragei
dorul unirii bucură și-n absența iubirii împlinite
moartea iubiților fără speranța întâlnirii nepăcătoși bucuriei

nu mai e nimic de făcut ascetule mergi vierme după soare
a nu vorbi prin corzi și doar sanscrită mâncând ca șarpele
abdicator salvării a renunța la univers ca la hrana vomitată
viespea din vierme prinde realul fără a vedea universul
treaz pe zi vis în beznă la miezul nopții fără vis pieri

inimă în douăsprezece upanișade și vedanta
crimă împotriva literelor cuvintelor
Goethe cu Sakuntala Schopenhauer cu upanișadele
sat chit ananda diasporizat sanatana
hamsa so ham tridandin în ciomag cu trei noduri


când visezi

când visezi că alergi
să prinzi trenul
mărind viteza tocmai
că voiam să cobor
eterul vorbirii
flăcăieşti ori lasă
n-oi fi luat numai bătaie
m-oi fi şi bătut

ani de zile şi n-aveam
la cine ce merge
mai şi intitulai
poemul Ofelia

captatio în lanţuri
cum mă mirasem
c-am întârziat
mai vedem cărunt

ciocolată albă
glaucom la ochiul drept
am cerut ochelari
zice că nu foloseşte

un ochi mai voinic
scriind intimidez
ceferistul a murit
de doi ani de cancer

nu mă ţineam cu voi
toamna printre voi
într-o oră de voi
fi ajuns cât voi

imn caligrafic
pe ţări labirint
clauza întârzierii
ziua altor carabine

ne vedem popreala
propriei debilităţi
datoria mea să stau
în capul mesei

sporovăiţi situaţii
aproape rituale
pozând aşteptărilor
din haltă în haltă

ajunsul la pagodă
carbonizarea turbei
când mă şi întorsesem
de la Stratford

studii şi oraşe
ne intrăm în roluri
cu încetinitorul
fără scuze
2000


eudaimonia

eudaimonia îndurării faţă
cu demisia din omenesc
în vidul inimii prin delegaţie

întoarse sufletul la trup
şi se stârni mortul pre sine
frate pre frate lovindu-se

înpăraţii Romii ce au stăpânit Dachiia
August Înpăratu Tiberie Caligula Claudius Domitius
Nero Galba Oto Vitelius Vespazian Titus Flavius Titus

cu haine de şahmarand îmbla
cu şarvanale şalăi de argint
dajde câte un şalău de plug

din mică vârstă în mimuri
ce să dzice îngânăciuni de şeganii
şi la prăvirişti crescut

vin vechiu şi ştiros
globnic de morţi de om
şi de şugubini

ca din somn sări Domnul
rumân ca de vin ce-i
aburit şi şumân

aceasta istorie s-au scos
de pe nişte tetradii spanioleşti
în dialectul franţozesc

