FEMEIA-MĂRŢIŞORUL
PRIMĂVERII NOASTRE
Fecioara Maria
este arhetipul Frumuseţii şi Dragostei Fecioarelor-Femeilor-Mamelor.
Eros e
îmbrăţişarea Fecioarei angelice ce dă flacără sufletului înălţându-l dincolo de
stele.
Mama
zămisleşte în sânul ei binecuvântat darul cel mai dumnezeiesc al nemuririi
omului.
Erudiţia Femeii împodobeşte viaţa celor dragi în
majestuoasa porfira regală a Familiei.
Iubirea Fecioarei zămisleşte farmecul sublim din azurul
dorinţei ce ne-ngemănează fiinţa.
Aurul
sufletului Mamei cuprinde
înţelesurile cele mai limpezi ale existenţialităţii noastre.
Muierea din Femeie se pogoară ca o rapsodie serafică ce
dă vibraţie lirei sufletului ales.
Ăst timp
preface voinţa Mamei într-o liturghie a Dorului deasupra vremilor,
eternizându-le.
Răbdarea
Fecioarei e un azur de cer şi
răsărit de ape, adâncimi de adânc şi înălţimi stelare.
Ţelul Femeii i-a
fost hărăzit de Dumnezeu, ca omul-consoartă să împlinească destinul lor.
Inima Mamei împleteşte dorul cu harul, năzuinţa cu
credinţa în zvâcniri de catapetesme.
Şoapta Fecioarei-murmur
de ape susurând zările lăuntrice în undele cărora surâd luceferii.
Onoarea Femeii
ţâşneşte mireasmă celestă din corola florilor ce dă frumuseţe pământului.
Ruga Mamei
trebuie să fie miracolul care aliniază planetele gândirii voinţei ei ancestrale.
Universul
Femeii este bolta sub care pruncul scânceşte după autoritatea Omului ideal.
Libertatea Fecioarei e
o necuprinsă sferă celestă ce stă pe tronul Libertăţii lui Dumnezeu.
Primăvara Fecioarei
este paradisul în care înfloresc cerul Dragostei şi pământul Iubirii.
Raţiunea Mamei
este Dorul în care se desfată armonia divinităţii sufletelor înţelepte.
Iubirea Femeii este acea puritatea de luceferi-ninsori
cuprinzând bărbatul în proprii fiori.
Mărţişorul Primăverii-Fecioara aprinde-n suflet flacăra nemistuită a
tainicelor întâlniri.
Ălălalt
sceptru al Femeii, dincolo de iubire este dragostea ei pentru frumuseţea
prieteniei.
Viaţa Mamei este
un sceptru regal sub care se exercită autoritatea monarhică a Tatălui.
Eternul
feminin nu e un mister ce rămâne ascuns, ci o Taină în care se tâlcuieşte
veşnicia.
Romanţa Femeii
aprinde zorii de suflet, săltând pe strune de vioară văpăile îndrăgostiţilor.
Izvorul Femeii
e Dorul purtător de iubire, ce-nalţă nestingherit frumuseţea formelor Zidirii.
Idealul Femeii
brodează zările senine ale sufletului peste care se pogoară mirific Curcubeul.
Nădejdea Fecioarei
e duhul ce-nalţă aripi de floare, dând gândului formă, cuvânt şi culoare.
Ochii Mamei
sunt lumina ce-îmbrăţişează vraja Dorului în adierea lui de sfântă sărbătoare.
Aura Femeii cereşti
e surâsul Icoanei la care bărbaţii aleşi îi aduc venerare nepământeană.
Soarele Femeii
este bărbatul ce-o divinizează, precum şi sacrul odor care-o înnobilează.
Tandreţea
Femeii este mireasma cromaticelor roze, delirul poeziei, mărgăritarul de raze.
Religia Mameii
este Iubirea dezmărginită care îmbrăţişează Dragostea dumnezeirii.
Elocinţei Fecioarei
trebuie să i se atribuie ca un nepreţuit giuvaer cel mai preţuit elogiu.
* Tuturor aleselor Fecioare-Femei-Mame
doriri întru Mărţişorul Iubirii!
GHEORGHE
CONSTANTIN NISTOROIU
+
Cuv. Mc. Evdochia; Cuv. Domnina; Sf. Mc. Antonina, Sf. Mc. Marcel şi Antonie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu