MĂTCAȘ - Delicii Epigramatice

Delicii Epigramatice

~*~

Peruzeaua și cheresteaua

Să ai tu odoare-n casă,

Cuarț, safire, peruzea,

Nu poți să-ți găsești mireasă,

Dacă nu ai cherestea.

Catena și șatena

Latră-un câine la o jupă

Parc-ar vrea lanțul să-l rupă.

De lătratul câinelui

Nu se rupe lanțul lui.

Momentul și renitentul

Cum zbura ca o zvârlugă

Un asin cu car cu tot,

Brusc frână: „Pas, nu mai pot

Să fiu slugă la dârlugă!”

Beția și trezia

Rău cu bine se-ntrețese.

Unul vine, altul trece.

Să te-mbeți poți de succese,

Numai nu cu apă rece.

Gura și scriptura

Popă gureș, vorbe-alese,

Zice-o pildă din scriptură:

Nu-i păcat ce intră-n gură,

Ci doar ce din gură iese.

Exedra și catedra

Alergam pe câmp ca tâmpii:

Un nou film rula-n exedră.

Azi și profa bate câmpii,

Doar că-i bate … la catedră.

Trezirea (din hibernare) și spilcuirea (pentru plimbare)

Iarna-n prundul din răstoace

Își ascunde din cojoace.

Un arici plimbarea-și face,

Dichisit la patru ace.

Sapa și apa

Un vecin pe altu-l sapă

Zi de vară până-n seară.

I-a tot dat apă la moară,

Până l-a băgat la apă.

Vizibilitate și opacitate

Nici bunghindu-se la poartă,

Nici pitici pe encefal

Și nici ochelari nu poartă,

Da-i cu ochelari … de cal.

Hoț căutător de aur

A scos morții din morminte

(Aveau gură aurită!)

Și-a zdohnit. Moarte subită:

Morții n-aveau niciun dinte!

Cu pitici, cu mâncărici

El, cu gărgăuni la cap,

L-au băgat la mititica.

Gură spartă, nevestica,

Stă la rece: la zdup(ac).

Elefantul și gurmandul

Se vorbește-apetisant

C-ar mânca și-un porc, grăsuț.

Unde-un porc?! Un elefant,

El având stomac de struț.

Cerul și ciritelul

Ce-o fi fost că, pe la coasă,

Nu-i erau toți boii-acasă?

Mai să crezi că-n ciritel

Îi căzu cerul pe el.

Ilotul și înotul

Ani de zile, săptămâne

Cată toți ziua de mâine,

Numai el, printre năieri,

Caută ziua de ieri.

Creatorul și imitatorul

Creatorul, cum nu-l iei,

O aduce din condei.

Un captiv (și nu doar persic!)

Se cam dă pe după piersic.

Târâtura și-arătura

Cum să fii tu bună gazdă

Pentr’-un cal și-o târâtură ?

Calu-l mai aduci la brazdă,

Ea o ia pe arătură.

Întâlnitul și bârfitul

Un flăcău și-o domnișoară

Au căzut ca-n clapcă cioara.

Se-ntâlniră doar aseară

Și-au aflat târgul și țara.

Podul și glodul

Nu-i nici orb și nici schilod,

Și nici fan coruptului,

Dar, cu darul suptului,

A căzut din pod în glod.

Aparența și inconsistența

Proba ta cu șarm de galbă

Nu vrea nimeni s-o suporte,

Fincă argumentul forte

E cusut cu ață albă.

Ochii lui și … dumnealui

Se uită c-un ochi la gaie

Și cu altul la tigaie.

Nu zic bai de ochii lui,

Dar îmi place … dumnealui.

Plinul și destinul

Nu-i plăcu la crâșmă vinul:

-Nu mai trec câtu-i aminul!

Zgoada-i hotărî destinul:

Acum face-acasă plinul.

Trăpașii și urmașii

Mână moș Ion trăpașii.

-Hai, surelu’! Hai, buiac!

Să mai văd ce-mi fac urmașii,

Că-mi cam intră vremea-n sac.

Zgârcitul și cerșitul

Soțul – soaței, necăjit:

-Cum să-ți deie, măi nevastă,

Că, la cât e de zgârcit,

Ar muri cu pâinea-n traistă.

Fântâneaua și găureaua

Chiar așa să fie oare:

Faci mai lesne-un puț în mare

Decât un zgăuaș doar, șui,

În punga zgârcitului?

Vremuirea și bușirea

Omul de-ar putea, bădie,

Ar buși-o-n colivie:

Vremea toate le găsește

Și pe toate le topește.

Nectarul și amarul

O fi el nectar zeiesc,

Dar efectu-i pământesc:

Tu îl bei, vinul, de bun,

Și el te face nebun.

Staza și ipostaza

Cu ambrozie, nectar,

Câte-un țoi, câte-un pahar,

Și-a băut el trinitatea:

Punga, mintea, sănătatea.

Înțeleptul ține pieptul

Când îți iese-un leat cu plinul,

Cofă că-i sau păhărel,

Tu să fii cel ce bea vinul,

Nu-l lăsa să te bea el.

Veninuri de leac

Eternel la orice casă

Adevăr – să ți-l inculci:

Vinul bun, soața frumoasă

Sunt două veninuri dulci.

Să n-o pați precum brotacul

Nu te-mbeți nicicum cu olmul.

Vinul, chiar de-i tulburel,

Nu-l beau boii, îl bea omul,

Dar … doar cât încape-n el.

~*~

MĂTCAȘ NICOLAE

http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=18072