şi de pe aciasta
s-au tălmăcit în limba
moldovenească

această istorie
este scrisă
de mine


rănimu-ne

rănimu-ne ruseşte
petrolului săltat
cisternelor ne umplem

cât mărgeaua teatrală
cumpărătorilor de trădară
a nu apăsa pe trăgaci

furnica anta fanta
fanoanelor amanta
în metru mandakranta

povarna de-o Europă
remorcată israelo-american
ţuici nemaifrunte

cu India destinul
mi l-oi arunca zar
retro şi pierdere

ce-n har repetitiv
vocabul la Kabul
cu împăraţi daudaţi

firul degetelor tăiate
picioarelor capetelor
din floare în floare

cum m-aş fi cremat
aşteptărilor coraliere
chinezărie insieme

aia era masa fumanţilor
nu grătar nu virşlerie
şi voi la lunca orfanilor

în loc să vă plictisesc
vă scandalizez
vă şi universalizai

politeţuri între vârste
pe neţinute seamă
nici de urmare

te uitasei în dharma
ne găsim elefantul
şi mai şi furnica

mister pe căutate
la antipod la mate
istorie karate

îmi spui adiacenţa
trezirii în Florenţa
vorbirea franţuzenţa

balena ducătoare
de sunete cădelniţei
înfumurându-ne soare

cu dodiile hai
întru fiinţă inorog
Rafail şi Noica


focul noaptea

focul noaptea ziua zi
în luceafăr şi-n vecii

cum din deal şi din cireş
mărul cerului dă greş

urci pe coastă la nevastă
înfrunzită şi mai castă

crinii-mpungă nouraşii
cum versifici de-a ostaşii

sfert de oră lux din Venus
nunţile mai fie ce nu-s

însurat târziu se-ntoarse
la mireasa vremii arse

de e domnul de e rac
mă dezbrac să te îmbrac

vers în dublu ritm imit
paradisul altui mit

vag mai sinucişi ca ieri
muncească-ne învieri

până să ajungi în dodii
cele tinere prozodii

nimănuia străin Indul
punctul inimii sorbindu-l

cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb

pe duşmanul vremii iertu-l
se apropie concertul



din suflet

din suflet vreau să mor o zi
bogat sau paşnic a mai fi
să râd cu coapte păpădii

când încă nu mă prăpădii
să glăsui fratelui bădiii
că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii

mamă tată
trageţi de găleată
să golim fântâna toată

binişor vinişor
nu se-acreşte sub ogor
lăsăm apa bem urcior

lună plină luni
babă printre pruni
a ţuicii stăpână

nasul în ţărână
beat ca-n alte lumi
oase să înstruni

cum te aplecai cu lamă
oţel strâmb a secera-mă
m-am oprit m-am o distrus

înapoi sunt gări de sus
înainte numai nu-s
merg ştiind muri Iisus

doar ucis cu viu argint
prin tăcutul labirint
să bea guri mai veninoase

vărsai sângele pe oase
mă adăpostesc la nor
prin schelet de ziditor

jumătate să nu mor
iar aşa pe patrafire
c-am trăit n-oi mai trăire

ce n-am scris pe mine scriu
într-o noapte păr gălbiu
vărs în litere nuntiu

şi mai scriu un glas prin piele
în otravă cărnuri rele
tălpilor le cânt obiele


moartea în ce chip s-a

moartea în ce chip s-a
ipsum mortus ipsa
mai bine eclipsa
omului nelipsa

fiecare aibă
dragoste bălană
paradisul rană
inimioara zgaibă

boierule dă-mi
țiganca trei zile
fetele nu mi le
bate pe la vămi

la ce te născuși
rostul nu ți-e rostu
tată tatăl nostru
mamele mătuși

necuminte fata
bobului de linte
fiartă printre linte
ia-o cu lopata

peste umăr cap
jumătate mine
jumătate cine
calcă mai la trap

vrei a te ucide
strigătelor dinspre
potopite prispe
viduri nemaivide

te întorci în față
ca de pe la piață
nevândută viață
permutată cață

rața te înjură
juncul te conjură
mură te murmură
propria ta gură

când ne lasă baltă
zânele și fanții
saltă emigranții
din lumea cealaltă

vor mai veni

vor mai veni şi altădată
slăvite zilele de zloată

o să mai strâng şi-n ochi ceva
asemeni gliei de halva

prin alte coşuri să răsar
mă voi abţine iarăşi în zadar

mi se va umple coama de nămeţi
răspunşi la rădăcină de lopeţi

voi mai seca întunecate căni
de apa revărsată peste răni

îmi va tăia vreun scut pecetea
viu înţepată-n gât cu setea

îmi va mai fi viaţă ia
şi stai cât va mai fi aşa

mi s-o mai rupe vreo bucată
din partea cea mai deşelată

voi şti să zic şi-a doua oară
cum mă feresc de văduvioară

mi se vor şterge iar şi jar
şi ce n-apare la contoar

voi mai suna tot liniştit
călătoria nepornit

mă voi simţi cuprins în van
de oameni din acelaşi clan

va dezmierda această labă
cândva cu totul altă treabă

îmi va fi groază de nimic
tot jalea închizând în plic

mi se va face rău mărunt
de la-nceput pân' la cărunt

voi stărui să las ce n-am
şi când n-oi şti c-acum trăiam

mi se va spulbera vreo ceaţă
de pe a hoitului ciupită faţă

mă va cuvioşi mereu
prea bunul unul Dumnezeu

voi suge lapte apoi sânge apoi zemi
pe-al căror nume-n veci te chemi

voi revedea strânsoarea rituală
pleznită în oglindă ca-ntr-o sală

mă va ghici uite-mă hoaşca
vorbindu-mi totdeauna başca

mi s-o ierta din nou prostia
că n-a tulit-o de acia

ce-i drept parcă urmau a
dărâma mâine şandramaua

Gange în Holderlin

Gange în Holderlin
Gandhi în Montessori
aseară te-ai rostogolit

leu după pradă nu cereale
pica pica după cuci ouați
corolă pică din adorație

pe prașila prăsilei țarca
greșiții sfinți certându-i
Bălăuca Borkenstein Dulcineea

sânge amestecat cu sfială
sub invadatori stătuți
mă uit în ochii tăi te trezesc

i-am spus lui Val Gayatri
umbra bisericii Savitur
iubirea noastră taina noastră

urmaș în scaunul Larisei
răscumpăra pe cei robiți
făcea poduri peste ape

la un fel de zile dodii
mașinalizându-mă inspirație
maximă companie dantescă

haide cioară trage din vioară
că am mare foc la inimioară

Dinu Filipescu 1810 bal surghiun

case of Romanian little lamb
călătoresc o orgă somnolentă
adică ritmul se deșală iamb

la revedere rituri nici amoc
plutește vinul ceaiului de mentă
pe Olt și pe mustața lui Moțoc

aleargă-te în oglindă
lasă-ți caprele prin crăci
urlă tu liniște

haidamaci haiduci
primi secretari din duci
altcând monorimuci

ceea ce registru Nistru
fazani ca la Stolniceni
gâtițe de târtițeni

cum nu m-aș fiziotiza
fizicalist cine nu list
în Marea Neagră paraclist


tune-ți

tune-ți ziua treisprezece
plus două garoafe anii
agramate de berbece
rânduri alias metanii

zburasei de pe spinarea
boului transpirat
rusoaica marea
și-a petrogradat

liniști stei ne-nțepene
sămânță de pepene
ce pe ne de lene le
cânte ce balenele

cum n-ai scrie literar
cu o viață printre morți
nebăgați în buzunar
sat cu sat din porți în porți

văzusem meci vorbisem epi
scopal mormânt numai atât
vibrându-și tâmplele de sepii
propolisul ținându-i de urât

ce invitații spre orice
esenței putrede prohod
iubească-ți bicicletele
rostogolirea și pe pod

erați taraf erați taraf
a doua oară arătare
gerontologică pe jaf
memoriei măturătoare

eu îți voi trimite
albele termite
cărților de vers
față și revers

deci mai trăim cârlig de viață
neauziților din ceață
tu inversezi iradieri
de sub castani corăbieri

ruginita-ne teroare
la uciși din floare-n floare
nemâncați îndoliați
sinucișii din Urlați

ale voastre aure
laure balaure
declarată scabie
dracul nud o sabie

sete de fâtâni visezi
nord sudiților mai trezi
ne aude arma leoarcă
de un sânge ca de țarcă

cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pușcătură văile
cornul lunii dă-i-le

val sărat pe dulce vad
mi-e de picurii ce cad
vii demult și povestiți
mai azi-noapte la sudiți



