MIHALCA - Închide ochii, o lacrima te vede, păstreaz-o!

Închide ochii, o lacrima te vede, păstreaz-o!

~*~

Pe măsură ce zilele au trecut, am pătruns

într-o altă realitate,

am înlăturat toate certitudinile,

toate credinţele,

toate judecăţile şi prejudecăţile

ca să ne îmbogăţim cu acea unică clipă a nudităţii.

M-ai văzut şi îndrăgit în puritatea fiinţei mele,

eliberată de toate –  am ales bucuria,

acea simplă bucurie

care-a trecut prin fiecare celulă

a corpului meu, a corpului tău,

deschizându-se, curgând aşa cum curge apa

spre un pământ însetat de-atâtea anotimpuri.

Din dorinţa mea, din dorinţa ta,

am băut viaţa, am băut seva, ritmul şi suflul ei

– soare şi lumină –

însăşi bucuria am fost şi suntem.

Am împărtăşit infinitul, conştiinţa lumii solitară,

am depăşit graniţele ei –  o respiraţie de lumină,

o adiere de viaţă clară.

Liniştea este acum în inimă, în spiritul

şi corpul meu topit, asta am văzut în fotografia de ieri

–  o imagine, o simplă imagine – .

Am ajuns unde ne-a fost dat să ajungem,

unde ne-am chemat şi dorit să ajungem.

Mă îndrept către visul meu,

în mine duceam dorul prin care să mă nasc,

să mă-ntrupez dincolo de moarte, dincolo de viaţă.

Mă voi întoarce pe celălalt tărâm,

acel acasă pe care l-am căutat mereu.

Ştiu că, murind aici,

voi găsi mai mult decât pierd,

voi părăsi pentru că mă voi părăsi,

ăsta e cursul – totul e un nou început –.

M-ai simţit venind de departe, de foarte departe,

dragostea mea te va-nsoţi, te va ocroti, zidită sunt în tine.

- Închide ochii, o lacrima te vede, păstreaz-o!

S-o pui la lanţul de la gât, aproape de inimă,

E ca un bob de rouă pe petala unui mac,

se joacă dulce cu gravitaţia şi o înşală!

Fie ca drumul să-ţi fie frumos!

Nu îngădui nimănui să-ţi zdruncine visele!

Să nu faci compromisuri în privinţa setei tale,

urmează-ţi cele mai profunde dorinţe, adevărul tău!

Fie ca drumul tău să fie acea fericire vie

de a te cufunda

în adâncurile lumii, fără răgaz!

Ştii bine că moartea nu-i decât o trecere,

veghează asupra ta şi-a viselor tale,

dacă îi vei pierde într-o zi sensul, tu şi numai tu

eşti cel care îţi porţi adevărul şi împărăţia lui.

Te iubesc, te voi iubi mereu, te voi însoţi în fiecare zi,

dincolo de moartea mea, dincolo de viaţă,

prin viaţa din viaţă, prin visul din vis.

Prin imaginea derulată am înţeles cum,

treptat, am părăsit tot ce a format persoana mea

pentru a coborî  în profunzimea fiinţei mele –

esenţa mea, acel ceva ce a trecut

mai departe de un nume, de o formă.

Dragostea noastră însăşi ne-a ales

prin chemarea ei, prin efortul căutării,

ne-a găsit şi reunit –  întoarcerea ta a-nsemnat

renaşterea mea din fundaţia noastră,

reîntregirea noastră în cercul de lumină,

acel glob din inima aurorelor noastre boreale.

~*~

15 decembrie 2011

IRINA LUCIA MIHALCA