prin iarba codrilor

prin iarba codrilor iarăşi cine-a
iubit o nebună asemeni cu sinea
ţăranii dependenţi în oaste
cu oul desenate de coaste
mormintelor antropomorfe
negrese blonde wilendorfe
înalţi aproape blonzi cu haită
nici nu zâmbesc nici nu se vaită
Lautreamont neauzit în cruda-i
închipuită faţă a lui Budai
pe daltă rătăcită
şi mână şi ursită
leşia un etaj mai sus te duse
metalurgiilor hinduse
în gol crescândă cearta
uitându-ne Sidharta
dublaţi în metri antici zănatici muţi o za
la Varşovia cu dodia şi Radha sa mai va
precum acum două minute mi se telefona
hai mândruţo să-ţi pun dopul
să nu intre izotopul
lasă-mă pe-aici cuminte
cu picioare înainte
mergi la nuntă mergi la moarte
când mai singur când în parte
bombănită ca o bombă
însorită catacombă
cât să nu călătoreşti
în afară de fereşti
doina că nu te omoară
stai în ea şi stai afară
fiecare se închide
mai în sus de piramide
necunoscuţilor urare de-a nu se mai cunoaşte de acum
pe unde-mi sunteţi neamuri prieteni ori Carpaţi de fum
la suprafaţă cântec şi mama dincolo jur-împrejur
prezisul dus-întors prin huma ochilor azur
îngăduie-i strigându-se cu fluier cloncănitul
pe-un suflet de trezire în sine înverzitul


din mormâmt

din mormânt până diseară
după ce m-aniversară
lăzărică tămâioară
soare de Bârsești că ară
Gheorghieș fete-l dansară
grigorească mama mară
spre Marin din Gâltofani
dorule de la mulți ani
Felix ne simeze fani
nemâncați și marocani
ah berberii măciucani
pe ladino dacosani
hăț hățiș hoțiș soprani
de la Athos nu din gruz
peron unu doi Vaduz
oblic pas din văi de cer
pe obrazul semincer
Tudore de ce-am mai fi
și rămas nici morți nici vii
capră-n Râmnic și Găești
cu maeștri măgărești
picătură ne exiști
scot umbrela mână briști
mântuie Elisaveta
clanareta alfa veta
pe o trecere în treacăt
ne descuie taica lacăt
pe ostatici verzi țipari
pescărușii lapidari
rugăciune de ne pasă
cale pe tăiș de coasă
să vedem la-ntoarcere
parcele în carcere
stronțiu pe afacere
de la Houston la mormânt
pe pământ peste pământ
poate mă închid temei
suflet inimii corei
una două nu mai plouă
ba mai rouă peste nouă
de câte ori cerul mic
înfășoară borangic
al pământului buric
ce ne cade cade neaua
să ne piște piteșteaua
corectată tată steaua
tâtă mare grinda sare
peste val de neagră mare
întreruptu-ne-am de neam
canto catalan flancam
Zanto imn poesc cathar
dau numai de nor și zar
darurile din Cioflec
ferite de piteștec
sârbularomânogrec
totdeauna luna duna
Argeșului cataluna
cargoșonului șaguna
țandără de totdeauna
micii macilor miceni
poate în știință sceni
negri delureni pesceni
lăstărite crengi albandre
în atingeri salamandre
fundul puțului Lisandre
ne ardea verde mixandre
că să nu zici că să Nae
iar nu Nae ba Danae
ci calcanu încovoae
înverziri același mic și
mare până-n zarzăr lincșii
că topologanții icșii
cimitirului distinșii
ce mi-ai viață ce ți-am mort
norul cerului consort
croncănește sortul ort
tot din raven prin Newport
traista trust aer contrast
zala pâlcului albast
clăile d'iconoclast
surlele fără surlast
înainte ne vedeam
că vă intervievam
cât să nu-mi ajung coment
tatuaj arborescent
tușului constituent
copie nepergament
doar nu-mi pare rău c-ajung
pe ce dungă pe ce jung


te vei afla

te vei afla
în mare furtună
în inima mării

celălalt și noi
ne simțim reali într-o
emanație de grație

cratimă patimă
tragă-ne leagăne
nepuerili că nevirili

inima dinaintea iubirii
inteligența dinaintea verității
savant mamă de infant

mâinile în aer
în lupta însăși
cu vrăjmașul însuși

capul șarpelui
pândește călcâiul
să împingă omul

nu ieșiți din casă
nu plecați la câmp
sabie de jur împrejur

cei patru iau robi pe cei cinci
cei cinci se aruncă
în fântâna de smoală

găurită urechea cu sula
să nu primească în auz
vreun gând de libertate

tăiată mâna femeii apucând
de cele rușinoase pe un bărbat
când se bate

se întorc necontenit
spre cele părăsite
ca femeia lui Lot

spre cele dindărăt
slăbănogind pornirea
spre cele dinainte

către Magna
diaconeasa din Arcyra
despre sărăcia de bună voie

când are se târăște
pe pântece când e lipsit
se târăște pe piept

înapoi la străvechile
imașuri ale cuvântului
dincolo de orice verdeață


iar spune-mi

iar spune-mi de Transilvania Ioane
şi crucea prin aer dintre obloane
eternitatea calul la căruţă
de Ilaşcu lupta nu de Druţă

pleznim altar într-o reţea sasă
ca mama copiilor de o rasă
cu Sorescu la Cumpătu muzelor
ne în cabană rece scuze lor

ni se întâmplase Dosoftei
mântuind smântei cârstei
în Boboli sus de Pitti
găeştenind pe Nefertiti

în muzeu bărbi vatră
aseară ţesute pe natră
în Orăştie ritualitate
cât la Stonhenge nepoate

că fata ni-l va da la răsfăţ
cu ţigara-n gură tu băţ
lui vocativul şi toate
verosimilitudinile nepoate

mă scriam muscă pe perete
ori şi tu din băieţi şi fete
da’ nu minciună subiect
fără de gândul abject

altcând cu piaza amiaza diaza
încercându-ne apocatastaza
grup de poeţi duşi întorşi
dintr-o memorie brâncuşiană în Gorj

sus n-am rimat paznic Tolstoi
primise de rachiu un buduroi
ochii-i sclipeau ca la indieni
ăsta din nemuzicali şi nefertileni

poate cumva din lemurieni nu alexandrin
cum regelui îi îngână Jean Racine
mama venise la Sibiu cu rachiu
ba am fost la patrimoniu patrichiu

kaironomia mia cui calicia
kairos ca i ros cher os moşia
ţi-o traduc în naştere recunoaştere
într-o lume fără mai maştere

mama iehovista tractorista
sovieticei cu socialista
oriunde ai filmat-o la vale
Plato o citeai că de jale

asta ţi-ar fi bunică străbunică
de la Andersen o tunică
pui golaş melc în paşi
nepăzit de sultani apaşi

prididească petale pe hududoi
să vă faceţi trei din doi
meargă moara pe mălai
l’al botezului alai

urma scapă turma curmă
numele tău împrejur mă
şi noi la Ilinca îţi cântaseră
la sintetizator şi laseră

vom trage-n jos pe mal frumos
a te distra până la os
din mos străos a-ţi vorovi
de morţii ce au fost şi vii

mai înaintăm afon
răsărirea pe pogon
păgâna cu ochii mari
măiastră prin indorari

am şi vorbit aseară
cum ajungeam la gară
pe senzaţionale
brăţări bumerangale

cum hoţii dintre gratii
arată spre Istrati
scris pe mormânt Brâncuş
cosonii în arcuş

n-aş divulga în proză
războiul de o roză
nu m-aş umfla în pene
cu zidul de baleen

https://georgeanca.blogspot.com.au/2018/02/baladii.html










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu